Ce-ați avut cu caii, oameni buni? Au ei vreo vină că unii nu se înțeleg?

Dragos Trestioreanu -

Acum aproape trei săptămâni, prietenul teleast de ani buni, Marian Pușcaș, un împătimit fără pereche al turfului autohton, dar nu numai de la noi, îmi povestea, foarte supărat, că urma a se ajunge la un protest inedit al proprietarilor de cai și al personalului de profil de pe hipodromul din Ploiești. Acolo unde cursele, abia reluate, fuseseră din nou suspendate, riscându-se irosirea unei alte generații de vârf. Asta dincolo de faptul că oamenii de pe hipodrom rămâneau iar fără obiectul muncii, y compris, fără bani de a-și susține patrupedele, pe de o parte, și traiul, pe de alta.

Odată ajuns cuțitul la os, îmi spunea Pușcaș, pe 11 aprilie a.c., se intenționa să se ceară aprobarea unui protest al celor în cauză, apelându-se – ca niciodată – la un marș, de la grajduri și până la sediul CSM-ului, administratorul hipodromului. Da, la pas, pe asfaltul care leagă startul de finiș, să le zic așa! Miercuri, pe 27, protestul a fost pus în practică, cu pancarte, cu armăsari, unul și unul, cu oameni dezamăgiți și supărați, desigur, din cauza deciziei întreruperii neașteptate a curselor etc. Pur și simplu, privind frumusețea de bidivii supuși chinurilor unui marș forțat, pe o suprafață fără legătură cu aceea pe care sunt antrenați să alerge, căpăstrele trase cât să intre zăbalele în carne și astfel minunații cai să nu se mai sperie de mașinile din jur și să revină la traseu, am fost impresionat cât nu vă spun de mult.

Publicitate

Într-adevăr, cei care îi conduceau – afișând, ca la oricare protest, pancarte acuzatoare, unele chiar la adresa a doi foști bine cunoscuți foști oameni de fotbal! – aveau motivele lor, obiective, de a reclama situația lor dramatică. Nu spun nu, Doamne ferește! Însă, a fi scos caii la protest nu mi s-a părut a fi cea mai indicată soluție. Apăsându-se din plin – riscând chiar sănătatea animalelor – pe factorul „emoții”, s-a urmărit ceva. Astfel, oricine a văzut caii aceia superbi pe drum, aducându-și aminte de polițiștii călare de dinainte și de după 1989, și-a pus imediat, desigur, întrebarea ce se întâmplă. Și, chestionând colo-colo, s-a aflat motivul și scopul protestului. Mai mult ca sigur, pe această curiozitate, omenească la urma-urmei, s-a mizat atunci când s-au scos armăsarii din grajduri, deja stresați. Care va fi efectul vom afla nu azi, nu mâine. Ba chiar, cine știe când! Ce-ați avut cu caii, oameni buni? Au ei vreo vină că unii nu se înțeleg?