Scoaterea din letargie și „scenariile perturbatoare” din campionatul Ligii A Prahova

Dragos Trestioreanu - nov. 9, 2016

Ca unul care urmăresc, chiar cu multă atenție, campionatele județene de fotbal și cu precădere, poate că firesc, eșalonul de elită, iar asta de peste 20 de ani, mi-am dat seama că, după o perioadă de vârf, cu cel puțin trei echipe foarte bune care se băteau la promovarea în al treilea eșalon, după baraj, a urmat un recul. Unul cauzat, desigur, și de marasmul financiar. Astfel s-a ajuns ca numărul de iubitori ai fotbalului local, așa-zis mic, să scadă drastic, valoarea combatantelor fiind și ea tot mai redusă, direct proporțional cu interesul față de aceste competiții. Chiar dacă și acum județul Prahova are printre cele mai bune întreceri de gen din țară, asistențele sunt extrem de reduse, uneori nemeritat chiar.

Ei bine, în sezonul 2016-2017, odată cu înscrierea în Liga A Prahova a echipei AS Petrolul ’52 Ploiești, aleasă de către suporterii culorilor galben-albastre drept continuarea de drept a simbolului PETROLUL, competiția s-a trezit la viață. Fie arena Ilie Oană, nimic neobișnuit însă în acest caz, fie micuțele arene din județ au început să aibă parte de un număr de spectatori chiar mult mai mare decât acum 15-20 de ani. S-au bătut recorduri la acest nivel, din punctul de vedere al prezenței consumatorilor sportului rege pe stadion, dar EXCLUSIV datorită sporirii cotei de atractivitate a campionatului prin venirea Petrolului.

Normal ar fi fost ca, măcar în condițiile în care, pe față sau voalat, nicio competitoare, în afara Petrolului ’52 , nu și-a asumat drept obiectiv ferm ocuparea la final a primei poziții din ierarhie, care duce la barajul de promovare în cea de-a treia ligă, meciurile să nu fi însemnat altceva decât un frumos spectacol sportiv. Atât pe terenuri, cât și în tribune. Însă, uitați că nu a fost deloc așa, prezența Petrolului în întreceri a generat, absolut curios, orgolii de neînțeles, a creat animozități. Nu mai este un secret că majoritatea vorbelor de duh, să le zic așa, a fost slobozită dinspre zona Câmpinei. Apoi, „la cuvânt” au început să se mai înscrie și alții, cam în același sens. Alții care, deși nu au drept țel locul 1, au lansat felurite acuzații nefondate, aruncând cu sămânță de scandal fie cu privire la partidele Petrolului ’52, fie la adresa suporterilor acesteia. Mai mult, s-a ajuns până la scenarii elegant intitulate drept perturbatoare, care par a avea în spate cu totul alte interese ascunse. Cine a văzut, ori live, ori pe internet, toate meciuile echipei antrenate de Tavi Grigore, doar dacă are orbul găinii poate spune – așa cum acuză câte unii – că trupele adverse s-ar da la o parte. Numai privind clasamentul la zi, dacă se ignoră jocul din teren, se poate vedea că Petrolul nu defilează. Și este total nedrept să se spună că-i așa pentru că nu ar avea valoare. Nu, pentru că NICIODATĂ din fața găzarilor nu s-a dat nimeni la o parte. Și foarte bine a făcut! E absolut incorect să se afirme, pe ici și pe colo, că ar exista echipe mai bune ca Petrolul, acum, dar că s-ar fi impus deschiderea largă a porții către baraj pentru ploieșteni. E absolut evident că, la ora actuală, există în acest eșalon cel puțin șase-șapte echipe bune. Tot așa cum mai sunt și opt mai modeste.

Firesc ca în duelurile cu primele rezultatele să fie mai strânse, să mai apară și remize, chiar și propriul teren. La fel firesc este ca în disputele cu celelalte să se consemneze și scoruri așa-zis fluviu. S-a mai bătut monedă și pe arbitrajele de care ar fi beneficiat ploieștenii. Total absurd, câtă vreme, în 12 meciuri, a fost doar o singură decizie pro – cea de la penaltiul contra echipei CS Cornu, într-un meci încheiat, oricum, cu 3-1 pentru AS Petrolul ’52, nefiind vorba, deci, despre o viciere de rezultat. Ancorați până în vară în letargia dulce a unui fotbal fără un target performant, conducători și antrenori de la diverse echipe din Liga A s-au trezit brusc din somn și perorează de mama focului. Un somn în care vor reveni după ce Petrolul va deveni istorie, în 2017, pentru acest eșalon. Unul în care bine ar fi să nu mai revină vreodată. Dacă, în Prahova, se poate întâmpla așa ceva, ce să mai spun atunci când se va combate în ligile patronate de FRF și LPF?!?

Neplăcut, ba chiar foarte neplăcut este că, odată cu înaintarea în competiție, parcă s-a declanșat o „vânătoare de vrăjitoare” contra fanilor Petrolului, recunoscuți în toată România, chiar și în străinătate, printre cei mai grozavi din țară. Nimeni nu zice să nu se ia măsuri împotriva celor care sar calul, ar fi și absurd să nu fie așa, dar nici să nu se ajungă la provocări, la scântei care declanșează „incendii”. Acțiunea de prevenire trebuie să fie scopul primordial al celor abilitați, în vederea evitării eventualelor incidente. Incidente care apar însă, se tot vede, nu din senin, ci parcă înscrise într-un „scenariu prestabilit”. La Măneciu, de exemplu, ar fi fost foarte simplu de împiedicat din fașă cele petrecute în pauza meciului. De la un schimb de cuvinte în contradictoriu, urmat de-o provocare clară a unor fani ai gazdelor, s-a ajuns la un epis0d care nu trebuie să se consemneze pe-un teren de fotbal. Dacă nu ar fi existat scânteia, cum scriam mai sus, nu s-ar fi declanșat nici scandalul. E limpede. Dar, de fapt, scânteia apăruse chiar mai devreme, în săptămâna meciului, prin acel comunicat care i-a lezat pe fanii Petrolului. Când semeni vânt, culegi furtună! Chiar să fi vrut cineva așa ceva?!?