OMUL care mi-a făcut copilăria și tinerețea minunate. Și îmi face și bătrânețea. MIRCEA DRIDEA, astăzi, la 80 de ani!

Dragos Trestioreanu - apr. 6, 2017

Știu că se obișnuiește ca, atunci când o personalitate publică de marcă împlinește o vârstă rotundă și, mai ales, una înaintată, să se scrie despre CV-ul său. Vineri, 7 aprilie 2017, cel mai mare atacant din istoria „all time” a Petrolului, MIRCEA DRIDEA, împlinește 80 de ani. LA MULȚI ANI, MAESTRE, ȘI VĂ MULȚUMESC DIN SUFLET CĂ MI-AȚI FĂCUT COPILĂRIA ȘI TINEREȚEA MINUNATE! DAR, VĂ MAI MULȚUMESC ȘI PENTRU CĂ – LA OPT DECENII DE VIAȚĂ – MI-AȚI DAT SPERANȚA CĂ SINGURA ECHIPĂ LA CARE AȚI JUCAT FOTBAL CHIAR NU VA MURI VREODATĂ!

Mircea Dridea se confundă cu PETROLUL. A fost fotbalist, a fost președinte și a fost antrenor al Petrolului. Iar, din vara trecută, a devenit mentorul Petrolului ’52, o asociație pe care a fondat-o atunci când Petrolul era plimbată din județ în județ și își pierduse aproape identitatea. Alături de titluri naționale, de Cupa României, de selecțiile și golurile de la echipa națională, Mircea Dridea va rămâne astfel în memoria tuturor petroliștilor și drept OMUL care nu a lăsat PETROLUL să moară! Pentru mine asta înseamnă cea mai mare perfomanță a lui Mircea Dridea!

CV-ul domniei sale îl cunoaște toată suflarea fotbalistică ploieșteană și prahoveană, ba chiar și cea din întreaga Românie. Nu am să mă mai refer la el acum. O să remomerez, în schimb, o fază care mi-a rămas întipărită pe retină și în memorie pentru toată viața. Mircea Dridea era un marcator înnăscut, lovitura sa de cap a lui nu ierta aproape niciodată, iar șuturile erau atât de bine plasate, încât era dificil să i le ghicești direcția ori a putea a i le para. Jucător și de șah, Mircea Dridea vedea fotbalul ca pe un eșichier, gândind cu o clipă mai devreme decât adversarul și-l făcea, apoi, mat! La Brașov, pe una dintre arenele de fotbal locale, înainte de ’89, nici nu mai contează anul, campionatul sau scorul final, Petrolul – în duel cu echipa locală – primește o lovitură liberă de la 25 de metri, din poziție centrală. Aici, trebuie să fac o paranteză. Mircea Dridea nu era un excutant inițial de faze fixe. Însă, harul și, în special, ambiția de a demonstra că poate aborda orice gen de lovitură letală l-a făcut să se antreneze suplimentar, până când a devenit un veritabil MAESTRU al GENULUI. Atunci, la partida din urbea de la poalele Tâmpei, am văzut o execuție ireală, parcă, a unei lovituri libere. Plecat din piciorul MAESTRULUI, balonul s-a dus cu boltă peste zid și părea că o va face și peste transversală. Apoi însă, brusc, a căzut precum un avion rămas fără combustibil și s-a „prăbușit” sub bară, lăsându-l fără replică pe portarul brașovenilor! Care apărător al buturilor realmente nu putea înțelege ce se întâmplase. QA fost ceva care m-a marcat mai mult chiar și decât o altă lovitură liberă reușită, care a făcut înconjurul Europei, după succesul fabulos cu 3-1, de pe vechiul stadion, în dauna marii echipe LIverpool FC! Până la a-l vedea pe Roberto Carlos și pe Juninho Pernambucano, l-am văzut pe MIRCEA DRIDEA! EROUL ȘI IDOLUL COPILĂRIEI ȘI TINEREȚII PETRECUTE PE STADIOANELE DIN ȚARĂ! Va rămâne pentru mine MAI BUN DECÂT TOȚI EXECUTANȚII DE LOVITURI LIBERE PE CARE I-AM VĂZUT ÎN 60 DE ANI DE FOTBAL! A FOST UNIC! ȘI AȘA ESTE ȘI AZI, LA 80 DE ANI! SĂ NE TRĂIȚI ÎNCĂ MULȚI-MULȚI ANI, MAESTRE MIRCEA DRIDEA! ȘI SĂ VISĂM CU OCHII DESCHIȘI LA UN URMAȘ AL DUMNEAVOASTRĂ CARE SĂ RIDICE ÎN PICIOARE, CÂNDVA, ARENA NAȚIONALĂ, AȘA CUM AȚI FĂCUT-O PE FOSTUL „23 AUGUST”, LA FANTASTICELE MECIURI CU CCA (din care s-a născut Steaua) ȘI CU PROGRESUL, LA ACELE DE NEUITAT VICTORII CU 6-2, RESPECTIV 4-2!

Foto: www.adevarul.ro