Un om al Cetăţii, prof. Stoica A.Teodorescu (1887 – 1973)

Constantin Dobrescu - aug. 4, 2018

“Cunoscându-şi patria şi neamul, numai atunci începi a pricepe că eşti cu adevarat Român. Cine nu învaţa istoria neamului său şi cine nu cunoaşte ţara sa, acela devine nevrednic a-i purta numele. Istoria este oglinda trecutului, în care o naţie îşi vede pe strămosii săi, vede viaţa lor, vede sufletul lor. Şi astfel din răsfoirea istoriei trecutului unei naţii, se va reversa în sufletul fiecăruia , mai mult iubirea de neam” – Pământul şi poporul românesc – Stoica Teodorescu, 1921 Tipografia M.S. Gheorghiu Câmpina

Cel de care ne vom ocupa în textul de faţă, a lăsat urme adânci în istoria învăţământului prahovean, cultura ploieşteană şi mai ales în cercetarea istorică. Stoica Teodorescu s-a născut la 15 mai 1887, în satul Şipote, azi Lipăneşti. Tatăl său era preot şi s-a preocupat de educaţia sa. Acesta a urmat şcoala primară în comuna natală, apoi renumitul liceu ploieştean “Sfinţii Petru şi Pavel”, absolvind secţia modernă cu Diploma nr. 48 Iunie 1908. Studiile superioare istorie şi geografie le-a efectuat la Universitatea din Bucureşti, obţinând licenţa prin Diploma nr. 7403 din 26 Iulie 1914. La Univerisitate, Stoica A. Teodorescu a avut profesori de elită ca Nicolae Iorga, Simion Mehedinţi, D. Onciu şi alţii. Imediat după aceea, se încadrează la Arhivele Statului din Capitală, unde a funcţionat ca arhivist–paleograf, conform Ordinului nr. 102582. Majoritatea istoricilor care s-au ocupat de viaţa şi activitatea profesorului Stoica Teodorescu – afară de prof. Paul D. Popescu – nu au relevat nici un aspect despre viaţa militară a lui Stroica Teodorescu, participarea lui la Primul Război Mondial. Dacă profesorul emerit Paul D. Popescu aminteşte sumar că istoricul Stoica Teodorescu era ofiţer în rezervă, a luptat pe front şi a căzut prizonier, în rest nimic. Apelând la erudiţia doctorului în istorie Răzvan Martin, aflăm că profesorul Stoica Teodorescu şi-a făcut datoria faţă de neam şi tară între cadrele ofiţereşti ale Regimentului 47 Infanterie, fiind adjutantul Comandantului de regiment. A fost mobilizat de la Câmpina la 29 octombrie 1916, a fost luat prizonier în luptele din defileul Oltului, în zona Vâlcii. A fost dus în prizonierat în Germania. Este eliberat din prizonierat imediat după încetarea Primului Război Mondial, după care se întoarce la post, la liceul din Giurgiu. Autorul acestor rânduri ţine să mulţumească mai tânărului colegul, doctor în istorie Răzvan Martin, pentru datele comunicate.
Profesorul Stoica Teodorescu a fost căsătorit cu Maria (1899 – 1984) şi a avut doi băieţi, Ştefan şi Lucian (1920-1988). Ştefan Teodorescu (1918 – 1992) a fost cadru universitar la UPG Ploiesti.
Profesorul Stoica Teodorescu locuia foarte aproape de liceul la care preda, pe strada Sitarului. Avea o grădina îngrijită, în care cultiva florile sale preferate, hortensiile. Era prieten cu av. Grigore Ivănceanu, cu care avea afinităţi bibliofile. Aceste date mi-au fost comunicate de domnul Mihai Bădulescu, care l-a cunoscut din copilărie pe ilustrul profesor.
După perioada în care a lucrat în Arhive, devenind expert în cercetarea arhivelor şi valorificarea informaţiei descoperite, ce îl va cuprinde ca o pasiune mistuitoare, un adevărat “violon d’Ingres”, consacrându-l pe profesor ca un foarte bun specialist în paleografie chirilică. În calitate de “expert paleograf”, Stoica Teodorescu a colaborat cu Primăria Câmpina la traducerea diferitelor documente. Astfe,l printr-o decizie a primarului Gh. T. Iliescu, în iulie 1945, Primăria aprecia drept “avantajoasă oferta profesorului de a traduce cele 2300 de documente cu 150000 lei”.
Profesorul D. Munteanu–Râmnic îl considera pe colegul său de catedră Stoica Teodorescu un eminent arhivist alături de prof. Gh. Petrescu-Sava. Pe cei doi, Dumitru Munteanu-Râmnic îi propune în anul 1937 să facă parte din Comisia Primăriei de a expertiza arhiva acesteia, din care urma să facă parte şi prof. C. Moisil, directorul general al Arhivelor Statului.
