Un tramvai numit… neputinţă

Mihai Ciobanu - aug. 30, 2016

De mai bine de 3 luni s-au finalizat lucrările la linia de tramvai 102. A trecut timpul, gazonul de pe şine s-a uscat, în alte părţi au crescut deja mici copăcei, şinele ruginesc. Pe traseu, câteva autobuze de pe vremea lui nea Nicu scârţâie din toate încheieturile, cărând oamenii dintr-un capăt în altul al oraşului. În staţia de la Malu Roşu într-un magazin dezafectat, tronează, printre mormanele de gunoi, un wc spart. Oamenii din staţie strâmbă din nas. E foarte cald iar autobuzul nu mai vine. Dar stai! Se vede un fum gros în zare! Sigur e de la autobuz! În sfârşit, Ikarusul galben cu care se plimba şi bunica în tinereţe ajunge în staţie.
Pe ambele părţi ale Şoselei Vestului, de la Dero şi până la gară, kilometri de trotuare sparte: gropi, bucăţi de asfalt, pietriş. O mămică împinge de un cărucior. N-a ştiut, biata de ea, că pe strada ei se bagă fonduri europene, că altfel îşi lua o roabă; sau un căruţ de butelii… oricum ceva mai rezistent. Săracul bebeluş se uită în sus şi nu înţelege ce e cu zguduiturile… Stai liniştit, puişor, nu eşti la offroad, ci te plimbă mămica prin Ploieşti.
În depou, nişte meşteri buni la toate trag straturi groase de chit pe tramvaiele vechi de când lumea. Le pregătesc pentru vopsitorie. Ar trebui să circule pe noua linie 102 dar, din păcate, au rămas prea puţine funcţionale pentru a deservi şi acest traseu după ce, altele, au căzut la datorie pe linia 101. Linie pe care, vorbeşte lumea, şinele ar fi montate prost, ceea ce duce la defectarea tramvaielor.
Un grup de tineri coboară la staţia de la Billa. Vor să meargă în parcul municipal. Cu bicicletele. Ghinion! Podul peste calea ferată nu e gata. Cică o să se termine prin 2018. Dacă nu cumva sunt grinzile prea subţiri şi se rup precum grisinele când or trece camioanele pe pod. Îşi iau bicicletele în spinare şi o iau la pas peste şine. Ce bine că e gardul rupt şi pot intra mai repede în parc. Au scăpat de „plăcerea” de a merge pe lângă ferma aflată gard în gard cu parcul. Mirosul de dejecţii ajunge totuşi la ei… Bio… Prea ca la ţară…
Aşa arată un proiect european implementat româneşte, la Ploieşti. Între timp, la Casa Albă, aleşii sunt ocupaţi. Fac conferinţe de presă. Se scuză, se acuză… Timpul trece… Iar tramvaiul numit neputinţă ajuns în staţie.