Fără Irobiso, definitiv, și fără Meijers, accidentat, FC Petrolul a dat (mai) de greu, la meciul cu Oțelul. Noroc că a preluat Jair ștafeta de golgheter de la cel căruia îi dădea assist-uri până mai ieri, dar a fost vândut la arabi

Dragos Trestioreanu - sept. 2, 2023

Și, acum când încep să scriu rândurile de mai jos, la aproape opt ore după încheierea meciului dintre FC Petrolul Ploiești și Oțelul Galați, de pe arena Ilie Oană, încheiat cu un rezultat de 2-2 (1-0), după ce „lupii” au condus cu 2-0 până în minutul 59, fiind apoi egalați, în numai 300 de secunde, nu o să dau vina pe „cel mai periculos scor”, știindu-se care este acesta. Așa cum sunt tentați câte unii. Au fost atâtea și atâtea meciuri în care, având 2-0 chiar și din minutul 4, de exemplu, echipele în avantaj, de-atunci, au câștigat chiar și cu acel rezultat stabilit de când, așa cum se zice în folclorul fotbalistic, nici nu începuseră partidele. E drept, Petrolul nu a pierdut în fața unui Oțelul, care totuși, dacă am fi fost la… box, ar fi câștigat la puncte. Pe merit.

De ce ar fi învins gălățenii? Nu numai pentru că au ratat un penalti la 0-0, prin căpitanul i talian Cisotti, ci mai ales pentru jocul mai bun al lor, cvasi-permanent pe poartă, în urma căruia și-au creat multe ocazii mari. Unele ratate însă ori, mai bine-zis, rezolvate fantastic de portarul ploieștenilor, Zima. Ei bine, după un debut oscilant, alternând bunele cu (mai ales) relele, începuse să circule un zvon cum că s-ar fi dorit trecerea cehului pe bancă și aducerea, în locul lui, a unui autohton, liber de contract la acea vreme. Însă, respectivul refuzând oferta, iar Lukas revenindu-și la forma care l-a recomandat cu precădere în Italia, străinul dintre buturi dovedește tot mai mult, de câteva confruntări încoace, că Petrolul chiar are PORTAR! Căci, de altfel, nu degeaba a și fost inclus în echipa etapei, de către electorii LPF. Ba chiar, de două ori. Dar el nu a putut rezolva mereu, de unul singur, stângăciile tot mai dese și mai multe ale unei defensive „fisurate”, vineri seara, prin absența lui Meijers. Stoper rămas pe tușă din cauza unei întinderi la mușchii inghinali, o accidentare care s-a produs de ultimă oră, așa cum notează www.fcpetrolul.ro.

Deja este foarte clar: dacă Irobiso nu mai e, fiind vândut pentru 125.000 de euro în… Liga a III-a din Arabia Saudită, iar Meijers a devenit brusc indisponibil, FC Petrolul a dat (mai) de greu, la meciul cu Oțelul. Și va mai da, în aceleași condiții. Nici puși unul pe umerii altuia, să mă scuze jucătorii în cauză!, nu ar reprezenta nici 25% din ceea ce-a fost Irobiso! Și mai putea să fie, și mai mult, în acest sezon! Sunt convins de așa ceva. Știu că există suporteri supărați pe nigeriano-portughez că lua multe cartonașe, și galbene, dar și roșii, fiind un fotbalist cu nervi. Dar era și un atacant cu… nerv în fața porții, nu o dată letal și decisiv, acolo. Cum se întâmplă în sportul rege, absența unui jucător se vede cel mai bine, a se citi corect se resimte, numai după ce pleacă de la un club. Dacă stă pe bancă sau în tribună, lipsa lui, știindu-se că poate reveni oricând, se mai suportă. Altfel, devine de neacoperit, aproape (vezi exemplul de mai sus actualii atacanți!). În cazul lui Meijers, să vedem care va fi perioada de absență de la echipa, dar el totuși va reveni, în vreme ce, repet, golgheterul, nu.

