O părere despre comentarii pro și contra, în funcție de cine o conduce și de cine ar vrea s-o conducă pe FC Petrolul. La așa ceva se reduce, de fapt, o banală schimbare de gazon!

Dragos Trestioreanu - apr. 14, 2022

După 1989, nici nu mai țin minte dacă pentru vreo câteva sezoane sau chiar mai puțin, suporterii Petrolului au început să se împartă. Și-au fost mulți pe la începutul intervalului de timp, și atașați pe deplin, nededulciți să aibă vreo reprezentare directă în club, ci mulțumiți să își ia locul în tribune și peluze, acasă sau în deplasare, și să încurajeze echipa. Mai întâi, s-a migrat de la o peluză la altă, apoi s-a trecut la o susținere a Executivului: unii îi doreau pe… unii, alții, pe… alții! După competențe? Ar fi fost bine. Însă nu era deloc așa, din păcate. Cel mai aprig „duel” dintre tabere a început să se vadă cam din 2018-2019, atingând apogeul în ultimii doi ani. Unul – pentru pregătirea „campaniei” a se lua clubul și de a-l conduce – și echipa, y compris – 100%, iar altul, pentru un atac frontal, dacă altfel nu mergea. Acum, s-a ajuns și mai sus, dacă pot scrie așa, adică la momentul în care, dacă nu se poate nici după ce se va promova, probabil, atunci când să se schimbe ocârmuirea de la ACS Petrolul ’52?

Astă-seară, joi, 14 aprilie 2022, am citit postarea de pe o rețea de socializare a unui fost coleg de jurnalism, pe care îl prețuiesc ca pe un bun prieten. M-am atașat de el de când i-am ghicit fanatismul iubirii sale pentru echipa de suflet a noastră, Petrolul Ploiești. Știu că Octav Preda, despre el este vorba, s-a schimbat mult din 2020 încoace. E totuși dreptul lui, fiecare om fiind altul, cunoașteți clișeul. Din 2016, vara, la conducerea ultimului Petrolul – după CS Petrolul, FC Petrolul, SC FC Petrolul și ACS Petrolul ’52, deci al patrulea – au venit foste glorii, membri fondatori ai celui din urmă. De-atunci, el a ales altă tabără, una împuținată numeric, dar cu speranța, la tabărpă mă refer, că va reveni în club. Repet, era dreptul lui Octav să aleagă orice tabăra își dorea, nu și însă de a reduce, chiar el însuși, lupta la atacuri aruncate într-o singură direcție, fără a oferi soluții alternative. Când zic soluții alternative, nu mă gândesc vreo clipă ca Petrolul să ajungă pe mâna „Hale și Piețe” sau a unor „buticari” care dau azi bani și îi iau… ieri!

Trecând de la general la concret, scandalul – că luptele sunt intestine, de destulă vreme – a reizbucnit odată cu anunțul postat de Octav Preda pe pagina lui de Facebook, cu facsimiluri după comunicări oficiale între două entități, ca într-o veritabilă știre jurnalistică!?! Astfel, CSM Ploiești intenționează să închidă stadionul Ilie Oană în perioada septembrie-octombrie 2022. De ce? Pentru ca, după 11 ani, tocmai atunci, să schimbe gazonul. OK, fiecare decide cum vrea, mai exact cum îl taie sau duce capul. Ori mai rău, dar mă opresc aici. Însă, nu mă pot opri și să mă întreb: de ce în septembrie-octombrie 2022, ci nu în mai-iunie tot 2022, de exemplu? Păi, campionatul eșalonului secund se termină pentru FC Petrolul, aproape sigur, pe 7 mai a.c., numai bine, deci, până va începe cel al Ligii 1, în care „lupii” au mari șanse de a evolua din sezonul următor. Și din propria experiență, în mai și iunie nu este chiar atât de cald, încât să se ardă iarba. Bine, nici în septembrie și octombrie nu mai e vipie, precum în iulie-august, dar – nota bene! – coeficientul de risc al ploilor este infinit mai mare decât în mai-iunie. Bref, este clar care ar fi perioada mai bună de schimbare a gazonului. De ce în plin sezon? De ce nu în pauza competițională? De ce o măsură absolut necesară să nu se pună în aplicare fără a se rata încasări bune pentru proprietarul arenei, așa cum s-ar întâmpla în toamnă, în plin tur de campionat?

Cum în documentul oficial transmis FC Petrolul nu s-a menționat vreo impunere temporală a societății care se va ocupa direct de înlocuirea gazonului de pe „Ilie Oană”, nu văd niciun impediment ca lucrarea să se facă peste mai puțin de o lună, decât tocmai peste patru luni. În caz contrar, se poate pune o întrebare de genul: nu cumva se pun bețe în roate, în privința încasărilor, clubului găzarilor, care poate rata astfel patru meciuri acasă, în intervalul ales de proprietarul arenei pentru înlocuirea ierbii naturale? Asta ar fi una. Alta: de ce nu se specifică în clar zilele în care începe și se termină operațiunea? Se lasă posibil loc, Doamne ferește!, pentru întârzieri sine die? Căci, se poate întâmpla și așa ceva, fără a fi vina neapărat a celui care schimbă gazonul. Cine va garanta că nu va ploua cu găleata în octombrie și nu se va putea lucra astfel în condiții optime și, drept urmare, se va ajunge prin noiembrie sau decembrie cu lucrarea? Nimeni! Se spune ca mintea cea de pe urmă face minuni. De ce să fie „cea de pe urmă” în septembrie-octombrie, ci nu în mai-iunie, oameni buni? Nu scriu să nu se mai facă. Bravo Primăriei Ploiești că vrea să facă! Dar s-o facă fără a încurca pe cineva!