Petrolul, în zodia plecărilor, rezilierilor și a suspendărilor

Dragos Trestioreanu - apr. 21, 2016

După ce s-a terminat cantonamentul prelungit de la Lara, din iarnă, Petrolul s-a întors la Ploiești cu un lot care părea bătut în cuie pentru ultimele trei etape din sezonul regular, iar apoi, și pentru turul și returul play-out-ului. Însă, socoteala din… târgul Antalyei nu s-a mai potrivit deloc cu cea de acasă. Semnul că orice ar fi putea fi totuși posibil, ulterior, l-a dat Benoit Lesoimier. Mai precis, acela care a renunțat, încă din Turcia, la un contract deja semnat, acceptând și o cauză halucinantă – doi ani fără să mai joace fotbal la nivel de profesioniști -, numai să fie lăsat să se întoarcă în Franța. A mai „fugit”, tot din hotel, și Gevaro Nepomuceno. Tocmai în partea cealaltă a continentului, în Portugalia. Solicitarea lui Lesoimier părea doar o glumă proastă, la acel moment. Avea să fie însă una care, încet-încet, s-a tot îngroșat.

Mai întâi, a ridicat mâinile Laurențiu Marinescu, pentru varii motive, senzația că ar fi fost luat peste picior de către staff-ul tehnic de-atunci fiind însă principalul, după declarațiile fostului căpitan al „lupilor”. L-a urmat italianul Giuseppe Prestia, zice-se pentru că, în țara lui, salariile nu s-ar da doar când au chef patronii. A venit o scurtă perioadă de acalmie, dar – colac peste pupăză – tocmai când se mai așezaseră lucrurile, odată cu venirea lui Jerry Gane, asemănările cu romanul celebru al Agathei Christie s-au înmulțit. Au fost scoși din lot, pe rând și din rațiuni disciplinare, foștii internaționali Dacian Varga și Cristian Pulhac. A fost, să zic așa, doar vârful icebergului. Și-a reziliat apoi contractul un alt francez, Romain Inez, zvonindu-se că l-ar urma un compatriot, Ludovic Guerriero. Vom trăi și vom vedea dacă așa va fi.

După atâtea „dispariții”, implicit scăderea drastică a numericului inițial dorit și permis de regulament, a mai venit șu vremea suspendărilor. După cartonașe roșii, cazurile lui Daniel Stana și al mai sus-amintitului Pulhac, iar înaintea unei alte partide – așa cum vor fi toate, de altfel, până la final – de „totul sau nimic”, același Stana urcă iar în tribună pentru un meci, avându-l drept „vecin de scaun” pe Fabrice Begeorgi, un alt francez, ambii după cumul de „galbene”. Cum numericul, de care am pomenit deja, tot scade, cu siguranță se poate spune că Gane va trebui să fie un prestidigitator atât în stabilirea primului „11”, cât și în momentul înlocuirii de jucători, pe parcursul partidelor ce-au mai rămas.

Vine astfel vremea improvizațiilor și a permutărilor. Dean Beța a devenit un fel de… navetist de pe o parte pe alta a terenului. Titularii din centrul apărării, Constantin Mișelăricu și Alexandru Benga, trebuie să tragă de ei la maximum, dar și să se roage la Dumnezeu să nu se accidenteze ori să nu fie avertizați mai mult decât e cazul. Singura lor rezervă de profil este junele Roberto Alecsandru. Postul de mijlocaș central ajunge și el în pericol dacă, într-adevăr, și Guerriero îi va imita pe conaționalii Lesoimier și Inez. Asta deoarece numai Bucșa rămâne un specialist al acestei poziții de pe teren. Dacă la vârful împins, Petrolul stă bine cu numericul, nu și cu valoarea totuși, trioul din spatele acestuia nu mai are parte de concurența atât de necesară într-un final ce se dorește a fi unul al miracolului.

Stând drept și judecând drept, odată ce contracandidate din lupta pentru salvarea de la retrogradare au început să gândească deja… „geografic”, mă tem că nici 21 de puncte adunate în tot returul play-out-ului (7 meciuri x 3 puncte) nu o să fie suficiente pentru clasarea măcar pe locul 12, cel de baraj! De ce? Foarte simplu: regia „indirectelor” – nefavorabile găzarilor – își face deja mâna! Însă, așa cum îți așterni – a se citi cum ți-au așternut cei din… birouri -, tot așa ajungi să și dormi. Adică, având doar coșmaruri, precum recentul FC Voluntari – Concordia Chiajna. Cine credea că vremurile Cooperativei au apus chiar că este mic copil!