FC Petrolul, la Iași: oboseala dintr-un meci în 10 jucători versus 11 și două deplasări lungi sau revenire la „vremurile lui Nae”? Ambele, numai una sau niciuna, nici alta?

Dragos Trestioreanu - oct. 5, 2023

Vi s-a întâmplat vreodată, oameni buni, de la vârstele – hai să-i zic – de 6 ani și până la… plus infinit, să vă așezați în fața unei foi de hârtie sau a ecranului unui PC, laptop ori telefon mobil, din dorința de a scrie ceva, indiferent ce, și să vă ridicați imediat de pe scaun, renunțând s-o mai faceți? Iar asta chiar de câteva ori! Da? Nu? Pentru prima oară, de când practic jurnalismul, mi s-a întâmplat astfel după ultimul fluier al arbitrului meciului dintre CSM Politehnica Iași și FC Petrolul Ploiești, desfășurat pe arena Emil Alexandrescu, din Parcul Copoului. Știți de ce? Fiindcă crezusem că „vremurile lui Nae”, din campionatul trecut, apuseseră cu totul, iar în cele ale lui Florin Pârvu, urmașul și nașul predecesorului, apăruse, în sfârșit, și ceva spectacol. Atât cât se putea. Până la un punct, pe Nae Constantin îl înțelesesem. Nu avusese parte de o campanie de transferuri precum cea a lui Florin, din vară și toamnă. Dar niciun de un lot slab nu a beneficiat, dimpotrivă. Căci, nu poți lăsa echipa pe un loc acceptabil pentru o nou-promovată, având la dispoziție un efectiv slab. Nu ai cum! Totuși, explicația imposibilității de a scrie despre meciul de la Iași, imediat după ultimul fluier al lui… Flueran, centralul din Craiova, ar fi nu rezultatul final, remiza albă, 0-0 pentru statisticieni, ci jocul „fără sare și piper”. Așa cum l-a catalogat în 50% din titlul său de după partidă emisiunea de fotbal de la DigiSport dedicată meciurilor de luni seară. Dacă, de atunci, de când au trecut mai bine de 48 de ore, abia acum m-am putut așeza și să ating prima tastă, este clar, nu? Motive au fost mai multe, nu numai cele enumerate mai sus.

Desigur că acei cititori obișnuiți să scriu după meciuri, sau, mă rog, mult mai devreme decât am făcut-o acum, mi-au trimis mesaje interogative. Le-aș răspunde acum, cu excepția celor care și-au exprimat opinia, încă de luni noaptea, pe o rețea de socializare bine cunoscută, cum este clișeul, cu o întrebare. V-a plăcut ce-ați văzut la Iași? Evident, din partea Petrolului, căci de Petrolul îi interesează pe ploieștenii amorezați de galben și albastru, nu CSM Poli fiind problema acestora. Deși, de peste 65 de ani, sunt îndrăgostit de echipa fanion a orașului „aurului negru” – vă mai amintiți, cel puțin cei vârstnici, această titulatură -, am fost mereu mai aspru, în scris, cu Petrolul. Desigur că atunci când a fost cazul, pentru că apreciat că așa trebuie să fii atunci când iubești cu adevărat. În presă, am avut norocul de a fi avut parte – și încă mai am – de patroni care mi-au lăsat libertate deplină în ceea ce am scris și mai scriu, și nu numai despre Petrolul. Motiv pentru care le mulțumesc, fiindcă nu ei m-au împiedicat să o fac luni și marți, ci exclusiv tristețea prea mare provocată de evoluția trupei favorite. Când citesc ceea ce s-a întâmplat la două dintre publicațiile de top din România, le mulțumesc, încă o dată, înmiit, celor care mi-au oferit atâta libertate jurnalistică. Dar, să revin la duelul cu pricina, de la Iași, disputat jumătate la lumina zilei și jumătate – la cea a reflectoarelor. Nici nocturna, nici răcoarea instalată după o vară întinsă până la debut de… octombrie, și cât o mai ține, nu au turnat sarea și piperul așteptat peste gazonul arenei moldovene.

