EDITORIAL de

Perseverența și ambiția au mereu câștig de cauză. Și la minifotbal. Pe care l-am… redescoperit!

În urmă cu câteva luni, într-o perioadă în care șefi de la unele echipe din primul eșalon minifotbalistic local declanșaseră o campanie furibundă de cucerire a… mass-media locală, o campanie care, sincer, nu mi-a atras chiar foarte mult atenția, rămânând același conservator al fotbalului mare, am fost contactat pe o rețea de socializare de către un astfel de personaj. Nu îl cunoșteam, fiindcă – am scris mai sus – nu eram un pasionat al minifotbalului.

Desigur, atunci când echipa lui Adrian Nistoroiu, AS Vispești 2010, la care munceau zi-lumină Dan Tănase și Valeriu Nicoară, dar nu numai, defila în minifotbalul prahovean, ba chiar și în cel național la un moment dat, adunând trofeu după trofeu, nu ascund că începusem să mai „tatonez” fenomenul. Însă, recunosc că nu m-a ținut prea mult. Iar post-Vispești, pentru că orice poveste frumoasă nu ține mult și ajunge la epilog, m-am îndepărtat de minifotbalul local. Mai citeam câte un rezultat pe ici, pe colo, dar nu știam deloc ce componenți au, de exemplu, Chedra Tax, Viking Pruszynski, Viitorul sau MFC. Ca să dau primele exemple ce-mi vin acum în minte. Ei bine, când Gabriel Georgescu mi-a propus ca www.gazetaph.ro să iasă din obișnuință, a se citi din imobilitate, atunci când venea vorba despre această ramură a fotbalului mare, nefiind însă singura, de altfel, am fost oarecum reticent. M-am lăsat mai greu, pe șleau!

Astăzi, când privesc în urmă, deși am suportat în acest răstimp și ironiile unor colegi de breaslă, neconvinși că minifotbalul ar merita mai mult decât avea, adică mai nimic, parcă îmi pare rău că nu m-am aplecat mai demult asupra echipelor locale. Cele care au campionatul lor serios și asupra cărora veghează oameni de fotbal pasionați. Pe unii îi cunoșteam, pe alții, nu. Ce m-a determinat să schimb calimera? Am onorat invitația, miercuri seară, la „Kiru Sport”, a lui Gabriel Georgescu, omul bun la toate la MFC, partener cu Iustin Chivu și adunând jucători și cu nume, și mai fără nume, dar care, la finala ediției 2018 a Cupei LMF Prahova, m-au suprins. Ca să nu spun chiar uimit. Outsideră clară, dată fiind nu numai componența celeilalte finaliste, Viking Pruszynski, cu Daniel Chiriță, Ion Catană și cvartetul de la campioana județeană a fotbalului mare, CS Blejoi, adică Ionuț Filip, Claudiu Stoica, Vlad Badea și Cristian Mihăiță, ci și pentru că era vorba chiar despre deținătoarea trofeului ediției precedente a Cupei LMF locale, MFC parcă nu putea spera la nimic! Și totuși, Eugen Rudaru s-a dovedit mai tare decât coechipierii săi de la Blejoi, Mihai Vanghele a rezolvat pentru a treia oară problema loviturilor de departajare, așa cum o făcuse și în sferturi, și în semifinale, Cristian Arnăutu s-a luptat ca un taur cu defensiva celor care țineau strâns de toartele Cupei, Alexandru Crăciun l-a tot zgândărit în poartă pe Ion, brav și la 52 de ani, iar mai necunoscuți ai fotbalului mare – nu și a celui pe teren redus! -, precum Gabriel Năstase, Florin Ghica sau Cristian Stănescu, au dovedit că, dacă vrei, poți! Așa cum suna o reclamă de altădată!

Numai cine nu a fost miercuri seară la nocturna de pe „Kiru Sport” poate să mai creadă că minifotbalul ar fi doar o afacere de amatori. La cum se joacă, cum este organizat, ce spectacol se face și, deja, ce public aduce la teren, ce atmosferă există acolo, treaba e chiar serioasă. Mai ales când vezi că se joacă tare-tare, și de la ora 22.00 încolo, până spre miezul nopții! Oficial, nu pentru o… bere de după! Aduși la fața locului de o invitație și de pura curiozitate, Mihai Toma – cel care scoate povești minunate și din campionatele de la al „n”-șpelea nivel – și cu mine am fost pur și simplu încântați că există și… altfel de fotbal. Altfel decât cel pe care îl vedem săptămână de săptămână și-l „întoarcem” (a se citi comentăm) pe toate părțile, de nu mai terminăm! Dar, oameni buni, să știți ceva: EXISTĂ ȘI MINIFOTBAL ȘI ESTE ȘI FOARTE CAPTIVANT! Dacă nu mă credeți pe cuvânt, mergeți, vă rog, la baza lui Chiriță, lângă sala Olimpia, după-amiază, seara, și veți vedea cu ochii dumneavoastră că așa și este! Așa mi-am dat și eu seama că tineri oameni de minifotbal, precum inginerul Gabriel Georgescu, a cărui perseverență și ambiție m-au convins, sau destui alții merită atenție. Dar nu numai Georgescu m-a impresionat, din această lume a minifotbalului, ci și cel care a fost sufletul organizării acestui eveniment – fostul arbitru național de profil, Răzvan Dincuță. Undeva Sus, în Cer, tatăl lui râdea cu un ochi și plângea cu altul! Stai liniștit, dragă Bibi, fiul tău îți este un demn urmaș și face treabă serioasă într-un… altfel de fotbal! Dar la fel de bine cum ai făcut și tu, în cel mare, la Petrolul!

Statistici T5
Inline
Inline