S-a dus și dragul de nea Șoni! A fost FOTBALIST! A fost și ANTRENOR! A fost un OM cu de toate, mai ales!

Dragos Trestioreanu -

Era prin a doua jumătate a anului 1997. La București, într-o zi închisă, pe un teren pretabil pentru un meci amical, FC Petrolul se cam chinuia să câștige în fața unui adversar mai modest. Pe margine, doi jurnaliști cu… suflet de suporteri, Cristi Anghelescu și… sus-semnatul, își frecau mâinile a neputință, în fața favoriților de-o viață. Dar, până la urmă, totul s-a terminat cu bine. Era totuși un amical! Am părăsit micuța arenă și ne-am îndreptat spre Mitsubishi-ul lui Cristi, „Mițu”, așa cum îl alinta colegul de redacție de la ZIUA – Ediția de Prahova. Când am ajuns în fața acesteia, am rămas interziși: pe scaunul din față dreapta stătea… Pall Sandor (Alexandru), alias „nea Șoni”! Adică, nimeni altul decât antrenorul principal al echipei care câștigase mai cu greu meciul-test! Astfel, ne-am dat seama de ce era ceva rumoare pe lângă autocarul Petrolului. Dispăruse nea Șoni! Am intrat în mașină și ne zorea: „Haideți că sunt supărat de meci și mai avem și treabă!”. Nu am înțeles ce treabă ar fi putut avea antrenorul principal cu doi ziariști, după încheierea unui meci. Am realizat abia pe lângă… aeroportul Henri Coandă, atunci când tehnicianul i-a dictat ferm lui Cristi: „Fă stânga, că mergem la METRO!”. L-am întrebat, mirați: „De ce nea Șoni?”. Replica ne-a siderat, realmente: „Ca să scăpăm de toți nervii de după acest joc și să ne mai și relaxăm, la cumpărături!”. Și așa am și făcut, împingânnd pe rând la un cărucior din acelea mari și grele! Deși, parcă nici nu venea a crede ce se întâmpla!

Ei bine, acela era PALL SANDOR – unul dintre cei mai buni foști fotbaliști ai Petrolului cel adevărat și, apoi, unul dintre antrenorii cu totul și cu totul deosebit din istoria echipei pe care a slujit-o vreme de 10 ani, cu vârful carierei titlul de campion european de juniori din 1962, cucerit la capătul Turneului UEFA de la București! Turneu în care, așa cum a notat Daniel Dimache, preluând www.fcpetrolul.ro, Șoni Pall a deschis drumul spre ieșirea dintr-o grupă gen „groapă de lei”, cu Germania de Vest, Portugalia și Belgia! Fundașul dreapta de odinioară al găzarilor a marcat primul, într-un 3-0 decisiv, în poarta viitorului celebru goal keeper Sepp Meier! Nota bene, Pall nu era singurul prahovean din primul „11”, mai fiind și atacantul Florea Voinea, născut în Puchenii Mari, după cum ne anunță Wikipedia. Luat „cu arcanul” de către Steaua (CCA) de la Petrolul, în urmă cu trei ani, Florică Voinea avea să fie golgheterul campionilor europeni, după finala cu Iugoslavia de pe fostul „23 August”: 4-1!

Publicitate

De-atunci, după episodul „METRO”, și Cristi, și eu, am rămas apropiați de nea Șoni. La noi a apelat, de altfel, când a revenit din Italia, de la fiica lui, stabilită acolo de ani buni. Fumător înrăit, era și perioada în care, și noi, trăgeam câte „o pipă”, așa cum se zicea, nea Șoni nu ne-a lăsat să plecăm din parcare aeroportului până nu am savurat împreună un Marlboro original, adus din „Cizmă”. Asta pe lângă cravatele făcute cadou, pe care amândoi le avem și azi, rămase – de-acum – ca o nostalgică amintire a vremurilor cu PALL ALEXANDRU. Așa îi suna prenumele pe românește, el fiind născut într-o localitate din Covasna, cu etnici maghiari. Antrenor atipic, ca viziune și speech, discursurile sale de la conferințele de presă de după meci fiind de-a dreptul fabuloase. Nea Șoni avea un ochi formidabil la descoperirea de juniori cu mare talent. Îi „citea” ca nimeni altul. A făcut-o și la seniori, dar era parcă prea puțin, acolo, înțeles de ei, din păcate. Singurul care a crezut 100% în el a fost Eugeniu Goicea. Un alt om de fotbal prahovean cu ochi pentru fotbaliști. Îi reîntâlneam pe amândoi în loja oficială a micuței arene din Blejoi, fiind nelipsiți de la meciurile CS-ului din eșalonul al patrulea, mai puțin din al treilea, venind nenorocita de pandemie. Când dialogam, nea Șoni îmi spunea că… Ruptureanu putea fi o soluție pentru noul Petrolul, din Liga A Prahova, dar și că mai existau și alți tineri din zonă care ar fi trebuit urmăriți și promovați, pentru a crește într-un mediu propice progresului lor. Dacă la clubul găzarilor ar fi fost făcut vreodată un veritabil departament de scouting, pe partea fotbaliștilor români PALL SANDOR ar fi fost ȘEFUL! Nu și-a pierdut niciodată OCHIUL!

Într-un alt week-end trist, după atâtea glorii ale neamului românesc, sportivi sau actori de renume, trecute în neființă de curând, a picat ca un trăsnet vestea pierderii ireparabile pentru noi, Cristi și Dragoș, ca și pentru a tuturor petroliștilor care l-au văzut jucând sau antrenând, dar nu numai! Nu pot să cred că acel DOMN elegant, cu vorbă molcomă, dar apăsată, susținându-și pătimaș opiniile, necedând NICIODATĂ, nu mai este printre noi! De ce, nea Șoni? Mai era destul de mers împreună la meciuri, mai era destul de vorbit împreună, mai era destul de povestit și repovestit de anul 1962, de meciul de baraj cu Liverpool, de pe „Heysel”, mai era destul de discutat despre PETROLUL nostru mult iubit! Dar, ai plecat deja… Drum lin spre Cer, dragul meu nea Șoni! Sper că acolo, SUS, vei fi înțeles mult mai bine decât pe PĂMÂNT! Ai fost NEPERECHE! Nu pot să îți spun ADIO, căci refuz să cred că nu mai ești! Doar… LA REVEDERE, NEA ȘONI! 

Foto: www.fcpetrolul.ro