Ex-petrolist cu un mare ghinion, Walace Alves da Silva are însă norocul de a fi cel mai bun prieten al unui fost fotbalist de la Tottenham, Genoa și Udinese. Cel care îl ajută să se facă bine după atâtea rupturi musculare!

Dragos Trestioreanu - feb. 15, 2020

În vara lui 2019, printre numeroasele transferuri făcute de FC Petrolul Ploiești, odată cu instalarea unui nou președinte executiv, Marius Stan, și a lui Flavius Stoican, înlocuitorul de pe banca tehnică al lui Gheorghe Mulțescu, s-a numărat și cel al fiului Mariei Argentina Alves (o… Argentina din Brazilia), Walace Alves da Silva (n.r. – brazilienii au două nume, primul – cel de familie al mamei, iar al doilea, cel al tatălui!), pe-atunci fundașul central originar din Ji-Paraná având vârsta de 29 de ani. Folosit aproape non-stop în pregătiri, din cauza absenței dublurilor pe postul lui, fotbalistul brazilian a clacat, firesc, din punct de vedere fizic, trebuind drept urmare să absenteze multă vreme, în vederea recuperării fizice.

A plecat în ianuarie, anul acesta, cu echipa „lupilor” la Belek, în primul cantonament din Turcia, dar – după numai câteva zile – i-a recidivat problema musculară și a trebuit să se întoarcă mai devreme în țară pentru mai multe investigații. Iar, la scurtă vreme a fost de acord cu o reziliere amabilă a unui contract care avea drept scadență finalul acestei ediții campionat. Pentru a se face bine în sfârșit, jucătorul cariocas a ales să facă drumul… acasă, acolo unde cel mai bun prieten al său, un mijlocaș central bine cunoscut trecut prin Premier League, Serie A și prima ligă din Turcia, îl ajută să se recupereze cu fizioterapeutul personal. Pe Walace  l-am cunoscut în urmă cu mai mulți ani, la arena de fotbal din Brazi, înaintea unui meci amical, așa îmi amintesc că era, fiind impresionat cât de bine vorbea românește și ce conversație interesantă am avut, atunci. Acum, el visează ca un coșmar neașteptat să se încheie o dată pentru totodeauna, pentru a mai putea prinde astfel un nou contract, până la finele sezonului.   

• De ce ai plecat in Brazilia pentru a te vindeca, nu s-ar fi putut în România sau în Europa de Vest, pe undeva?

Walace Alves da Silva: Am plecat la mine în țară pentru că, de când m-am accidentat, am făcut de trei ori recidivă, încercând sa îmi revin, și au trecut peste patru luni, și degeaba! Deși, la ce leziune aveam, era de stat pe tușă numai șase săptămâni! La Goiânia, îl am pe cel mai bun prieten al meu, Sandro Raniere Guimarães Cordeiro (n.r. – având, acum, o cotă de 1 milion de euro, cea maximă fiindu-i atunci când a trecut de la Tottenham la QPR, de 11 milioane de euro!), un mijlocaș central înalt și puternic, internațional la echipa de seniori, la cea olimpică și la “sub 20 de ani” ale Braziliei, pentru care a adunat 32 de selecții și a marcat trei goluri! În curând, Sandro va împlini 31 de ani și, nemaigăsind un contract care să-i convină, s-a întors acasă, după ce a jucat, vreme de 10 ani, la Tottenham, Queens Park Rangers, West Bromwich Albion, în Anglia, Antalyaspor, în Turcia, Benevento, unde nu l-a mai apucat pe George Pușcaș, Udinese și Genoa, în Italia. El a revenit în prima ligă braziliană, de la Genoa, club la care a fost coechipier cu portarul român Ionuț Radu. Joacă, acum, la Goiás Esporte Clube. Cum s-a lovit, și el, de probleme musculare, des, și-a luat un fizioterapeut personal, Daniel David, permițându-mi să fac, și eu, tratament cu el. Ca să vă dați seama cine este Sandro pentru mine, atunci când juca la Londra, la Tottenham, iar eu, la București, la Rapid, nu a ezitat vreun moment și s-a urcat în avion și a venit la nunta mea! Așa cum trebuia să facă un prieten. Iar el este cel mai bun prieten al meu!

• Stai în Goiânia, acum? Acolo faci tratamentul și recuperarea?

WAdS: Da, pe perioada cât voi face fizioterapia și recuperarea, va trebui să locuiesc aici, în Goiânia, un oraș din statul brazilian Goiás. Nu îmi este ușor, fiindcă mi-e dor de familia mea de la București, soția mea, care este româncă, și fiica noastră, Andressa Ioana. Dar, asta este viața de fotbalist și, dacă vreau să mai joc până la vară, trebuie să mă tratez foarte bine și, deci, să mă recuperez total.

• Să înțeleg că mai speri să prinzi o echipă la care să joci până la vară…

WadS: Da, absolut. Sper să îmi găsesc o echipă, chiar dacă, acum, va fi mai greu, având în vedere că încă nu sunt refăcut după ruptura musculară suferită în Turcia. Dar, după cum merge recuperarea, eu sunt convins că, în maximum două săptămână, voi fi apt de a mă antrena cu o echipă care mă va dori.

