FC Petrolul este clar că vrea să câștige acasă și se și luptă pentru a o face! Dar, oare, mai poate – sau știe – să învingă atunci când numărul suporterilor săi tot scade?

Dragos Trestioreanu -

FC Petrolul este clar că vrea să câștige acasă și se și luptă pentru a o face! Dar, oare, mai poate – sau știe – să învingă atunci când numărul suporterilor săi tot scade?

În privința actualului Petrolul, de la Liga a IV-a și până la a II-a, suporterii săi împătimiți au umplut rețelele de socializare cu obligația jucătorilor de „a-și da viața pe teren”, iar atunci, indiferent de rezultatul unui meci, percepția ar fi fost sau ar fi că nu sunt vinovați – și nici nu vor fi blamați, ci cauționați – dacă se pierde un meci sau apare vreun semieșec. Acum, ce unitate de măsură ar exista pentru acest „a-și da viața pe teren” este mai greu de spus sau, mai bine zis, de închipuit. De exemplu, ieri, pe arena Ilie Oană, percepția personală a fost că „lupii” au făcut ce li s-a cerut, dar tot nu s-a câștigat un joc acasă, în acest sezon! După 0-3 cu UTA și 1-1 cu Sportul Snagov, a venit rândul unui 0-0 cu CS Mioveni! Dacă împotriva trupei lui Balint Laszlo, scorul înregistrat la final pe tabelele de marcaj a fost absolut exagerat, după o evoluție superioară a amfitrionilor în raport cu aceea a oaspeților, iar cel de la partida cu ilfovenii, rodul unui noroc chior pentru vecinii de județ, contra Miovenilor, ghinionul și o rea-voință, așa cred, a pedantului cavaler al fluierului, așa cum se zicea pe vremuri, ar putea fi luate în discuție.

Luând loc în tribună, pentru a-și ispăși ultima etapă de suspendare de după cartonașul roșu primit la Cluj, la acel trist și nedrept 0-4 cu „U”, Flavius Stoican a „lăsat” la vestiar o listă corectă cu primul „11”, însă, în ceea ce privește cea a rezervelor a surprins. OK, am înțeles că, față de cele „n” ocazii clare irosite, de când a venit la Petrolul, de către Ștefan Blănaru, a simțit nevoia de a-l scoate din lot, pentru acest meci cu argeșenii, dar ce-o fi avut cu Guy Gnabouyou?!? Cel care nici nu a apucat să debuteze acasă, încă, deși a… ratat numai o singură oportunitate de a marca în duelul din Cupa România, cu aceeași Sportul Snagov, pe stadionul de la Ghermănești! Să fi contat că, după ce i-a oferit francezului un contract până la finele sezonului, ulterior au fost acontați alți doi atacanți, dintre care unul tot străin? Cine știe? Întărind și „para-întărind” benzile, drept dovadă că, ieri, pe bancă au fost trei astfel de jucători și… nici măcar un vârf de meserie, conducerile Petrolului, tehnică și administrativă, au ignorat – ca și cele din ligile a IV-a și a III-a – transferul unui play-maker. Unul fie să joace titular, fie să fi fost/să fie back-up pentru Laurențiu Marinescu, respectiv Claudiu Tudor, adică finul și, respectiv, nașul! Și, din această cauză, în fiecare sezon – mai mult sau mai puțin – s-a resimțit, aproape acut, această absență a omului cu ultima pasă, să zic așa.

Din ediția 2016-2017 și până în prezent, dar se va și perpetua situația până la iarnă, fiindcă jucători buni cu un statut de liber de contract, străini sau români, nu există în acest moment, iar alte achiziții nu se pot face decât în viitorul mercato de iarnă, Petrolul – care trebuie să facă orice pentru a ascensiona către culmile clasamentului – trebuie să se bazeze exclusiv pe actualul lot. Un efectiv în care Marinescu poate să-și asume rolul de creator mai mult decât în ultima vreme, fiindcă numai astfel aducerea lui Younes Hamza, atacant subtil și experimentat, își va dovedi pe deplin utilitatea. Deși primind mingi puține cu Miovenii, Hamza a fost singurul mai aproape de a marca, călcâiul lui din prima repriza putând concura, dacă îi ieșea, la topul celor mai frumoase goluri din acest campionat! Tot tunisianul stabilit în Ploiești ar fi putut să aibă norocul să decidă meciul în minutul 84, dacă – deși bine plasat și fără a-i fi obturată privirea asupra duelului din careul mare al lui Younes cu Daniel Celea – centralul Florin Andrei nu ar fi vrut să fie… mai catolic decât papa, ignorând un contact clar la nivelul gleznelor între cei doi combatanți, ultimul incomodându-l pe primul cât să cadă pe loc în iarbă! Nouă arbitri din 10 ar fi pus mingea pe var, însă Petrolul a avut parte de al… zecelea!

