A venit timpul constructorilor adevărați. De salvatori nu mai e cazul pentru Petrolul!

Dragos Trestioreanu - iun. 24, 2016

În iarnă, Vivi Răchită apăruse neașteptat în postură de salvator al unui club aflat 99% în groapă. Aproape chiar de fundul ei. Insolvent, înglodat în datorii, cu loturi adunate mai „la plesneală”, după buget, cu antrenori schimbați precum șosetele, cu o linie de clasament de te durea capul, Petrolul s-a dus, s-a dus, s-a tot dus… de tot! A venit totuși Răchită, atunci, și a zis că a descoperit piatra filosofală sau Sfântul Graal, nu mai țin minte exact ce, dar patronatul SC FC Petrolul i-a dat (aproape) „ignore”. Paradoxal, atunci s-au întâlnit două persoane legate ombilical între ele din 2012. Mai exact, au fost discuții, fără efect până la urmă, între cei care erau, la început, de altă parte a mesei. Daniel Capră ajunsese acționar unic la SC FC Petrolul – de fapt ca o interfață a adevăratului boss – tocmai la propunerea celui care, peste patru ani, avea să îi ceară să lase totul și să plece! Ca la noi la nimenea? Nici vorbă, ci… ca la noi, așa cum se obișnuiește.

Au trecut șase luni de când se dusese naibii tentativa de – zice-se – salvare a Petrolului și s-a dus naibii și clubul! Numai că, nota bene, intermediarul de-atunci stă pe alți cai, acum. Pe cai mari. Intenționează să pună în practică un proiect, plecând de la al treilea eșalon. Are, de fapt, și experiența startului de la acest nivel. Dar acum trebuie să construiască, nu să fie un… salvator. Falimentul i-a picat, să zic așa, mănușă. Nu mai trebuie dați bani, ca o compensație, patronatului. Bașca, se va prelua și denumirea, și marca, atunci când se vor întoarce la municipalitate. Este deja la mintea cocoșului, deci, că proiectul lui Vivi Răchită va fi unicul luat în considerare. Chiar dacă există și unul al fostelor glorii. Însă, mă tem că nu are, din nefericire, susținere de vreun fel. Poate doar a anvergurii unor foști mari sportivi care au scris adevărata istorie a Petrolului.

E limpede că unanimitate nu va exista. Fiecare tabără are susținătorii săi, nepărând dispuși nici unii, nici alții să-și dea mâna. Poate că și în mod justificat. Evident că, repet, va primi girul municipalității proiectul care pare deja și sprijinit de aceasta. Se pune problema însă ce se face cu legea. Asta deoarece prevede că echipa unei societăți noi trebuie să pornească de la al cincilea nivel valoric, hai de la patrulea, nicidecum de la al treilea. Așa cum declară Răchită că i-ar fi promis Răzvan Burleanu, ca și cum FRF ar fi proprietatea domniei sale și poate da derogări când vor mușchii lui.

Fără doar și poate, fotbal fără Petrolul nu poate exista în Ploiești. Este de netăgăduit. Fără doar și poate, chiar dacă este un pic cam târziu, nu trebuie lăsat să treacă un sezon fără Petrolul. Însă, nu am certitudinea că se va primi chiar imediat numele și marca, pentru ca o nouă formație să înceapă viitorul campionat sub numele de Petrolul. Iar suporterii prezenți la ambele întâlniri cu noul edil al Ploieștiului au specificat că nu-și doresc decât numele original. Niciodată altul, căruia să îi fie atașate diverse inițiale. Eh, aici e aici. Ideal ar fi să nu existe tabere, să fie solidaritate, să tragă toți la aceeași căruță, să se respecte legea, pentru a nu ni se bate obrazul, mai târziu, că am fi sărit etapele. Există acum acest ideal? Nu prea cred! Mai bine astfel mai de jos, dar cu demnitate! Cu toată suflarea la unison! Ah, să nu uit: și exclusiv cu oameni care chiar își doresc o renaștere adevărată, ci nu un „copil” pe care – Doamne, iartă-mă! –  să-l lase să sucombe peste vreo patru ani! Încă un Petrolul, după cel dispărut în 2003, ar fi deja prea mult! Mult prea mult!