Familia Masterson – o dinastie de petroliști și ofițeri de informații britanici, care au activat la Ploiești

Constantin Dobrescu - iul. 24, 2017

În perioada de după Primul Război Mondial, deosebit de activ s-a dovedit a fi în România, printre alte societăți străine, și grupul petrolier britanic – “Phoenix Oil and Transport Co.Ltd.”constituit, la Londra, în 1920, cu un capital de 1.050.000 de lire sterline și care va ajunge în doi ani la un capital de 2.050.000 de lire sterline.El deținea controlul unor firme din Marea Britanie (“Anglo Continental Oil Co”.și “Masterson Oil Syndicate”.”Anglo-Roumanian Petroleum Co.Ltd.”Trajan Roumanian Oil Co.Ltd.”The Beciu (Roumania) Oilfields Ltd”, ș.a.) care activau în industria petrolieră a României.”Phoenix Oil and Transport Co.”a intrat, de asemenea, în posesia unui pachet important de acțiuni la societatea “Orion”.Grupul și-a creat în țară întreprinderi proprii precum “Unirea” sau?” Uniunea Petroliferă Română.”

Societatea “Unirea”a fost înființată sub această denumire în februarie 1922, cu un capital de 1.000.000 de lei împărțit în 2000 de acțiuni la purtător subscrise de: Thomas S.Masterson, W.N.W. Lacey, Al.Zănescu, D.Demetrescu, S.Orăscu, Dr.Fr. Bossel (câte 300 de acțiuni) și Gr.G. Duca (200 de acțiuni). În aparență, era o societate cu un capital modest, subscris în cea mai mare parte de cetățeni români, deci o societate “românească” dar care, la câteva luni după înființare, în decembrie 1922, își mărește capitalul la 100.000.000 de lei, devenind una din marile societăți petroliere din țară. De fapt, societatea a fost creată pentru interesele unor investitori englezi dintre care Masterson și Lacey, aveau de altfel vechi legături în România, primul făcând parte din Misiunea Britanică din România în perioada Primului Război Mondial și lucrând pentru Serviciul de spionaj britanic.

Societatea va ajunge să dețină un capital social de 362,1 milioane de lei, iar în decembrie 1938, 750 milioane de lei.Ocupă locul cinci în rândul marilor societăți petroliere și exporta în Anglia alături de celelalte societăți controlate de englezi, „Astra Română” și „Steaua Română”.Producția de țiței a societății a fost de 1.000.000 de tone în 1936, de 601.481 de tone în 1937 și 671.220 de tone în 1938, din producția obținută de societate, ponderea exportului a fost de 34,5% în Anglia, de 23% în Germania, de 9,8% în zonele de influență mediteraneană franco-britanică, de 5,2 % în țările dunărene și 1,4% în Italia.Totalul țițeiului exportat a fost 238.631 de tone.

Thomas S. Masterson, cetățean britanic, colonel, participant la misiunea britanică din România, participant la distrugerea sondelor din regiunea petroliferă Prahova, înființează în 1920 la Londra societatea Phoenix Oil and Transport Co.Ltd.care a absorbit o serie de întreprinderi cu capital englez care lucrau în România de multă vreme.Este creatorul societății “Unirea”.Proprietar al imobilului din Ploiești, fostă proprietate a fostului prefect Luca Elefterescu, cu mari interese în industria petrolului, actualmente Muzeul Ceasului “Nicolae Simache”.

Acesta s-a născut la 21 iulie 1881 la Londra și a murit la 4 august 1944 tot la Londra.

În memoriul oficial remis în august 1918 de către Ministerul german al Afacerilor Străine membrilor din Reichstag și Bundesrat referitor la distrugerea industriei de petrol din România de către comisia anglo-română, Thomas S.Masterson figurează ca făcând parte din “Comisiunea incendiară engleză”, care a străbătut în grabă ținutul petrolifer așa de înfloritor spre a transforma părți întregi într-o mare de flăcări și spre a distruge cu brutalitate, într-o manieră fără precedent în istorie, munca unei jumătăți de generație a mii de persoane active.