În anul 1948, Stoica Teodorescu solicita primarului Ploieştiului permisiunea de a cerceta arhiva primăriei “în orele de serviciu ale instituţiunii”, deoarece intenţionează să facă „o lucrare privitor la trecutul învîţământului ploieştean”.
La începutul carierei, Stoica A. Teodorescu a fost numit profesor suplinitor la liceul ”Titu Maiorescu” din Giurgiu, unde a funcţionat de la 1 octombrie 1918 pana la 1 august 1919. În anul şcolar următor este încadrat conform Ordinului nr. 14661, ca profesor provizoriu la Şcoala Reală Superioară din Timişoara, după care este transferat prin Ordinul nr. 116483/1919 tot ca profesor provizoriu la Gimnaziul “Barbu Ştirbey” din Câmpina, unde prin ordine succesive i se va prelungi funcţionarea până în iulie 1927. În luna mai 1919, acesta susţine examenul de capacitate fiind atestat prin Ordinul nr.19589 din 1 iulie 1919 şi devine profesor titular. În anul 1923, Gimnaziul Câmpina va deveni liceu, profesorul Stoica A. Teodorescu devenind unul din cei care au pus bazele acestei şcoli. În legătură cu acestă problemă arătăm că Stoica Teodorescu a fost pentru susţinătorii înfiinţării gimnaziului în clădirea conacului Ştirbey, construit în anul 1872, organizând chiar o manifestaţie împreună cu elevii şi cu directorul Stefan Popescu în faţa Castelului Voila în toamna anului 1919. Această manifestaţie avea drept scop convingerea moştenitorului familiei prinţului Barbu Stirbey, Martha de Blome, să cedeze localul din oraş pentru gimnaziu. Principesa a aceptat propunerea, iar în vechiul conac a funcţionat gimnaziul până în anul 1928, când s-a construit noul imobil. Amintim şi excursia efectuată în vara anului 1920-1921 de profesor împreună cu colegii săi C. Rădulescu şi B. Dumitrescu şi 40 de elevi de la gimnaziul câmpinean în zona Braşov, Bran, Rucăr, Curtea de Argeş. Această excursie este publicată în Anuarul liceului „D.B. Stirbey” din 1919-1923.
În anul 1927, profesorul Stoica Teodorescu s-a transferat la liceul din Ploieşti, unde a predat geografia până la pensionare (august 1948). De la început ţinem să menţionăm că a fost un dascăl conştiincios, cu multe realizări. A ocupat funcţia de director al liceului (1933-1938). În perioada directoriatului său, liceul cunoaşte „una din cele mai fertile perioade de activitate” din întreaga sa existenţă, când au loc „reparaţii capitale ale clădirii, organizarea coloniei şcolare de la Techirghiol, creşterea numărului de burse, reapariţia revistei Curierul liceului, editarea a trei anuare, mari excursii şcolare ş.a.”.
A avut şi preocupări politice. În august 1924, prof. Stoica Teodorescu împreună cu asistentul universitar N.A. Constantinescu, asistent al lui Nicolae Iorga, participa la întrunirea Partidului Naţionalist al Poporului, care a avut loc la Telega. Întrunirea a fost condusă de prof. D. Munteanu-Râmnic (Ploieştii, 10 august 1924). După o perioadă de cochetare cu ideile politice ale lui N. Iorga, prof. Stoica Teodorescu s-a îndreptat spre organizaţia liberală din Prahova. Astfel, ziarul ploieştean „Libertatea” din 15 martie 1932 îl menşionează pe prof. Stoica Teodorescu drept membru în delegaţia permanentă a PNL, alături de av. N.M. Pârvulescu, mr. Al. Mateescu, av. C. Ceruleanu, prof. C. Ghimpu, Nicu Economu, L. Caracaş, prof. A. Moşoiu, av. Victor Rădulescu (Câmpina), prof. C.Rigu etc., care a hotărât excluderea din PNL a av. I. Creţoiu, Ştefan Lilu, G. Isofescu, Al. Vârcolici, adepţi ai dezidenţei ing. Petru Bejan. De asemenea, ziarul liberal” Viitorul” din 3 octombrie 1933 îl menţionează pe prof. Stoica Teodorescu ca fiind membru în Comitetul de propagandă şi de organizarea luptei libertăţilor pentru „răsturnarea nefastului regim naţional ţărănist”. Acest comitet era condus de av. Dem I. Nicolaescu, dr. I. Negruzzi, G. Manolescu, A. Moşoiu, Victor Rădulescu (Câmpina) etc.