M-am gândit totuși să extrag și ceva bun, atât cât a fost, din CSM Poli – Petrolul. În primul rând, Zima (foto mijloc, în text) confirmă, are o constanță de invidiat. Una care explică și locul bun din prezent, ultimul din zona de play-off, al echipei ale cărei buturi le apără meritat. Apoi, am văzut un „spiriduș” brazilian – unde l-o fi găsit Șfaițer și „ai noștri”, nu?!? Dacă nu era cehul din poartă, Luis Phelipe ar fi deschis scorul în minutul 31. Bine, dar Zima s-a opus și la lovitura liberă, din minutul 83, a fostului mijlocaș al defunctei Viitorul, actualul rapidist detașat în Copou Andrei Ciobanu. Meijers, Papp, Seto și Hanca ar trebui… clonați. Dacă a fost tern cu ei, darămite cum ar fi fără ei, vă dați seama? Și am terminat-o cu FC Petrolul cel de luni seară. Ah, să nu îl uit totuși pe underul care a avut parte de puțin peste 20 de minute pe teren. A intrat curajos, vivace, cu ambiție, a arătat că vrea mai mult și că și poate. Dacă i s-ar oferi măcar 50-60% din timpul lui Musi, atunci s-ar putea lăuda și în campionat găzarii cu internaționalul „U19” Mihnea Rădulescu (foto jos, în dreapta, cu numărul 41 pe tricou) ca fiind unicul produs 100% al propriei academii prezent în meciuri din Europa. Asta deoarece Răducan – în curând coechipier cu Mihnea și la România „U 19”, ca înlocuitor al accidentatului Raul Rotund, vârful liderului Ligii 2, CSC Șelimbăr – este bucureștean cu „sânge de moldovean”. Și-acum, să analizez declarațiile post-factum, de cauționare a „lupilor”, privind evoluția discretă, ar spune optimiștii, ștearsă, potrivit… realiștilor pesimiști. Pe locul 1 – oboseala. OK, de înțeles după acel 10 contra 11 de la Hermannstadt Sibiu, ulterior eliminării lui Țicu, din minutul 6. Un 0-0, când nu ești mare și tare, se obține cu multă muncă și sudoare, scuze pentru limba de lemn și rima neintenționată, dar acesta a fost realmente adevărul. Pe locul 2 – drumul de 566 km, dus-întors: 1132 km, de la Ploiești la Pecica și retur, pentru meciul cu Progresul (Liga 3), din grupa A a Cupei României. Eh, aici e aici. Corect, mulți kilometri, foarte mulți chiar! Dar nu făcuți terestru, ci mare parte pe calea aerului, cu zbor de la București la Timișoare și abia de acolo terestru, până la Pecica și retur. Apoi, la întors la fel. Ceea ce, trebuie recunoscut, este altă mâncare de pește, că tot era… Balatonul pe aproape. Bașca, la partida din Cupă nu au făcut deplasarea Zima, Papp, Seto și Musi, iar Hanca a rămas pe bancă tot jocul, pe când Grozav (foto la titlu)  – recordmenul cu 100 de meciuri în galben-albastru, de luni seară – fiind trimis pe teren din minutul 46. Deci, mai bine de o jumătate de echipă, prezentă la Iași din minutul 1, nu a acuzat oboseala fie a deplasării în județul Arad, fie a lipsei din întreaga confruntare sau din a jumătății acesteia. Pe locul 3 – deplasarea la Iași, cale de 346 km, dus-întors: 692 km, tot pe calea aerului. Evident, nu a fost chiar floare la ureche, dar avionul „scurtează” mult distanțele și reduce din oboseală, știindu-se asta. Bref, nu oboseala cred că a condus la tristețea jocului din Moldova, ci cu totul altceva. Nu îmi dau seama ce și de ce, dar așa a părut.

În sfârșit, o declarație oferită unui site de sport central, după meciul de la Iași, de către președintele executiv al FC Petrolul, ploieșteanul Claudiu Tudor (38 de ani), cel mai tânăr șef executiv din SuperLigă, a reușit să conducă la următoarea întrebare: oare, ce meci a văzut domnia sa? De ce această întrebare? Reduc declarația numai la afirmația că echipa dânsului a arătat contra CSM Poli că a jucat fotbal!!! Acum, e drept, depinde cu ce tip de fotbal s-a obișnuit dumnealui. Cu acela din o mare parte a campionatului Ligii 1, ediția 2022-2023, iar atunci să zicem că a avut dreptate. Dacă s-a gândit, comparativ, la ce s-a jucat din primăvara acestui an și până mai ieri, să mă ierte, dar la Iași a fabulat. De-a dreptul. Fiind televizat jocul, nu era cazul să distorsioneze imaginea unui meci în care Petrolul – ca și Iașiul, de altfel, chiar dacă a fost superioară la statistică – nu a jucat fotbalul care să atragă suflarea fotbalistică să tot revină pe stadioane. Sincer, astfel de declarații nu ajută nimănui. Nici celui pentru care or fi fost spuse, nici antrenorilor, nici jucătorilor. Dimpotrivă, denaturează realitatea, iar așa ceva nu-i deloc bine. Se speră totuși, au spus Hanca și Roman, după meciul de la Iași, că următorul, cel de sâmbătă, de la ora 14.00, de pe arena Ilie Oană, contra echipei arădene UTA, va fi altceva. Au menționat cei doi că altceva ar însemna victoria, iar pragmatismul de care au amintit în discursurile lor nu ar impune decât un dram de spectacol, ci nu mai mult, la o adică. Dacă ei cred că așa și trebuie să fie, atunci așa să fie. De ce? Pentru că responsabilitatea consecințelor urmează a fi purtată tocmai de ei și coechipierii lor, nu de alții. Închei, mulțumindu-i încă o dată unui patron, Daniel Dimache, de la „Gazeta de Prahova”, că gazetăria liberă – așa cum o știu și o și  practic – oferită de el, după cum se observă, mă va ajuta mereu să nu mă lovesc de vreun episod gen „Gazeta sporturilor și Libertatea”! Așa să fie, Dane!

P.S. La scurtul capitol „bune”, adaug fair play-ul taberei ploieștene și a suporterilor acesteia cu privire la recunoașterea justeței anulării, din camera VAR, a golului, altfel frumos, al lui Papp, din startul partidei de la Iași (foto sus, în text)!

Foto: www.fcpetrolul.ro (Denis GROSU) și captură Prima Sport TV