Un demers generos, fără răspuns pe măsură

Dragos Trestioreanu - mai 22, 2016

Înaintea partidei de maximă importanță a Petrolului de la Voluntari, sâmbătă, 21 mai 2016, banii strânși ca urmare a generozității extraordinare a suporterilor – tineri, vârstnici, bărbați, femei, chiar și copii de vârstă preșcolară – au fost înmânați, înainte de confruntarea cu Fotbal Club, jucătorilor favoriți. Martori ocular au declarat că beneficiarii au primit donațiile cu lacrimi în ochi, impresionați. Totul a fost transparent, cu liste nominale și cu semnătură de predare-primire, într-un demers menit să mai șteragă din rușinea patronatului, care i-a lăsat pe fotbaliști neplătiți luni de zile. Suporterii s-au mobilizat încă dinaintea duelului, la fel de important, cu ACS Poli Timișoara, și – în două rânduri, atunci, dar și la finele acestei săptămâni, i-au recompensat pe fotbaliști. Atunci – la finele jocului, recent, înaintea primului fluier. Cu siguranță, în afara faptului că au dorit să acopere măcar câte puțin golurile din conturile „lupilor” de pe teren, fanii și-au dorit ca gestul lor absolut de lăudat să fie și un mijloc de stimulare a echipei, într-un final incandescent de play-out. Unul în care visul salvării încă era posibil să capete contur. Acestea au fost faptele suporterilor, care s-au moblizat fantastic pe termen foarte scurt și au dovedit ce înseamnă, indiferent de vârste, pasiunea imensă pentru Petrolul.

Răspunsul celeilalte părți? Primul – pe măsură, adică un succes clar cu bănățenii, colegi de suferință în subsolul ierarhiei, dar cu șanse mai mari de a scăpa de la retrogradare decât adversarii lor din debutul săptămânii. Al doilea – culmea, după ce suma primită a fost cu mult mai mare decât cea oferită după partida cu ACS Poli – a dezamăgit. Însă, nu-i deloc fair a fi culpabilizați toți jucătorii care au intrat, sâmbătă, pe terenul arenei Anghel Iordănescu, la meciul cu FC Voluntari. Nu s-ar respecta astfel adevărul, dacă toți purtătorii de galben și albastru de pe gazon ar fi băgați în aceeași oală. În fapt, unul singur – paradoxal, unul la care nimeni nu s-ar fi așteptat – a năruit toate speranțele salvării. Așa cum a și recunoscut, de altfel, post-factum, dar și-a și dorit să uite cât mai repede după-amiaza neagră a lui din județul Ilfov. El poate că va uita repede, însă grupul masiv de fani prezenți la fața locului, ca și cei din fața micilor ecrane ori de aiurea nu vor putea să facă la fel. O retrogradare, chiar și în circumstanțele bine cunoscute, nu poate fi ștearsă din memorie, așa, cu una, cu două. Iar asta, foarte simplu, pentru că, într-un interval destul de condensat de timp, Petrolul a revenit în primul eșalon, a scăpat cu emoții de revenirea imediată în eșalonul secund, iar apoi au urmat două sezoane de pus în ramă: locuri consecutive pe podiumul Ligii 1, calificări în play-off-ul Europa League și, poate peste toate, un trofeu cucerit – cel al Cupei României. Ce s-a întâmplat în ultimul an și jumătate este clar din vina cui a fost. O restriște cauzată de un patron credul în promisiuni ce nu au mai fost onorate. Un patron care s-a bazat pe alții, ci nu pe el însuși. Dar așa este când se mizează pe bani publici. Te pot încurca oricând. Și așa s-a și întâmplat, din păcate.

Trecerea atât de rapidă de la adversari de genul Swansea City sau Dinamo Zagreb la unii precum – aleg la întâmplare – FC Clinceni ori CS Râmnicu Vâlcea este imposibil să nu lase urme în inimile suporterilor. Nu se poate uita cât mai repede, precum se dorește a fi două gesturi necugetate – și total inexplicabile – făcute într-un meci, care a fost decis tocmai de ele. Nu merge. Nu are cum. Urâtă ieșire din scenă pentru acel jucător, care va fi absent și la ultimul meci de acasă, din acest sezon! Chiar dacă a mai spus și că ar vrea ca echipa actuală să rămână pe loc și, cu sprijin material adecvat, să fie readusă repede în Liga 1. Când greșești cum ai greșit, fie eviți să dai declarații publice, fie renunți la păguboasa complezență.

Se știa că Petrolul trebuia să câștige ultimele trei dueluri, la Voluntari, apoi, acasă, cu Concordia, și în deplasare, la Craiova. Nu era suficient, într-adevăr, pentru că mai trebuia să fie ajutată și de jocul rezultatelor. Cunoscându-l deja cel de duminică, de la Timișoara, 4-1 pentru FC Botoșani, trupă care le-a dat mai mult ca sigur retrogradatelor câte patru goluri pe terenurile acestora, este lesne de înțeles că, izbândind – fără acele erori impardonabile – în fața formației lui Florin Marin, Sorin Popescu etc., se mai putea spera. Găzarii ar fi ajuns la doar 1 punct de FC Voluntari, dar și cu unul peste ACS Poli. Ar fi fost astfel o șansă destul de mare ca, în ultimele două etape, imposibilul să devină perfect posibil. Greșind în acel fel, jucătorul care era un exemplu de dăruire și devotament le-a „tăiat craca de sub picioare” coechipierilor, făcându-le praf „sufletele” celor care, fără să fiu patetic, poate că și-au rupt de la gură ca să-i onoreze financiar pe băieți, pentru că nu au depus armele, deși erau neplătiți. Câteodată, e de ajuns să fie scoasă o cărămidă și un edificiu să se prăbușească. Șubred a fost cel ridicat de patronat, dar puternic – cel al suporterilor. Adevărați campioni! Petrolul revine în Liga a II-a, dacă peste trei zile nu se va declara – Doamne ferește! – falimentul, însă fanii vor rămâne, simbolic, tot timpul în Liga 1!