Profesorul Stoica Teodorescu s-a implicat profund şi în viaţa culturală a judeţului Prahova. Astfel, cât a activat la Câmpina a fost membru fondator al Ateneului „B.P. Hasdeu”, condus cu har de ing. C. Bărbăcioiu. În cadrul acestui Ateneu, profesorul a susţinut numeroase conferinţe cu teme culturale. De asemenea, la Ploieşti, acesta a fost membru al Aşezământului Cultural „Nicolae Iorga”. Profesorul Stoica A. Teodorescu a fost membru al Asociaţiei Profesorilor Secundari Secţia Ploieşti, unde a desfăşurat o fructuasă activitate. Astfel, în ziua de 25 martie 1928, acesta a conferenţiat despre „Probleme etnografice ale ţării noastre”, sub egida acestei Asociaţii.
Prof. Stoica Teodorescu participa în ziua de 8 noiembrie 1936 la dezvelirea bustului lui I.L. Caragiale în grădiniţa din faţa liceului „Sfinţii Petru şi Pavel”, opera sculptoriţei Letiţia Ignat.
Aniversarea zilei de 1 Decembrie 1938, apreciată de Stoica Teodorescu drept ziua definitivei biruinţi pentru care şi el a luptat cu arma în mână, spunea în cadrul ceremoniei de la liceul pe care îl conducea la Ploieşti că aceasta este „ziua în care s-au răzbunat toţi rupţii cu roata, toţi spintecaţii în patru şi spânzuraţii la margine de drumuri, toţi cei puşi la jug dinaintea plugului, toate fecioarele batjocorite prin jus primae noctis şi prin drepturile nemeşeşti nerecunoscute şi toate mamele ce au coborât în pământ blestemându-şi ceasul pentru care au fost sortite să aducă pe lume români pentru batjocura străinului. E ziua în care ni s-a răzbunat uciderea mişelească a lui Mihai Viteazul, martirizarea infernală a lui Horea şi a moţilor săi, scoaterea din minţi a lui Avram Iancu. E ziua care a împiedicat sigura desfiinţare a neamului românesc în Ardeal începută cu scadenţa peste câteva decenii după marele război prin legiile lui Apponyi”.
Un aspect mai puţin cunoscut al activităţii sale este faptul ca figurează în statistica numirii din 1934 ca propietar al unei exploataţii particulare din Câmpina, a cărei producţie lunară obţinută varia între 3-7 tone de petrol, iar cea anuală de 50 tone. Aceasta îi asigura profesorului stabilitate financiară peste medie în comparaţie cu majoritatea colegilor săi de breaslă.
Stoica Teodorescu era un colecţionar de artă, fiind un admirator al pictorului ploieştean P. Bulgăraş. Astfel, la expoziţia personală a acestuia la Ploieşti, din anul 1929, Stoica Teodorescu se număra printre cei care au achiziţionat picturi.
În calitate de membru al asociaţiei culturale „Grupul Nostru”, formată „de câţiva intelectuali din Ploieşti”, a participat în ziua de 12 ianuarie 1946 la sărbătorirea prof. I.A. Bassarabescu, la sala „Scala”, luând chiar cuvântul şi evocând în cuvinte calde personalitatea scriitorului academician.
De asemenea, Stoica Teodorescu participa în ziua de 20 ianuarie 1947, la sala Scala, la sărbătoarea aniversării a 70 de ani a lui I.A Bassarabescu. Sărbătorirea a fost organizată de membrii Căminului Cultural ”Voievodul Mihai”. Stoica Teodorescu, în numele corpului profesoral şi ca fost elev al lui I.A. Bassarabescu, aduce omagiul său.
Din Bucureşti, profesorul venise cu un număr mare de fişe istorice referitoare la Prahova. Cercetările efectuate din primăriile din Câmpina, Telega şi Ploieşti, precum şi în cea a Prefecturii şi arhivele liceelor ”Sfinţii Petru si Pavel„ şi „Despina Doamna” au stat la baza câtorva lucrări de mari proporţii. Aşa a fost Monografia Oraşului Câmpina, bine primită de istoricii vremii despre care N. Iorga scria că este „o lucrare foarte bine făcută, începe prin consideraţii asupra condiţiilor georgrafice; ele sunt cu totul noi şi foarte folositoare… Un număr de documente încheie lucrarea, scrisă pe îndelete, cu iubire şi literar”. Un an mai tarziu, prof. Teodorescu a elaborat a doua lucrare de mari proporţii „Monografia Comunei Telega”, publicată tot la Câmpina cu aceiaşi serioasă şi erudită documentare. După o cercetare de aproape un deceniu, profesorul a publicat o altă lucrare, Istoricul liceului „Sfinţii Petru şi Pavel”, care surprinde pe baza documentelor din arhiva, istoria acestui liceu. Din cercetările sale au mai rezultat două sinteze ”Istoria meşteşugului şi comerţului în Prahova” şi „Istoricul liceului Despina Doamna”, rămase nepublicate şi o alta de mici proporţii, depre începutul învăţământului prahovean. Întreaga opera ştiinţifică a profesorului se constituie într-o convingatoare pledoarie pentru rolul arhivelor în cultura prahoveană.
