Petrolul, de la zvonuri la cruda realitate

Dragos Trestioreanu -

Cu trei săptămâni înaintea altui drum la tribunal, cu spectrul falimentului în fața ochilor, patronatul SC FC Petrolul nu mai are bani și glas! Nici măcar speranțe de doi bani, așa de gol fiind contul! Nu mai sunt bani de salarii, și nu de ieri, de azi, ci de 3-5 luni. După caz. Adică, după momentele în care fotbaliști care mai sunt încă la echipă au ajuns pe „Ilie Oană”. Iar când nu mai sunt de niciunele, se întâmplă ce s-a întâmplat pe termen foarte-foarte scurt. Mai precis, două eșecuri unul după altul, tocmai într-un moment în care se părea că măcar prinderea, la final, a locului de baraj nu ar mai fi fost chiar Fata Morgana.

Explicațiile înfrângerilor, de acasă cu Botoșaniul, la un scor ce va rămâne la capitolul „recorduri negative”, respectiv cel la limită de pe terenul unei posibile viitoare combatantă în preliminariile Europa League, CSMS Iași, s-au dat – volens-nolens – din interior. Antrenorul Jerry Gane și doi dintre jucătorii săi, Victor Astafei și Dan Bucșa, apăruți alături de tehnician la conferințele de presă care au prefațat disputele cu trupele moldovene, au „dat din casă”, fiindcă le-a ajuns până peste poate. E greu să lupți – cum „zice” folclorul – cu „burta goală”. A se citi fără bani de facturi, chirii, benzină, hrană și câte și mai câte. Iar când însuși patronul vine și-i spune, verde în fața, echipei că nu are ce face, la ce să te mai aștepți?

Circulă acum zvonul că omul cu numărul unu de la club ar fi cerut – era sa scriu… cerșit – un ajutor de la Liga Profesionistă de Fotbal, în contul unei sume de bani ce urmează a se primi din Polonia, de la Legia Gdansk, pentru transferul brazilianului Gerson, ex-fundaș central al „lupilor”. Dacă așa o fi, asta ar însemna nici mai mult, nici mai puțin decât un semn că nu mai există putere nici chiar să se termine campionatul. Ar fi culmea ca Petrolul să fie prima echipă din istoria Ligii 1 care declară forfait competiției înaintea finalului acesteia. Sigur că s-au „bătut” și alte recorduri triste la club, dar a abandona campionatul ar fi de domeniul inimaginabilului. Să legi numele unui club cu o tradiție de aproape un secol de un astfel de episod ar fi cea mai mare rușine pățită vreodată. Chiar mai mare decât declarațiile recente ale jucătorilor că nu au mai întâlnit pe nicăieri, în cariera lor de până în prezent, o situație similară cu aceasta de la Ploiești, cu istoria clubului găzarilor aruncată în noroi de conducători. Cei care nu ar fi trebuit să se lege la cap, dacă nu-i durea. Altfel spus, nu trebuiau să se bage, dacă nu erau în stare să țină o echipă.

La nivel de zvonistică, se vorbește deja de câteva proiecte pentru viitorul imediat, care să cuprindă… denumirea Petrolul, diferind doar inițialele. La Ploiești, de la o vreme proliferează moda „proiectelor”. Numai că cele numite atât de pompos cam sfârșesc trist și – repet – rușinos. Unul singur a mers aproape ca pe roate, cel sub numele de „Petrolul e al nostru”. Careare a dat recent… campioana României! Păcat că pentru alt oraș și cu un alt nume! Mai exact… Astra Giurgiu! Ca la noi la nimenea!