Fusese o fază frumoasă, cu junele Ianis Stoica reușind să câștige un duel aerian cu mai nou-intratul Marian Șerban, devierea cu capul a juniorului de nici 17 ani deschizându-l pe Younes în suprafața de pedeapsă, driblingul acestuia din urmă fiind întrerupt, în opinie proprie, de către stoperul dreapta al Miovenilor printr-un fault! Nu s-a pus mingea pe var și s-a terminat 0-0! S-a sfârșit astfel, fiindcă schimbarea dublă din minutul 61, Alexandru Munteanu în locul lui Sergiu Arnăutu și, mai ales, Gabriel Deac în cel al lui Alexandru Saim Tudor, a fost fără vreun efect, mai utilă, dar și cam întârziată, părând introducerea lui Alberto Olaru, „paria” din vară, în locul lui Mădălin Mihăescu și urcarea lui Ionuț Cioinac, atunci, la „închidere”, alături de Derlis David Meza Colli. Poate că ar fi fost mai bine, zic și eu, ca – după un ceas de joc – odată cu înlocuirea lui Arnăutu, să fi intrat, de ce nu?, Gnabouyou, lângă Hamza. Dacă ar fi fost pe bancă, evident.

O altă explicație pentru acest al doilea semieșec consecutiv de pe teren propriu poate fi și scăderea numărului de susținători morali de pe „Ilie Oană”, nu numai replica adversarei, singura neînvinsă după nouă etape din acest sezon al Ligii a II-a, o grupare solidă și dispusă la un efort maxim. Cele două galerii, de la P1 și P2, care-și anunțaseră absența dinainte de deplasarea de la Galda de Jos, din Cupa României, pe care nici nu au bifat-o, și-au făcut acum simțită prezența exclusiv prin trei bannere, două la cea din urmă, și unul – vizavi! A fost un protest față de prestația echipei, implicit față de bilanțul din acest sezon, dar și față de televiziunile – nota bene, nu numai Digisport decide! – care o programează pe Petrolul oricând, numai sâmbătă seara, cum și-ar dori ultrașii, și nu numai ei, nu. Departe gândul de a le ține partea deținătorilor de drepturi exclusive de transmisie, dar amintirea Petrolului din Liga 1 domină și acum, printre suporterii pătimași, și se uită că echipa nu mai este acolo, ci cu un eșalon mai jos! Automat, programul se face după cel de la primul eșalon și așa va fi mereu, până vom… promova! Puțin noroc poate că se va avea doar atunci când campionatul celui dintâi eșalon este oprit pentru meciurile oficiale ale echipei naționale a României. Adică, doar atunci! Drept urmare, chiar dacă ne-ar plăcea ca Petrolul să poată fi programată, din nou, sâmbăta, de la ore convenabile, este musai să promoveze și să mai fie și acolo sus, pe culmile clasamentului. Ca înainte, mai exact. Bănuiesc însă că galeriile au urmărit și un al treilea scop cu acest prilej, mai precis pedepsind echipa de prezența și, pe cale de consecință, de suportul lor fără egal. Mai exact, cred că au dorit să arate că, în afara lor, prezența pe stadion este îngrijorător de scăzută, mai scăzută cu mult decât la L3, ca să nu mai zicem de începuturile din L4 și de la returul barajului de promovare în al treilea eșalon. Dacă asta chiar or fi și dorit, atunci chiar că au reușit în demersul lor. Și tot ei mai pot dovedi ceva/ lângă trupa „lupilor”. Revenind la Târgu Jiu, la meciul de pe terenul sintetic cu Pandurii, respectiv acasă, cu Daco Getica București, vor contribui în mare măsură, cu siguranță, la două victorii la rând, acesta fiind feelingul meu!