O mică estompare, sa zic astfel, a celor două pierderi ar fi prin forma senzațională a lui Jair. Cel metamorfozat cu totul și cu totul, odată cu… dispariția de la Petrolul a lui Budescu. Eliberat de sarcinile defensive în plus, cele pentru coechipierul care părea scutit de acestea, mai exact, mijlocașul cariocas a devenit instantaneu nu numai omul cu assist-urile, ci și omul cu golurile. El a preluat ștafeta de marcator de la cel căruia, până mai ieri, îi dădea pase numai bune pentru a înscrie. În fața Galațiului, beneficiind de serviciul remarcabil al lui Musi, un incredibil de bun under, preponderent în meciurile de pe „Ilie Oană”, Jair a fost la fel de letal ca și Irobiso. Fotbalist care îl admira, aseară, din tribună, sosit la Ploiești să-și încheie conturile cu găzarii și să-și ia la revedere de la colegi și suporteri.

Nu aș vrea totuși să trec prea repede și prea ușor peste evoluțiile de acasă ale extremei dreapta împrumutată de la FCSB. Mai mult ca sigur că, după prezențele la Poli Iași, în eșalonul secund, din acest an, Musi a găsit aici, în Ploiești, la Petrolul, un mediu foarte bun pentru a progresa. Ce să mai, se vede și din avion că se află în plină creștere. Păcat însă că, după 30 iunie 2024, va pleca de pe arena pe care și-a câștigat deja mulți simpatizanți. Revedeți, vă rog, faza făcută de Musi înainte de a-i oferi un „joker jos” lui Jair, la reușita de 1-0, și veți înțelege și mai bine ce va pierde Petrolul în vara următoare. Deși un club centenar, anul viitor o va prinde pe FC Petrolul tot ca pe un club mic. Un club fără potență financiară, fără un lot demn de obiective îndrăznețe, incapabil de a cumpăra fotbaliști, ci aptă numai de a-i vinde. Deși, chiar și așa o face totuși puțin, numeric, pe mai nimic, ca bani, și cu implicații negative vizibile pe loc asupra formulei de bază, nu numai a lotului.

După a doua remiză, tot cu goluri, în fapt toate patru fiind astfel, „lupii” au mai picat un loc, în ierarhie. O făcuseră de pe 3 pe 4, iar acum, de pe 4 pe 5, ulterior succesului clar al Rapidului, 4-0, acasă, cu Dinamo. Iar cum mai jos, în clasament, sunt echipe cu mai puține partide disputate până în prezent, precum Sepsi, Farul sau Hermannstadt, există riscul – asta nu înseamnă că așa se va și întâmpla – ca Petrolul să se mai rostogolească și să iasă din zona de play-off. Acolo0 unde, din fericire rămâne și după această rundă, și pentru toată vacanța competițională de două săptămâni. Sigur, cinci meciuri consecutive fără înfrângere înseamnă totuși ceva. Ceva lăudabil, pe șleau. Asta mai ales dacă mă gândesc că printre cele trei învinse ale „lupilor” s-au numărat Farul și Rapid, grupări cu pretenții mari la mai sus amintitul play-off. Nu-i mai puțin adevărat totuși că și remizele s-au bifat cu trupe mai obișnuite cu zona de play-out, ca Universitatea Cluj și FC Botoșani. Sau cu nou-promovate, precum Dinamo și Oțelul. Pe „U” Cluj, FC Botoșani, Dinamo sau Oțelul nu le văd de a emite pretenții de a pătrunde, la finele actualului sezon regular, între primele șase echipe ale ierarhiei SuperLigii. Chiar deloc nu le văd.

Eșecul de acasă al Petrolului, unicul din acest sezon al „galben-albaștrilor”, în fața lui FC Voluntari l-aș trece mai degrabă la capitolul „accidente întâmplătoare”. Cu toate acestea, și formația lui Ilie Poenaru (Marin Dună) poate spera – de ce nu? – să treacă peste Petrolul, la un moment dat. Deși nu are restanțe de bifat, ilfovenii dispun de un lot bun, gata oricând de urcări în partea de sus a clasamentului, după cum au înregistrat și coborâri. Dar, nu doar pentru tot ceea ce am scris mai sus nu a reușit Petrolul să schimbe cifra de pe coloana victoriilor, ci ar mai fi fost și altceva la mijloc. Despre ce și cum, o voi lăsa însă pe astăzi, mai pe zi. Atunci când voi analiza cum s-au marcat cele patru goluri și ce erori au făcut jucătorii și cei doi tehnicieni ai lor, altfel ambii fiind de toată isprava, din anumite puncte de vedere. Totodată, voi trece în revistă și cum au evoluat „galben-albaștrii”, post cu post, și cine m-a impresionat de la Oțelul.