Gazeta de Prahova

EDITORIAL de

Se termină un an horror pentru sportul prahovean de echipă. Decese după decese de prim-divizionare!

Nu cred să mă înșel atunci când susțin că 2016 este un veritabil an horror pentru sportul prahovean de echipă. A început cu SC FC Petrolul încercând să mai salveze ce se mai putea salva dintr-o insolvență ce „mirosea” deja a faliment. Un faliment care a fost anunțat oficial destul de repede după finele ediției de campionat 2015-2016 a Ligii 1 de fotbal. Pe cale de consecință, a dispărut prima echipă de nivel mai înalt din Prahova. Însă, era doar debutul unor… distrugeri fără egal. Aproape instantaneu, a izbucnit scandalul PFA-urilor de la Clubul Sportiv Municipal Ploiești. Cu sportivi și antrenori care aveau să rămână neplătiți cu lunile, din cauza constatării întârziate că plățile pe „Persoană Fizică Autorizată” ar fi fost ilegale. Deși, bizar, în alte orașe din țară sistemul funcționa bine-mersi. Deoarece nu s-a găsit o soluție pentru depășirea impasului – fiind un mare semn de întrebare – începând din primăvară și până în toamnă, s-a ajuns la desființarea singurelor echipe prim-divizionare ale clubului. Mai exact, cea de handbal feminin, care primise un wild-card de participare în cupele europene, cea de baschet masculin, care nici măcar nu și-a mai putut începe antrenamentele pentru eșalonul în care abia promovase, și – în sfârșit – cea de handbal masculin, care oricum retrogradase în liga secundă.

Aproape dintr-un foc sau dintr-un condei, cum doriți să-i ziceți, la trei formații de la primul nivel competițional li s-a anunțat decesul. Drept urmare, în Prahova, din toamnă a mai rămas o singură grupare pe prima scenă – cea de volei masculin, Tricolorul LMV Ploiești, care a avut, apoi, o traiectorie meteorică într-o întrecere continentală, CEV Challenge Cup. Competiție în care se calificase după ocuparea unui loc 5 în ierarhia finală a celui dintâi eșalon autohton. Oricum, pentru un club care și-a făcut bugetul prin contribuția unui patronat privat, respectiv a statului, prin Legea 350/2005, performanța Tricolorului LMV, promovată abia în vara lui 2015, a fost absolut de remarcat.

Prahova, unul dintre județele mari ale țării, atât ca suprafață, cât și, mai ales, ca populație, a devenit, în acest sezon competițional, unul dintre dintre cele mai sărace din punctul de vedere al reprezentativității la nivel de prim eșalon național. S-a vorbit și s-a scris mult despre cei vinovați de provocarea acestui coșmar din sportul de echipă prahovean, trecute fiind vremurile când, la Ploiești, existau echipe de fotbal, Petrolul, de baschet masculin, CSU Asesoft, și volei masculin, CS Petrom, care fie câștigau campionate sau Cupe ale României, cazul ultimelor două, fie se luptau, cât de cât, cu granzii sportului rege de la noi. Într-un municipiu precum cel de reședință al județului Prahova, cu un stadion care stârnește încă invidii în România pentru arhitectură și ambianță, și cu o sală de sport, „Olimpia”, renovată și extinsă nu demult, s-a ajuns să se mai desfășoare meciuri de fotbal din Liga a IV-a, cele de acasă ale urmașei falimentatei SC FC Petrolul, adică Petrolul ’52, respectiv de juniori și junioare din handbal și baschet, doar voleiul mai ținând – cum am scris – steagul sus. Formulă deja tocită datând dinainte de 1989. Puțin, incredibil de puțin pentru sportivii seniori și, în special, pentru iubitorii sportului local, participanți până prin 2015 în număr mare la diversele competiții din fotbal, baschet și handbal.

Nu pot să mă raliez celor care au tot speculat despre un scenariu de groază prevăzând distrugerea echipelor SC FC Petrolul și a celor două ale CSM-ului, la doar un an după decesul Asesoftului, din varii motive cam toate legate de bani. Nu pot, pentru că nu dețin date că, într-adevăr, s-ar fi dorit așa ceva. Însă, mi-e totuși mai greu să cred că ar fi fost vorba doar despre o coincidență ca, în decurs de 16 luni, să moară și trupe private, CSU Asesoft și SC FC Petrolul, și cu susținere materială din partea municipalității – cele de la CSM. Sunt prea multe pentru a fi doar o simplă coincidență. Dacă, în cazul unei retrogradări din primul eșalon, dracul nu ar fi fost chiar într-atât de negru, un program bine gândit putând asigura eventuala revenire după numai un singur sezon, în cel al desființărilor, a vorbi despre o revenire ar însemna să fim… admiratori ai umorului negru. Prin cele întâmplate, sportul de echipă din Prahova nu a pierdut nu un an competițional sau doi, ci – de fapt – mult mai mulți. La fotbal se poate ajunge din nou în Liga 1 cel mai devreme peste doi ani și jumătate, asta dacă se va urca non-stop, acțiune destul de dificil de finalizat, totuși, iar la baschet și handbal, chiar dacă orice echipă nouă începe de la nivelul eșalonului secund, nimeni nu poate garanta un succes imediat, așa cum s-a întâmplat, în urma unui management perfect, cu trupa de baschet masculin de la CSM Ploiești. Vidul creat în 2016 va fi, deci, cu greu umplut de-acum înainte. Nu vor mai exista modele în iarbă sau pe parchet, culminând riscul îndepărtării iubitorilor de sport locali mai nerăbdători de  „Olimpia” și „Ilie Oană”. Cum s-a și observat deja de-a lungul lui 2016, de altfel. Cine e de vină? Ca de obicei, criza financiară și legile. Asta fiindcă niciodată nu se dovedește, practic, că vina ar aparține celor care au calculat greșit bugetele, depășindu-le, ori au aplicat eronat, zice-se, legile. Noi să fim sănătoși (și)… fără sport la Ploiești!

Statistici T5
Inline
Inline