EDITORIAL de

Ploieștiul continuă să aibă jurnaliști de sport apreciați la nivel național. APS i-a premiat pe doi dintre ei și pe un… adoptat!

Dacă înainte de 1989, și la Ploiești, ca și în toate celelalte reședințe de județ din țară, nu a existat decât un singur ziar, de internet și siteuri nediscutându-se, firesc, pe atunci, și numărul de jurnaliști locali era unul mic. Din ce îmi amintesc, nu se acordau nici premii pentru media, cea care – oricum – era încorsetată în directivele politrucilor acelor vremuri.

Din fericire, odată cu Revoluția de Decembrie 1989, presa a devenit liberă, s-a trecut de la comunism la capitalism, înființându-se astfel multe ziare, apărând sumedenie de posturi de radio , ba chiar și de televiziune. Iar media locală, nu numai cea de la nivel central, a luat avânt, așa cum se zicea „în epocă”. Implicit, a crescut și numericul ziariștilor, fiind descoperiți astfel – și în provincie – destui jurnaliști înzestrați și făcuți pentru această meserie. Unii au migrat, cu timpul, spre capitala țării, acolo unde era, este și va fi miezul presei. Destui au debutat direct acolo, de fapt. Alții au rămas pe loc, acasă, în județul lor, și au încercat, încearcă și vor mai încerca să facă presă așa cum și-au visat-o: cu adevărat liberă, cenzura de orice fel trebuind să rămână definitiv în trecut. Unul dintre domeniile mass-media în care presa prahoveană a progresat foarte mult este cel al sportului. Un domeniu în care jurnaliștii tineri au ales exodul Bucureștiului și s-au remarcat la ziare de renume, fie de profil, fie generaliste, în radio și televiziune. Și nu au fost – și încă mai sunt – deloc puțini. Că sunt valoroși nu este o laudă fără acoperire, premiile primite de ei, în timp, fiind o dovadă a recunoașterii.

Recent, la un hotel din zona Gării de Nord, cea mai mare din țară, Asociația Presei Sportive din România (APS) a decernat premii pentru unii dintre membrii săi. Printre ei, și doi ploieșteni, unul rămas fidel, ca domiciliu, orașului natal, alegând naveta, iar altul stabilindu-se în București. Însă ambii nu și-au uitat, să zic așa, rădăcinile. Și nici nu au renunțat la propriile pasiuni din sportul local. Unul este șeful departamentului sport de la cotidianul post-decembrist cel mai vândut din România, ziarul Libertatea, fiind vorba despre Mihai Toma (foto, primul din dreapta), o veritabilă enciclopedie în multe discipline de profil, iar altul – Adrian Dobre (foto, în mijloc), mai cunoscut drept Adi Dobre, devenit un ziarist excelent dintr-un promițător… inginer agronom. Mihai a primit premiul  „Ion Cupen” pentru cele mai savuroase povestiri despre actuali sau foști sportivi din țară și din străinătate, reportajele de afară fiind făcute direct la sursă. Lui Adi i s-a oferit un premiu cu mare rezonanță în media națională, „Ioan Chirilă” – nefiind totuși primul! – pentru cea dintâi apariție editorială a sa, „La masa presei – memoriile unui jurnalist sportiv”. Împreună cu cei doi ploieșteni get-beget, a mai fost premiat și cel mai prolific fotoreporter sportiv din ultimii ani, Răzvan Păsărică (foto, în stânga), devenit de doi ani o apariție obișnuită pe arena Ilie Oană, la meciurile „noului Petrolul”, de la care ne oferă mereu instantanee deosebite. Astfel încât, aș putea spune că Răzvan a fost… adoptat de Ploiești, fiind al treilea „ploieștean” premiat, el primind premiul „Petru Fuchs” pentru fotografie. Dacă Mihai Toma este angajatul celebrei companii Ringier, care – mai de curând a făcut încă o achiziție de marcă din media autohtonă, cotidianul Gazeta sporturilor -, Adi Dobre și Răzvan Păsărică sunt ceea ce englezii și americanii numesc „freelancer”. Adică, jurnaliști care pot colabora cu oricine le face o ofertă. Motiv pentru care primul comentează la Eurosport, dar este, printre altele, și consilierul pe probleme de sport al directoarei clubului CSM București, fosta mare atletă Gabriela Szabo, iar pozele celui de-al doilea pot fi văzute – și revăzute – pe diverse siteuri sau în diverse publicații, atâtea câte mai sunt în prezent cele din urmă. Sunt trei încă tineri jurnaliști pentru care Ploieștiul și ploieștenii ar trebui să fie mândri. Altfel, pentru cei care… nu au auzit de Ioan Chirilă și Ion Cupen, cei doi au fost nu numai foarte mari jurnaliști de sport, ci și publiciști de profil pe măsură, scriind la vechea „Gazeta sporturilor”, dar nu numai. Iar Petru Fuchs a fost un apreciat și longeviv fotoreporter sportiv din Reșița, cunoscut în toată țara.

Îmi amintesc că, puțin înainte ca România să adere la Uniunea Europeană, a circulat un zvon conform căruia, după intrarea țării noastre în UE, urmau să vină la noi numeroase companii internaționale de presă. Unele care să susțină financiar presa locală, apreciindu-se că banii – mulți – s-ar investi oricum, aproape exclusiv, în București. Iar cum presa trebuia să fie liberă și activă în toată țara, era obligatorie o infuzie de capital care să conducă, printre altele, și la atragerea în media județeană a cu adevărat celor mai buni jurnaliști locali. A fost însă doar un vis precum al celor vârstnici în privința… venirii americanilor! Nici yankeii nu au mai apărut, cândva, în România, nici companiile străine nu au sosit să-i asigure suportul material presei locale. Sau, dacă au mai făcut-o, evident că au ales presa din capitala țării! A fost și acesta un motiv al cvasi-dispariției presei pe print, cea de televiziune șu radio tăindu-și tot mai mult partea leului, în vreme ce aceea scrisă s-a mutat în online, nepierzându-se astfel chiar toți tinerii cu talent la jurnalism din provincie, nu toți trebuind să se mute în București, pentru a-și face meseria pe care și-au dorit-o dintotdeauna. Cum-necum, însă la mare distanță ca pondere și valoare de ce s-a întâmplat în primii 10-15 ani de după Revoluție, și presa locală trăiește. Mai… respiră sub apă, mai scoate capul, dar aș spune că subzistă, mai bine zis! Asta când ar fi trebuit ca toate talentele să se coaguleze în publicații/siteuri locale puternice. Poate, altădată, poate în… altă viață!

Statistici T5
Inline
Inline