CS Mioveni, din rândurile căreia l-am admirat pe Marian Dean Beța, cel transformat dintr-un fundaș lateral bun într-un fundaș central stânga foarte bun, a oferit replica așteptată. Cu petrolistul în suflet – dacă sursele mele au fost de calitate și nu văd de ce nu ar fi fost! – dorindu-și foarte mult să revină pe arena Ilie Oană nu ca adversar, ci echipat în… galben și albastru, iar asta încă din Liga a III-a, dar zice-se că „specialiștii” nu ar fi recunoscut atunci oportunitatea acestui transfer, argeșenii au părut greu de învins. Cum au jucat cei 14 echipieri ai lui Stoican? Să încep cu Raul Avram, readus între buturi de la meciul cu Sportul Snagov, din Cupa României, și bifând acum  al treilea meci fără să primească gol și având intervenții excelente, primirea banderolei de căpitan, în lipsa lui Marinescu, motivându-l la maximum pe bistrițean, un mare câștig pentru echipă. Ștefan Bărboianu a pus suflet, a luptat, a fost atacat dur, a suferit, însă i-a lipsit, de data aceasta, centrarea decisivă. Și nu numai lui, ci și echipei și suporterilor acesteia! Cristian Sârghi – mai bun ca altădată, însă pe plan ofensiv, la fazele fixe, nu a arătat mai nimic. Ionuț Cioinac, retras în defensivă pierde mai bine de 50% din posibilitatea de a arăta cine este și ce poate. Urcarea lui în fața apărării ni l-a arătat un pic mai aproape de… realitate. Valentin Țicu nu a avut mari probleme pe partea lui, fapt pentru care a îndrăznit să „urce” mai mult și a centrat și bine de câteva ori, fiind în progres de formă. Nu cu mult, dar cât de cât sigur. Mădălin Mihăescu nu se schimbă niciodată, de la meci la meci e la fel. Bref, luptă, luptă, luptă, însă rezultatul e cam… invizibil! Meza Colli, deși aș fi crezut altceva, dată fiind glezna fină a sud-americanilor, nu este un constructor de joc, ci – cel mult – un pasator de colo-colo, rar „pe gaură”, în careul mare, acolo unde tălpile „ard, dar se… „clocește” și golul! Saim Tudor a fost, așa zic, cel mai bun jucător al Petrolului contra Miovenilor. A alergat mult, a șutat și mai mult, și cadrat, a dat-o și peste, și pe lângă buturi, a fost vivace și nu merita absolut deloc să fie înlocuit în minutul 61. Moment din care jocul parcă s-a și rupt aproape cu totul. Este o extremă care nu poate lipsi din primul „11”, chiar dacă va lăsa bancă foști divizionari A precum Cătălin Ștefănescu, Alexandru Zaharia, Alexandru Munteanu sau Gabriel Deac.

Sergiu Arnăutu a fost șters de data aceasta. Nici în față, nici în spate, de parcă nu și-ar fi găsit locul ori îi era teama să nu îl… calce pe bocanci pe Younes. Înlocuirea lui a fost pe deplin acoperită, asistența regretând cu totul momentele în care Sergiu reușea să marcheze decisiv și dintr-o… jumătate de ocazie! Ianis Stoica a avut o primă repriză modestă, cu excepția frumoasei lovituri de cap din plonjon, salvată spectaculos de bravul Flavius Croitoru, un tânăr goal-keeper de mare viitor, pregătit de ex-petrolistul Iulian Mihai Ilie. În al doilea mitan, foarte tânărul fotbalist ploieștean, care ar putea avea privilegiul de a juca, peste doi ani, tot pe arena Ilie Oană, la turneul final al EURO „U 19”, și-a revenit, contribuind, repet, la faza în care Hamza a fost faultat în careu, în plus fiind aproape de a deschide scorul, la o minge pusă măiastru de Saim. A mai avut și alte acțiuni bune, dovedind că poate trece cu mare ambiție și peste momentul unui epistaxis, evoluând ulterior cu un pansament la nas. Folosit fără pauze mari, poate fi o soluție potrivită într-un atac fără „sare și piper”, deocamdată. Younes pare uimit, pe teren, de ce se întâmplă în jurul său. A lăsat, în 2014, o echipă care ataca non-stop și cu inteligență, găsind una care vrea să facă la fel în 2019, dar e la… ani-lumină de ce-a fost odată. „Nu ai cu cine” – cum se spune în jargonul fotbalistic. Putea marca, a jucat și pentru echipă, pe sus a luat tot ce se putea, dar – dacă nu e susținut cum trebuie, nefiind de dorit să fie el un fel de… Monsef Zerka pentru Arnăutu, ci invers – nu apare așa golul. Când va fi altfel, va fi bine, o să vedeți! Munteanu și Deac nu arată că au jucat în Liga 1 destule meciuri, iar Olaru – că merită să mai fie folosit, ci nu pentru că e produs al fostului CCJ al SC FC Petrolul, ci deoarece pare că ar merita. Pe scurt, nu cred că se impune o schimbare acum pe banca tehnică. Prea multe s-a văzut că strică! Însă, este adevărat, și ce-i… mult strică, dacă înțelegeți ce vreau să transmit!

Foto: www.fcpetrolul.ro (www.sportpictures.eu – Răzvan PĂSĂRICĂ)