Riscul amenințărilor mutării Petrolului în alt oraș. Atunci și acum…

Dragos Trestioreanu - nov. 8, 2017

Cândva, aflată sub pulpana FSLI Petrom, SC FC Petrolul – cum se numea pe-atunci – a fost mutată din Ploiești la Moreni și Mogoșoaia. Dusă în exil într-un mod inexplicabil, echipa găzarilor a trecut prin momente dificile, suporterilor săi punându-li-se bețe în roate în a o mai urmări pe viu, la meciuri. La Moreni, se intra pe orice buletin, numai de… Ploiești să nu fi fost, pe la Mogoșoaia – cam tot așa! Timpul a trecut, SC FC Petrolul s-a întors acasă, dar imaginile de la  Moreni și Mogoșoaia nu s-au uitat niciodată, iar decidenții mutării echipei din Ploiești au devenit paria, pe veci, pentru fani. Semn că a le lua suporterilor din oraș echipa de suflet este cea mai mare greșeală pe care o poate face un conducător!

Peste ani, ajungând la ziua de azi, mă rog de săptămâna trecută, a revenit amenințarea aceea. Acum, la ACS Petrolul 52, cum că echipa va fi mutată – deja-vu! – din Ploiești. Nu afară din județ, de data aceasta, ci doar până la Câmpina. Exemplu total nefericit, pentru că – off the records – Câmpina și împrejurimile sale sunt, de fapt, o zonă total… anti-Petrolul! Și s-a văzut asta din plin în campionatul trecut al Ligii A Prahova! Trecând peste așa ceva, aș înțelege rostul amenințării. Este vorba despre tergiversarea – în „buna manieră” a rezolvării cazului mărcilor Petrolul! – aprobării intrării echipei „lupilor” în cantonamentul tradițional găzarilor de la Crângu lui Bot. OK, amenințăm, dar o fi Primăria Ploiești cu oameni având frica în sân, cât să se sperie la primul deget ridicat și arătat către „Casa Albă”? Nu prea cred. Dar, cred că acela care a amenințat chiar avea acest drept. De ce? Deși numindu-l, ceea ce chiar și este, doar un asociat-partener și acuzându-l că nu ar avea dreptul de dispune cum și când vrea de echipă, unii suporteri uită că și într-o familie, atunci când unul dintre parteneri, de viață în cazul respectiv, aduce bani în casă și dispune în mare proporție ce se face acolo. E adevărat, în situația Petrolului, nu-i aduce de acasă, dar și-a pus în valoare persuasiunea de a-i obține pentru un Petrolul care – în caz contrar – risca enorm să-și dea duhul!

Sigur că astfel de amenințări nu dau bine deloc la susținătorii culorilor galben-albastre. Mai ales că amintesc despre timpuri ce se doresc definitiv șterse din memorie. Și dau și impresia că acest club ar fi condus de-un autocrat. Unul care taie și spânzură, după bunul plac. Repet, cu alte cuvinte, cine dă banul comandă muzica! Și acesta-i un adevăr de care trebuie ținut cont măcar în amintirea fericirii că ACS Petrolul 52 și-a găsit, în iarnă, sponsorul care s-o salveze de la un iminent deces. Motiv pentru care excesul de zel al asociatului-partener nu trebuie judecat altfel decât a fost de fapt. Un semn către autorități că ar treebui să se grăbească în a-și oferi concursul deplin în a o ajuta pe Petrolul să intre acolo unde, de-a lungul timpului, au făcut-o mai toate echipele ce s-au nunmit Petrolul. Așa s-a tradus această amenințare, nicidecum altfel. Sau, cel puțin, așa am dedus-o.

Cu amenințarea aceasta am dus-o la capăt, să zic așa. Nu la fel însă și cu aceea referitoare la eroarea de a fi fost rechemat în lot, bașca și folosit pe teren, un fotbalist care-și defulase pe o rețea de socializare sentimentele de tristețe de după nealegerea sa în efectivul de 18 pentru un derbi. Cel de la Saelele, cu Voința Turnu Măgurele. Trăim într-o țară liberă, în care – așa cum se observă – fiecare cetățean poate – și are dreptul – să-și „strige” amarul în scris. Atâta vreme cât folosește un limbaj decent și nu deranjează astfel pe cineva, nu văd unde i-ar fi greșeala, pentru a merita o pedepasă. Nici pe a rudelor ori a prietenilor acestuia nu o văd. Așa cum un părinte își apără copilul până în pânzele albe, tot așa o face și o familie întreagă, și prietenii. Ba chiar și jurnaliștii o pot face, dacă apreciază că o astfel de decizie nu se justifica. Din acest punct de vedere, amenințarea aceasta nu mai este deloc de înțeles. Chiar dacă mi s-ar replica, eventual, că se poate aplica, și aici, principiul de mai sus cu… cine plătește dictează muzica! Dacă ar fi așa, ar fi deja prea mult, însă. Petrolul este totuși un club, iar fotbalul – un sport. E loc de mână forte atunci când sunt încălcări grave de disciplină, ci nu exteriorizarea unei frustrări omenești. De înțeles la urma-urmei, dacă se vrea, evident. Indisciplina e cu totul altceva!

Bref, Petrolul trebuie să rămână la Ploiești, să fie susținută de cine trebuie în a primi dreptul de a folosi cantonamentul de la Crângu lui Bot, fotbaliștii să aibă libertatea să-și manifeste tristețea în fața unei opțiuni pe care o apreciază a fi fost nedreaptă și… viața să meargă înainte. Cu victorii una după alta, cu mărirea ecartului față de contracandidată, cu o promovare la vară în Liga a II-a… E mult mai bine așa. Nu-i loc, clar, de altceva!