• Să trecem, de la prezent, la trecutul apropiat! Cum a fost experiența de la Petrolul? Însă, până la echipa găzarilor, poți să ne spui dacă în Egipt, la El Ittihad Alexandria, în prima jumătate a anului precedent, ai avut aceleași probleme musculare ca și în România?

WadS: Nu, nu am întâmpinat astfel de probleme medicale în Egipt! Haideți, acum, să vă povestesc cum am ajuns la Petrolul. Fostul președinte, domnul Marius Stan, m-a sunat, vara trecută, spunând că mă dorește la noua echipă a dânsului. Inițial, i-am spus ca ar fi fost dificil să revin în România, la acel moment. Aveam o ofertă mult mai bună din altă parte. Însă, insistent, domnul Stan a luat legătura cu impresarul meu, un fost jucător al Universității Craiova, irakianul Salih Jaber, și s-au înțeles. Atunci am acceptat și eu, conștientizând că era vorba despre un proiect foarte bun, la un club mare, cu tradiție bogată în fotbalul românesc. Așa că, am ales, până la urmă, oferta Petrolulului. E drept, mai mult ca să fiu acasă, eu având domiciliul în București, ci nu pentru partea financiară!

• Ai mai avut probleme medicale mai serioase și altădată?

WadS: Trebuie să vă mărturisesc, mai întâi, că în Egipt am avut parte nu numai de o experiență frumoasă, fiind și prima oară când am plecat din România, ci și de, repet, absența vreunei probleme medicale serioase, așa cum s-a întâmplat la Petrolul. Ultima de acest gen a fost în urmă cu patru ani!

• Ce le transmiți suporterilor petroliști, cei care te simpatizau și au regretat că ai avut probleme ce te-au obligat să reziliezi contractul?

WadS: Mă jur că îmi pare foarte rău ca nu am putut să ajut mai mult echipa din Ploiești, din cauza acestor probleme medicale mai de durată. Sper ca Petrolul, susținută mereu de către suporterii săi fantastici, să revină, la vară, în prima ligă. Ar merita-o din plin cu toții, și fani, și fotbaliști, și antrenori, și conducători!

• Aveai contract în continuare, de ce ai acceptat totuși întreruperea lui?

WAdS: Da, așa este, aveam contract până la vară cu Petrolul, iar dacă urma promovarea, atunci se prelungea automat pe încă un an. Din păcate, când a început să ma doară iarăși piciorul, în cantonamentul de la Belek, a trebuit să mă întorc rapid la București să fac un RMN, constatându-se din nou o mică leziune fibrilară la adductori. Una care urma să mă țină, încă o dată, departe de teren, pentru încă șase săptămâni! Deoarece Petrolul trebuia să găsească, din această cauză, un alt fundaș central, eu neputând să fiu la sută la sută, din punct de vedere fizic, în primele două-trei etape, iar obiectivul pe care îl aveam cu toții fiind bine cunoscut, conducerea clubului mi-a propus o micșorare de salariu.

• De ce o astfel de propunere?

WadS: Simplu, fiindcă ar fi trebuit să fie adus un alt fotbalist în locul meu. Nu am fost de acord cu această variantă, discutând imediat despre o reziliere a contractului, ceea ce mi se părea a fi varianta corectă. Vreau să se rețină totuși că nu am ce să reproșez la adresa conducătorilor de la Petrolul. Tot timpul, au fost oameni serioși în privința relațiilor profesionale cu mine. Acesta a fost, de altfel, și motivul pentru care ne-am înțeles în privința rezilierii contractului meu. Deși, sincer, pentru mine a fost și rămâne un dezavantaj, deoarece sunt încă accidentat, fără echipă și fără salariu!

• Să zicem că, după refacere și un retur bun la o formație de la un alt club, ți s-ar înainta la vară o nouă ofertă. Ai accepta să revii la Petrolul, indiferent de eșalonul în care ar combate în sezonul următor?

WadS: Să ajungem acolo și mai vedem. Dar, în principiu, de ce nu? M-am atașat de club, de suporteri, au fost și momente frumoase, nu numai amărăciunea din cauza rupturilor musculare repetate des.

• Ai recunoscut că te-ai înțeles bine cu fostul președinte executiv al Petrolului, cel care l-a și convins pe impresarul tău, iar, apoi, și pe tine, să vii la Ploiești. Ar avea vreo legătură acceptarea rezilierii contractului cu eliberarea din funcție a lui Marius Stan, pentru motivele bine cunoscute?

WasD: Nu, una-i una, alta-i alta. Pur și simplu, nu am vrut să mă agăț de ultimele șase luni de contract, câtă vreme nu puteam ajuta echipa, la nivelul la care mi-aș fi dorit. Sunt o persoană corectă, una care respectă oamenii. Nu mai puteam să stau în tribună și să încasez bani, fără să-i justific pe teren. Nu știu cum sunt alții, dar eu așa sunt!

Foto: Facebook personal și Getty Images