Problema scutului și amăgitorul cântec de sirenă. Consiliul Local Ploiești are cheia dezlegării

Dragos Trestioreanu - dec. 5, 2016

Personal, sunt adeptul principiului ca fiecare echipă nouă să-și clădească propria istorie, ci nu să râvnească la a alteia. Totuși, cazul Petrolului este unul cu adevărat special. Un simbol, o pasiune de generații întregi, nu poate dispărea din cauza deciziilor unor conducători – sau patroni – efemeri. Mai precis, a intereselor lor. În sezonul 1972-1973, s-a născut FC Petrolul, ca un club de fotbal desprins din CS Petrolul, pentru că așa era trendul, atunci. În 2003, prin cedarea locului din primul eșalon către Oțelul Galați, retrogradată la finele ediției 2002-2003, FC Petrolul – abia revenit în Divizia A – practic a decedat. Tot ceea ce a urmat, artificiile juridice mai exact, nu au făcut altceva decât să amăgească. Fuziunea cu FC Astra a fost hulită, dar și înghițită, apoi, cum-necum. În special de când „struțo-cămilei” i s-a schimbat denumirea din Astra în Petrolul. Iar ulterior s-a mutat din „9 Mai” pe vechiul „Ilie Oană”. Ei bine, o echipă care a jucat pe CIS-ul Astrei nu putea fi Petrolul original! Nu avea cum! Dar, nu-i mai puțin adevărat, repet, că simbolul nu putea fi… strangulat de o hotărâre de moment interesată. Fanii au continuat să fie alături de acel Petrolul. Și-au făcut-o ani buni, până s-au revoltat contra acționariatului ce le ținea echipa de suflet în eșalonul secund, parcă sine die. Așa a luat naștere proiectul „Petrolul e al nostru”, din care a apărut… CSM FC Ploiești. Apoi, în Liga a II-a, FC Ploiești. Cea care a devenit… Astra! Un drum făcut invers, de pe „Ilie Oană” pe „Columbia”. Veți spune, și veți avea deplină acoperire, ca la noi la nimenea!

Când SC FC Petrolul – „struțo-cămila” din 2003 – a revenit, după opt ani, în cel dintâi eșalon și a crescut precum Făt-Frumos în doi ani, cât alții în 10, fanii au fost super încântați. Își aveau Petrolul lor visat. Cel puțin, așa credeau. După o Cupă a României, calificări în play-off-ul Europa League și templul fotbalului românesc mai mereu arhiplin, a urmat fiascoul! Firesc, câtă vreme se trăia mai ales din drepturile TV și încasările de bilete și abonamente, bașca vânzările de fotbaliști exponențiali. Nu avea cum să nu vină reculul, „pușculița” tot fiind golită! Dragostea imensă a simpatizanților – atenție! – Petrolului cu valoare de simbol a făcut ca acesta să nu moară a… doua oară. Să continue să existe și să reînceapă un alt drum către prima scenă fotbalistică a țării. Debutul actualei construcții a fost abrupt și cam mult întârziat. Din fericire, urmarea a fost cea bună: campioană de toamnă și calificată în optimile fazei județene a sezonului 2017-2018 a Cupei României-Timișoreana, un buget transparent, atâta cât este el, o curățenie la vedere în biorurile clubului, o susținere a (aproape) tuturor celor care au scris istoria CS și FC Petrolul etc.

Când s-a cedat, contra cost?, marca și tot ce ținea de ea, la municipalitate, pentru a nu fi – Doamne, ferește! – înstrăinată de către cineva, s-a crezut că s-a obținut o mare victorie. S-a zis că „Petrolul e al nostru”, devenind realmente al nostru. S-a scăpat însă din calcul un element foarte-foarte important: o primărie care își schimba conducerea și componența consiliului local din patru în patru ani. Sau, mă rog, din opt în opt ori câți mai urmau. Nimeni nu era nemuritor acolo. S-a omis că atât primarul, cât și consilierii locali sunt nu numai afiliați politic, ci și oameni, la urma-uremi. Iar ca oameni, au simpatii. Sau, chiar, interese. Așa s-a ajuns la ziua de azi. Una în care lupta pentru recuperarea dreptului câștigat, odată, să fie în floare!

Un proiect recent, inițiat de către un consilier local tânăr, a reaprins flacăra speranței. Luna aceasta, probabil, va fi dezbătut în ședința ordinară a CL Ploiești. Suporterii culorilor galben-albastre așteaptă acea întrunire cu sufletul la gură. A fi sau a nu fi Iar) FC Petrolul? A se primi scutul au ba? Contertul însă este cât se poate de clar. Există un Petrolul care continuă o tradiție de aproape un secol. Există un Petrolul care își dorește să fie acel Petrolul pe care îl doresc toți simpatizanții săi. Toti, fără excepție. Cei în mintea cărora FC Petrolul este – o spun din nou – un simbol, ci nu un club care, de-a lungul anilor, a fost legat de un conducător sau altul, de un acționar sau altul. Un FC Petrolul NUMAI al lor! Al celor care, indiferent de patronate, au rămas alături de echipă și de jucătorii ei, au suferit și s-au bucurat. Și vor s-o facă și în continuare. Dacă, în urmă cu patru ani, s-a oferit marca unora care au călcat în picioare istoria Petrolului, ar fi absolut firesc să fie oferită și celor care au scris-o! Fără interese, fără bani, fără scoatere pe tarabă a simbolului! Haideți să vă vedem, domnilor consilieri locali! Nu vă lăsați, vă rog din suflet, ca ploieștean și petrolist de peste 60 de ani, amăgiți de… cântecul de sirenă! Știți dumneavoastră foarte bine al cui!