Stoica Teodorescu, în calitate de director al liceului „Sfinţii Petru şi Pavel”, a făcut parte din Comitetul de organizare a sărbătoririi profesorului Aurelian Moşoiu în ziua de 28 mai 1937, cu prilejul pensionarii acestuia. Cu această ocazie, Stoica Teodorescu i-a înmânat sărbătoritului o frumoasă statuetă reprezentând „Gloria”, pe care erau gravate cuvintele „Corpul profesoral al liceului Sfinţii Petru şi Pavel din Ploieşti, Domnului profesor Aurelian Moşoiu îndrumător spre glorie prin muncă”.
În perioada cât a fost profesor la Câmpina, profesorul Stoica Teodorescu s-a implicat în înfiinţarea bibliotecii gimnaziului cu donaţiile elevilor şi bani donaţi de Comitetul şcolar şi care număra la finalul anului şcolar 1919-1920 peste 1088 de volume de literatură şi ştiinţă şi două reviste – „Educaţia” si „Răsăritul”.
Despre viaţa şi activitatea profesorului Stoica Teodorescu au fost publicate în perioada interbelică două monografii, una semnată de colegul său Ioan Ludescu şi alta datorata lui Ion Dumitrache – Godeni. Pentru activitatea sa ştiinţifică şi mai ales didactică, profesorul a fost distins în anul 1967 cu titlul de PROFESOR EMERIT. Epigoni cu puternice reminiscenţe bolşevice au făcut eforturi de a fi uitat acest emblematic istoric şi profesor de excepţie.
Din nefericire, numele profesorului nu a fost acordat de municipalitatea din Ploieşti unei străzi (bine că au alţii, fără merite), la fel şi la Câmpina. Nu are nici măcar un modest bust, chiar din ipsos. Bine că unii epigoni s-au învrednicit să-i ridice un bust unei dăsăliţe bolşevice fără operă (Vasiliu Aspasia). Ar fi momentul acum ca cei în cauză să-i scoată din neuitare personalitatea.
P.S. Mă aşteptam ca în anul Centenarului cei care se ocupă de destinele societăţii „Cultul Eroilor” din Prahova să fi publicat lucrări ştiinţifice, profesioniste, privind cadrele didactice, preoţii, medicii, etc. care au servit ţara sub drapel şi au făcut suprema jertfă.

BIBLIOGRAFIE
Constantin Dobrescu, Catalin Dobrescu , Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” lăcaş al culturii ploieştene, Editura Mythos, 2016.
Constantin Dobrescu în colaborare, Petrol, politică şi cultură la Ploieşti, 2014.
Gheorghe Rusu Togan, Spiritualităţi câmpinene, Ploieşti, Editura Premier, 2009.
Ion T. Şovăială, Câmpina, pagini dintr-o istorie în date, 1640 – 1946, Editura Fundaţiei Culturale Libra, 2015.
Arhivele Prahovei, nr.1/1996, Ploiesti; Editura Silex.
Mihai Apostol, Profesorul si cercetătorul Stoica A. Teodorescu în „Câmpina literar–artistică şi istorică”
Suplimentul saptamânalului Oglinda de azi 2006 – 2012.
Gheorghe Calcan, Cantemir Moşoiu, Profesorul şi Senatorul Aurelian Moşoiu, o personalitate a lumii prahovene, Ploieşti, Editura Printeuro, 2003.
Dobrescu T. Constantin, Memoria documentelor, Ploieşti, Editura Elapis, 2011.
Constantin Dobrescu, Ion C. Petrescu, Viaţa cotidiană ploieşteană în documente de presă, 1899 – 1930, Ploieşti, Editura Elapis, 2009.
Constantin Dobrescu în colaborare, Viaţa culturală a Municipiului Ploieşti şi a Judeţului Prahova 1919 – 1948, Documete, Ploieşti, Editura Silex, 1997.
Constantin Dobrescu, Ion Şt. Baicu, Viaţa politică prahoveană 1919-1938, Documente, Ploieşti, Editura Scrisul prahovean, Ceraşu, 2000.
Col(r) Constantin Chiper, Cronica militară a Judeţului Prahova, Editura Scrisul prahovean, Ceraşu, 2012.
Cantemir Moşoiu, General Traian Moşoiu, Ploieşti, Editura Grafoanaytis, 2017.