Selfie cu Secţia 4

Daniel Dimache -

Zilele trecute, după o întâlnire cu şeful unei secţii de poliţie ploieştene, la ieşire, am asistat la o scenă care m-a pus serios pe gânduri. Tragi-comică, nici nu ştiu cum să o cataloghez. Un grup de etnici romi, cu vârste cam de la 20 până pe la vreo 60-70 de ani, se agitau în curtea instituţiei, fiind convocaţi. Probabil pentru a da declaraţii în vreo anchetă în cercetare. Unul dintre cei tineri, un zdrahon mare cam cât un şifonier, se chinuia să se poziţioneze într-un aşa fel încât să-şi facă o poză. Da, aţi citit bine, individul îşi făcea selfie cu clădirea secţiei de poliţie pe fundal.
Aici am ajuns. Băieţii „de bine” trec pe la poliţie ca pe la muzeu. Într-o vizită de curtoazie, prietenească?! La mişto! Îşi fac un selfie, îl postează pe facebook, eventual dau un check-in cu locaţia şi se mândresc în faţa prietenilor cu locul unde au fost. Ca să-i distribuie pe reţele. Nu le mai dă fiori o convocare la poliţie, nu au nicio emoţie?
Poliţiştii spun că nu au legi cu care să ţină ordinea publică, spun că nu au cum să-i apere pe cei care suportă abuzuri şi se adresează instituţiei. E chiar o motivaţie călduţă pentru lipsa lor de pe străzi şi pentru lipsa lor de reacţie. Dacă eşti victimă, dar totuşi nu reuşeşte să te bage un „dulap” din ăsta şi gaşca lui vreo lună în spital, ca să fii plin de zile de îngrijiri medicale, organul de anchetă n-are ce face. Dă din umeri şi-l scoate pe ăla de sub urmărirea penală, eventual să mai încerce o dată, poate ai noroc de data asta de câteva coaste rupte ca să ţi se facă dreptate şi să ajungă nemernicul în faţa justiţiei. Unde nici acolo nu se ştie dacă păţeşte ceva sau e scos basma curată.
Interlopii se laudă în stânga şi-n dreapta că au protecţie, chiar din partea unor poliţişti, cine ştie dacă o fac doar să se dea granzi sau e şi ceva adevăr aici. Pentru că, probabil, cei mai mulţi poliţişti sunt oameni cinstiţi, şi încrearcă să-şi facă datoria, dar sunt şi printre ei unii ce încă se mai şpăguiesc (şi doar nu cu oamenii cinstiţi, de ce să le dai dacă nu ai nimic pe suflet?), aşa cum sunt şi politicieni care se şpăguiesc, şi dintre jurnalişti, doctori, funcţionari etc.
Pericolul e mare. Ploieştiul încă nu a ajuns într-o teroare precum Timişoara sau Craiova, stăpânite de bande de ţigani şi interlopi. Atenţie însă! Totul începe uşor, de la sectoristul care se bate pe burtă cu „balaurii” din cartier şi le trece cu vederea, el ştie de ce, diverse. Sau începe de la şefii mari ai poliţiei, unii ajunşi deja prin arest? Se spune că peştele de la cap se împute şi se curăţă de la coadă. Luaţi-o cum vreţi…