Renașterea Petrolului și instalarea lui Daum. Mici similitudini

Dragos Trestioreanu - iul. 8, 2016

Privesc tot ceea ce se întâmplă, acum, cu proiectele propuse pentru renașterea Petrolului. Nu sunt deloc detașat, cum ar trebui să fie un jurnalist. Asta pentru că, dincolo de a fi jurnalist, sunt și suporter, de 60 de ani, al acestei echipe. Nu-mi place însă deloc ceea ce văd și aud. Mi se pare că toți trag, dintr-o parte în alta, de… cadavrul SC FC, neputându-i alătura și numele, brandul neavând nicio legătură cu falimentul anunțat. În loc să se fi învățat – părerea mea – din ce s-a întâmplat în trecutul mult prea apropiat, se continuă cu unele greșeli. Chiar înainte de a se da naștere… renașterii.

Am scris despre înființarea USP că o salut și mă bucur. Și am fost sincer, dorind să fiu crezut pe cuvânt. Am pledat, chiar mai demult, pentru această unire a tuturor celor care iubesc PETROLUL. Mi s-a replicat că ar fi o… utopie. Uite că nu a fost o utopie! Sigur că din USP nu fac parte chiar  toți cei care au în suflet echipa fanion. Dar sunt convins că din uniune fac parte cei mai mulți dintre cei care o au. Am mai scris că USP trebuie să fie un partener de dialog și, chiar, să facă parte, activ, nu altfel, din conducerea Petrolului renăscut. Nu cred să aibă și ultimul cuvânt, totuși, în ceea ce privește alegerea căii de urmat. Nu singurul, mai bine zis. Așa cum se cam încearcă. Sigur că noua construcție trebuie să se numească FC Petrolul și să aibă stema cu scutul. Aici, nu încap discuții. E absolut firesc să fie astfel. Însă, să-mi fie cu iertare, nu sunt de aord deloc cu condiționarea ca noua echipă să nu fie o clonă. A prelua acum denumirea și sigla avută de la ruperea secției de fotbal din CS Petrolul nu înseamnă automat că vorbim despre originalul de-atunci. Cine încearcă să ne inducă altceva forțează lucrurile. Nu se poate, câtă vreme a a ajuns la un moment dat, după fuziunea din 2003, să joace pe CIS-ul Astrei originale. Și numai după scurt timp s-a optat pentru însemnele Petrolului original. A fost clar atunci o întrerupere. Mică, dar a fost. A vorbi despre continuitate ar fi un nonsens. Iar o condiționare, pe cale de consecință, tot un nonsens.

Noul Petrolul va fi o… nouă construcție, una pornită de la zero. Nu trebuie să ne fie rușine cu așa ceva. Nu i-a fost Parmei, nu i-a fost Rangersului… De ce ne-ar fi nouă? Dacă nu ar fi această condiționare, cu siguranță că noua construcție ar fi ridicată de absolut toți cei care au propus proiecte. Numind Petrolul 52 clonă, iar FC Petrolul nu, deși logica simplă spune altceva, a apărut schizma. Una care nu poate conduce decât la un edificiu cu fundație de… lut. Mai degrabă, deși timpul este scurt pentru viitorul sezon, ar fi fost bine ca părțile să se fi așezat la o masă, să vorbească una cu alt. Chiar să se și certe, după metoda brainstormingului. Dar, atunci când se vor ridica de acolo, va exista certitudinea că noua echipă va fi a TUTUROR. Pentru că se vor fi clarificat toate problemele, toate divergențele. Nimeni nu deține adevărul absolut, dar împreună, părțile se pot apropia destul de el. Nu cu impuneri, ci doar cu discuții de bun simț, fără jigniri și luări peste picior. În caz contrar, nu ne vom deosebi de cei pe care îi hulim.