Tom S.Masterson era inginer petrolist și reprezentant al Societății Roumanian Consolidates Oilfields Camp. Ltd. purtând uniforma de ofițer britanic. Acesta a coordonat împreună cu col. Norton Griffith, inginer britanic, care se distinsese în operațiunile de minare a Frontului de Vest, poreclit “îngerul distrugerii”, prințul Valentin G. Bibescu și un ofițer român de stat major, lucrările de distrugere a Rafinăriei societății Român-Americane, filiala a societății Standard Oil. Distrugerea instalațiilor acestei rafinării s-a efectuat în prezența directorului rafinăriei Sadler și a inginerului Andone care era șeful militar al rafinăriei. Pentru operațiunile. Pentru operațiunile de distrugere s-a repartizat un detașament de soldați români.

Rafinăria avea o capacitate de prelucrare de 453.700 tone incendiul a cuprins în primul rând parcul de rezervoare pline cu produse petroliere, parc realizat “la vremea respectivă după principii moderne.”

Thomas S. Masterson a fost prezent și la distrugerea refinăriei “Astra-Română”a rafinăriei “Prahova”a societății “Roumanian Consolidates Oilfields Comp. Ltd., unde era acționar acesta, rafinăria “Speranța” a societății Anglo-Continental Oil Co. Ltd., care erau constiuite cu capital britanic, au suferit distrugeri minore.

Deoarece autoritățile române nu s-au arătat prea cooperante în problema distrugerilor petroliere, Norton Griffiths care sosise în România la 18 noiembrie 1916 și-a format o echipă de oficialități și ingineri britanici aflați în misiune la fața locului așa se desfășoară în mod rapid campania de distrugere a puțurilor și de incendiere a rezervoarelor de petrol. Între 19 și 22 noiembrie 1916 (stil vechi) s-a desfășurat în zona Prahovei acțiunea de distrugere organizată a capacităților petroliere în urma deciziei luate de către guvernul român la solicitările insistente ale cabinetului britanic pentru ca resursele românești să nu cadă în mâna ocupantului.

Misiunea Thomson, din care făcea parte și Tom S. Masterson, a incendiat în cele din trei județe ala Circumscripției Camerei de Comerț și Industrie Ploiești, 1677 sonde, 26 de rafinării mari și mici, 827. 000 de tone de țiței și produse petrolifere, precum și un număr greu de evaluat de rezervoare schele petrolifere, utilaje și instalații.

Acțiunea n-a putut fi finalizată în întregime din cauza sosirii rapide a forțelor Puterilor Centrale comandate de către generalul von MORGEN.

Poate nu este lipsit de interes să arătăm că superiorii lui Tom S. Masterson, lordul Ch. Thomson și sir Northon Griffits, membri de seamă ai misiunii britanice atașate pe lângă Marele Cartier al Armatei Române în 1916, care s-au ocupat de distrugerea șantierelor și rafinăriilor românești în noiembrie 1916 în ajunul ocupării acestor regiuni de trupele germane, au avut în anul 1930 un sfârșit tragic. Astfel, lordul Thomson a pierit în accidentul de aviație al dirijabilului englez R 101 la Beauvois în Franța, iar sir Northon Griffits s-a sinucis în Egipt.

De fapt, lordul Thomson a fost și semnatarul în numele Angliei al Convenției de intrare în război a României alături de Aliați, iar sir Northon Griffits era membru în Consiliul de administrație al grupului Romanian Consolidated Oilfields Ltd.

În privința sinuciderii lui Northon Griffits anumiți istorici ai petrolului lansează ipoteza că de fapt acesta a fost asasinat. Corpul său ciuruit de gloanțe a fost găsit în fluviul Nil.

În timpul tratativelor privind distrugerea șantierelor și rafinăriilor, guvernul britanic prin persoana acestuia și-a luat angajamentul că va despăgubi toți proprietarii printre care se aflau numeroși evrei. La sfârșitul războiului nu au mai fost acordate despăgubirile pentru daunele suferite de proprietari. În semn de răzbunare proprietarii evrei prin agenții sioniști foarte activi în Orientul apropiat i-au făcut de petrecanie.

O problemă deosebită cu care s-a confruntat industria de petrol, imediat după Primul Război Mondial a fost evaluarea pagubelor suferite în timpul acestuia.

Constatarea și evaluarea pagubelor s-a făcut în baza Decretului-Lege nr. 1656 din aprilie 1919.

