Gazeta de Prahova

EDITORIAL de

Sportul de echipă din Ploiești se îndreaptă diferit spre finalul de sezon

Chiar dacă, în Ploiești, performanțele din sporturile individuale sunt, în unele cazuri, net superioare celor de echipă, se știe că cele din urmă – nu am descoperit America – sunt mai atractive pentru suporteri și, implicit, mai mediatizate. Ele înregistrează un număr mai mare de spectatori, către ele se îndreaptă mai mult atenția acestora și a mass-media. Iar asta și deoarece, să zicem, judoul, karatele sau, chiar, atletismul își desfășoară competițiile într-un cvasi-anonimat. Nu-i normal să se întâmple astfel, dar se întâmplă. La sporturile individuale, numărul de medalii, de trofee și titluri este cu totul altul decât în sportul de echipă local. Însă, dacă nu ar fi menționate pe siteuri sau în diverse publicații pe print, realizările aproape că nici nu ar fi cunoscute publicului larg. Dacă înainte de ’89, situația era cu totul alta,  ulterior, ratingul a impus o altă direcție. Repet, nu-i firesc, dar asta-i realitatea.

Sportul de echipă din reședința județului Prahova, care numără entități precum SC FC Petrolul, CSM și Tricolorul LMV, cluburi cu formații în primul sau al doilea eșalon național, se îndreaptă spre finalul de sezon. Ba chiar, una dintre grupări a și terminat campionatul, dar mai combate și în Cupa României. Trupa de handbal feminin a CSM-ului a încheiat întrecerile pe locul 6, superior cu două poziții celei de anul trecut, dar care – din nefericire – nu oferă și posibilitatea de a se bifa o participare în cupele continentale. Mihaela Tivadar și coechipierele sale ar mai putea ajunge totuși în Europa dacă s-ar autodepăși, miercuri, la sala Olimpia, în disputa cu vicecampioana națională HCM Baia Mare, și ar accede, pe cale de consecință, în Final Four-ul Cupei României. Acolo unde, ar mai avea nevoie de încă un succes, asta în condițiile în care ar evita un duel cu formația CSM București, calificată acum în careul de ași al Ligii Campionilor. O eventuală accedere în finala așa-zisei competiții KO, tocmai cu echipa din capitala țării, campioana en-titre, ar coincide cu o prezență, în sezonul următor, în cupele europene. Asta indiferent de rezultatul ultimului act. Va fi greu, dar nu și imposibil. Vom trăi și vom vedea..

Echipă-fanion a Ploieștiului, Petrolul se îndreaptă, din nefericire, cu pașii mari spre revenirea în eșalonul secund. Teoretic, Alberto Cobrea și compania mai au șanse matematice, însă, practic, este greu să se mai creadă într-un miracol. Mai mult, pe 25 mai, pe găzari îi așteaptă o nouă cumpănă în instanță, când se va ști dacă va fi declarat falimentul sau va fi vorba de o altă amânare. Întoarsă în vara lui 2011 în Liga 1, gruparea „lupilor” n-a trăit acolo decât cinci ani, fiind mai aproape de retrogradare, decât de salvare. Primul dintre acești ani cu emoții în privința menținerii pe prima scenă, emoții rispite la finele ediției 2011-2012, a fost urmat de două sezoane foarte bune. Unele în care s-a cucerit, pentru a treia oară în istorie, Cupa României, s-a ocupat, de două ori consecutiv, ultima poziție de pe podiumul campionatului, s-a atacat cu succes, tot de două ori la rând, intrarea în play-off-ul Europa League. În plus, s-a ajuns, iar de două două ori consecutiv, în semifinalele competiției KO. Apoi, în iarna lui 2015, a venit ceea ce s-ar putea numi, fără teama de a greși, începutul sfârșitului. Mai exact, decizia intrării în procesul de insolvență. Trist, dar adevărat, de la mărire la decădere a fost un „drum” lung doar de un an și jumătate!

Promovată, vara trecută, în cel dintâi eșalon de volei masculin, Tricolorul LMV a… tăcut și a făcut. Și-a ajuns să joace un fel de finală pentru locul 5, pe care dacă îl va adjudeca, în dauna CSM București, atunci va combate, în viitorul sezon, în cupele europene. Semn că există și oameni chiar sfințesc locul. În contrast, prim-divizionara de handbal masculin a CSM-ului ploieștean se luptă, precum Petrolul în „2011-2012”, respectiv „2015-2016”, să se salveze de la retrogradare. Răzvan Szopka, Emilian Turcu și ceilalți handbaliști ploieșteni sunt mai aproape însă de reușita găzarilor de acum aproape patru ani, implicit mai departe de ce se întâmplă acum cu, altfel, cea mai iubită grupare locală.

În sfârșit, înființată acum mai bine de șase luni, tot la clubul sportiv al municipalității, secția de baschet a oferit performanțe diametral opuse. Dacă fetele nu au putut emite cine știe ce pretenții în Divizia A, băieții s-au și calificat deja în Final Four-ul de promovare, deși faza semifinală nu s-a încheiat încă. Formată din tineri baschetbaliști, doar Andrei Căpușan și Vlad Dogaru putându-se lăuda cu o anume experiență la nivel național și internațional, trupa CSM-ului s-a specializat, parcă, în a decide, remarcabil, derbiuri la „Olimpia”, după jocuri nerecomandabile cardiacilor. Dar care s-au încheiatcu succese după prelungiri. Ultimul exemplu – victoria de vinerea trecută în fața unei contracandidate la promovare, Olimpic Baia Mare. Exemplul inegalabilului Cătălin Burlacu, acum președinte de onoare al secției, i-a motivat pe junii urmași ai săi. Mergând pe drumul înfundat al defunctei CSU Asesoft, Vlad Dumitrescu & Co. încearcă să… deschidă calea spre elita sportului jucat la panou. Un Final Four adus la Ploiești ar garanta în mare măsură promovarea în Liga Națională.

Una peste alta, într-un oraș cu o putere economică bine cunoscută, ceea ce se întâmplă în sportul de echipă local ar trebui să dea de gândit, cvasi-golirea arenei Ilie Oană și a „Olimpiei” fiind o adevărată lovitură de imagine, formațiile din Ploiești neputând face performanță dacă nu-i au alături, non-stop, pe cei cărora, de fapt, le este dedicat spectacolul sportiv – suporterii! Dar, cei din urmă nu pot fi atrași să revină, în număr semnificativ, decât de mari performanțe. O astfel de situația precum cea de-acum, care se extinde și la nivelul județului, de altfel, nu a mai fost consemnată de multă vreme. Chiar de foarte multă vreme!

Statistici T5
Inline
Inline