Și pentru că am ajuns la cei pe care îi hulim, să ma aplec puțin și asupra subiectului cu numărul unui din fotbalul autohton al acestor zile: alegerea, numirea și instalarea unui nou selecționer la cârma primei reprezentative a României. Deoarece nivelul sportului rege autohton a scăzut atât de mult încât a ajuns la cota de avarie, conducerea FRF-ului s-a gândit la un străin. A găsit unul cu nume – cei care zic că habar nu au cine este, nu au habar nici de fotbal! -, venit din țara campioanei mondiale en-titre și a recentei semifinaliste de la EURO 2016, Germania. Nu ar fi fost nimic depalsat că au apărut imediat voci pro și contra. Așa este în democrație. Însă când vocile contra, cele oficiale, nu ale suporterilor, cei din urmă putând orice opinie, chiar și divergentă, sunt exclusiv ale unor persoane știute drept interesate sau în conflict deschis cu președintele federației, atunci își pierd total din legitimitate. Primul a ridicat piatra Florin Prunea, șeful executiv al CSMS Iași, grupare care va debuta în Europa League ca beneficiară tocmai a legilor actuale ale… FRF. Prunea se tot ceartă cu Răzvan Burleanu. Dar este mânat în luptă doar de impresia că acesta din urmă ar avea un dintre contra așa-numitei Generații de Aur. Din care a făcut parte și fostul portar internațional. Mi-l amintesc pe același Prunea în postură de sindicalist din fotbal. Mușca atunci din regimul Mircea Sandu și Mitică Dragomir. Apoi, a prins un post bun în FRF, la departamentul internațional, și i-a fost bine. Nu și când a fost pus pe liber, din cauza unui proces legat de arbitraje dirijate. A ajuns, ulterior, oficial de club și apărător vajnic al foștilor săi colegi de națională și mai are puțin, acum, să ne spună că-l regretă pe… Mircea Sandu. Așa de înverșunat este pe Burleanu. Sunt ferm convins că, de fapt, Florin Prunea nu are nimic contra numirii unui selecționer străin, câtă vreme, la CSMS, antrenor este Nicolo Napoli, un italian. Deci tot un străin, pe care nu prididește să-l laude. Nu, of-ul lui Prunea este EXCLUSIV Răzvan Burleanu. Și-atunci, de ce să decidă el cine să fie selecționer, dacă are alte intenții decât binele fotbalului intern? Al doilea contestatar – pe Gino Iorgulescu, șeful LPF, nici nu-l pun la socoteală, el fiind toată viața unul care a lucrat în… subteran! – este Gigi Becali. Este chiar mai înverșunat decât Florin Prunea. În momentul în care declari public că, dacă nu ai fost în pușcărie, Burleanu nu ar fi fost ales în veci sau că Christoph Daum este un „drogangiu” și un „prostituat”, iar cel care spune asta se visa… premierul României, odată, îți vine să fugi în Congo! Acolo unde pentru petroliști ar fi chiar bine, căci l-ar vedea la națională pe… Jeremy Bokila!

Să fie foarte clar, absența impusă din Comitetul Executiv a lui Valeriu Argăseală nu a avut nicio legătură cu binele fotbalului autohton, ci doar cu… buzunarul patronului său. După EURO 2016, Becali câștigă o căruță de bani pentru cei patru jucători prezenți la lot mai bine de o lună. A avut patru, pentru că selecționer a fost cine a fost. Nu mai dezvolt. Dar visa chiar la șapte! Riscul ca Daum să aleagă pe viitor, să zicem, doi sau niciunul de la clubul patronat de Gigi Becali îl înspăimântă pe acesta din urmă. Sigur, nu trebuie s-i cerem cultură fotbalistică și să-l blamăm că nu știe cine e Daum. De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere! Dar că judecă exclusiv material, în propriul interes, numirea unui selecționer, asta chiar că trebuie să ne intereseze. Și să facem, cum-necum, să nu-și ducă la bun sfârșit amenințarea că, peste un an și jumătate, gata cu președinția lui Răzvan Burleanu! În caz contrar, până și… Congo ar fi un paradis pentru noi!