Societățile care au avut daune prin distrugerile petroliere au întocmit cereri de despăgubire, urmând să le primească parte în numerar, parte în Renta Distrugerilor Petrolifere.

În acest scop, s-a constituit o comisie mixtă anglo-română-franceză, alcătuită din experți, civili și militari, care au investigat existența pagubelor și au evaluat valoarea acestora.

Comisia de experți era compusă din: A. Hearnj, președinte, maior E. Houghtonerey, secretar, căpitan M. Eager, ajutor de secretar, lt. Leon Wenger, delegat francez, Mac Kenzie, A. Campbel, Mac Cann ȘI Robins – experți, iar C. Masterson, Rhesa van Sickle, Richard van Sickle, altă dinastie de petroliști olandezi stabiliți la Ploiești, și căpitan Treacy, ajutori experți.

Sediul acestei comisii era în București, stabilit provizoriu la hotelul Excelsior, apoi, definitiv, în clădirea Institutului de Geologie din Șoseaua Kiseleff.

Ministerul Industriei și Comerțului a emis circulara nr. 43277 din 22 augst 1919 și tot prin aceeași circulară au fost numiți și delegații români, ingineri și experți precum Th. Ficșinescu, I. Dinu, V. Tacit etc.

Nu este lipsit de interes să menționăm că Thomas S. Masterson ajuns cu timpul consilier politic la secția SOE pentru Mediterana a fost distins imediat după primul război mondial cu înaltul ordin britanic “Campanian of the Distinguished Service Order” pentru merite deosebite în distrugerea instalațiilor petroliere românești.

În amintirile sale Teodor Pâslaru fost lucrător în petrol și erou de război găsim cîteva date interesante despre “familia fraților Masterson.”Prima impresie a fost să dăm crezare faptului că inginerul Tom Misterson pe lângă originile evreiești ar avea și rădăcini românești, familia sa ar fi fost originară din Galați după spusele petrolistului Teodor Pâslaru fost erou din Primul Război Mondial, mai ales că acesta s-a intersectat în activitatea sa cu cea a lui Tom Masterson, căruia chiar i-a aplicat o corecție fizică pentru faptul că îl ducea cu vorba în privința angajării sale la societatea “Unirea” unde era director general.Ținem să precizăm că Teodor Pâslaru, autorul amintirilor la care fac referire era originar din Tecuci a lucrat o perioadă la șantierul naval FERNIC din Galați.

Din toate informațiile relevate de Teodor Pâslaru, adevărate sunt doar faptul că avea doi frați Ted și Cristofor. Apelând la sprijinul profesional al distinsului istoric dr. I Drăgan directorul General al Arhivelor Naționale și de prof.dr. A. Pohrib, șeful arhivelor gălățene pentru a “descifra”enigma eventualelor rădăcini românești, rezultatul s-a dovedit a fi negativ.

Având în vedere pitorescul prezentării personalității lui Tom Masterson de către Teodor Pâslaru, nu ne lasă inima și nu redăm tiparului ceea ce ne spune despre acesta.

Tatăl lui T.Masterson era “un mic negustoraș ce avea o mică tarabă în piața mare la care vindea ace de cusut și de cap, ațe mosorele sau bobine albe și negre și diferite mărunțișuri, așa a întreținut pe cei trei copii bătrînul lor tată dîndu-i și la gimnaziul din Galați și fiind deștepți din mila altor elevi pe care-i prepara, ei la lecții și întrețineau.”

Tom Masterson terminînd gimnaziul a început un mic serviciu la o bancă din Galați, dar nu a stat decât un an.

Era o fire șireată ca o vulpe prefăcută, căruia îi plăcea aventura, fiind și deștept se îmbarcă pe un vas englezesc în mod clandestin și ajunge la Londra. Fiind o fire bolnăvicioasă, pipernicit “și sărac, o doamnă din societate îl vede și i se face milă de el și-l ia sub ocrotirea sa.

Tom Masterson nu știa a vorbi decât românește și limba natală ebraică .În scurt timp el învață limba engleză și este angajat la biroul soțului ei unde face serviciu timp de doi ani, după aceea îl trimite înapoi în România ca funcționar la Societatea Anglo-Română; aici, în scurtă vreme, ajunge administrator”.