Găzarii au ghinion la antrenori, în ultimii doi ani, sau o fi vreun… blestem? – numai despre ce se întâmplă la FC Petrolul, echipa de suflet a ploieștenilor și a prahovenilor (episodul 8)

Dragos Trestioreanu - oct. 17, 2019

Anul trecut, cu o lună și ceva înaintea startului ediției de campionat 2018-2019, instalarea ca antrenor principal a lui Leo Grozavu îmi aduc aminte că fusese întâmpinată cu o imensă satisfacție de numeroșii suporteri ai Petrolului. Antrenori cu Liga 1 în CV, ba chiar calificat și în cupele europene, Grozavu era privit ca un Mesia, un tehnician capabil să-i ducă pe „lupi” – știți deja clișeul – acolo unde le este locul. În primul eșalon, mai precis. Leo a fost pus pe liber mai repede decât ar fi crezut și cel mai mare… dușman al lui, gurile rele, pe care nu le cred însă nici acum, speculând că ar fi continuat totuși să „antreneze” din… fotoliu, de la Cluj, prin principalul său colaborator, Mugurel Cornățeanu. Cel rămas, bizar, pe baricade, împreună cu tot staff-ul celui dat afară în toamnă și înlocuit… definitiv, așa cam s-a zvonit, în primăvară abia, de către Gheorghe Mulțescu.

După mai puțin de un retur, pe motiv de neaccedere într-un nivel mai sus, lui Mulțescu i s-a spus la revedere și, déjà-vu, a fost adus un alt antrenor, dar tot cu Liga 1 în CV. Plus o calificare în play-off-ul celei dintâi divizii. Flavius Stoican a fost privit „salvatore della patria”, ca și Leo Grozavu, ca și Gigi Mulțescu – celui din urmă parcă ar fi trebuit să i se ofere continuitate -, în sensul că se anticipa că ar fi fost în stare s-o deblocheze pe Petrolul, pentru a depăși impasul tot mai evident în care intra, când și când, sezonul trecut, în drumul spre L1. Dar, la fel ca și pe vremea lui Grozavu, chiar și mai rău, trupa „lupilor” nu arată că ar avea puterea de a ieși din acel hău și ar fi în stare să se ridice până în vârful ierarhiei. Ba nici măcar imediat sub acesta pare că nu ar avea, nici acum, resursele fizice și mentale de a ținti!

Este absolut de neînțeles cum două loturi diferite, pline de fotbaliști, ca și unii dintre antrenorii lor, cu Liga 1 în CV-uri, nici sezonul trecut, nici cel în curs nu pot face diferența. Iar asta într-un campionat în care jumătate dintre combatante, elegant vorbind, sunt numai… participante la competiție. Culmea însă, tocmai echipele de tradiție, cum sună un alt clișeu, nu sunt în stare să se cocoațe pe culmile clasamentului și să stea acolo până la sfârșit. Anul competițional precedent, FC Petrolul și „U” Cluj au fost decretate, încă din start, principalele candidate la promovare, dar când colo, dacă ardelenii au jucat totuși barajul, cu Hermannstadt Sibiu, pierzându-l din cauza eșecului de acasă la două goluri diferență, în deplasare câștigând cu 1-0, găzarii au venit mai jos în ierarhie. Cât nici să promoveze, nici să joace barajul. Și-așa au avut acces pe prima scenă o formație care mai trecuse un pic prin fosta Divizie A, Chindia, și o debutantă absolută, Academica Clinceni. Anul competițional acesta, din nou déjà-vu, de parcă am fi în „Țara lui Déjà-Vu”!, nu echipele de tradiție conduc ierarhia, ci o debutantă absolută dacă ar promova, Turris Turnu Măgurele, respectiv o formație care a mai trecut un pic prin prima scenă, CS Mioveni. Culmea, Petrolul, Argeșul și, mai ales, „U” stau mai rău ca în sezonul trecut, nici Rapidul, chiar dacă este cea mai bine clasată dintre branduri, nerupând gura târgului. Ca joc, cel puțin. Ce-o fi asta?!?

Cu Octavian Grigore la cârmă, Petrolului i-a mers bine în Liga A Prahova și a promovat fără mari probleme, i-a mers la fel de bine și în turul întrecerilor eșalonului imediat superior, iar din retur, odată cu instalarea lui Romulus Ciobanu, la găzarii a început să se schimbe ceva. S-a promovat de promovat, dar nu mai era chiar în regulă. Apoi a început iureșul antrenorilor din primul sezon de L2: Leo Grozavu, Tavi Grigore, Mugurel Cornățeanu și Gheorghe Mulțescu. Patru într-un campionat! La prezentarea, eșuată, a lui Marius Stan, CEO al Veoliei România, partenerul-finanțator al ACS Petrolul ’52, Mădălin-Jorj Mihailovici, a spus clar și răspicat: „Nu ne vom mai lăsa impresionați să schimbăm repede antrenorii”! Situație în care, ținându-se de cuvânt, neputând fi blamat că nu ar fi urmărit ce-i mai bine, din toate punctele de vedere, pentru Petrolul, îi acordă credit, și în continuare, lui Flavius Stoican. Aceluia care a reușit la Iași să aibă rezultate, și ce rezultate cu ce echipă, dar la Ploiești, nu, locul în clasament și, mai ales, jocul nemulțumindu-i pe toți cei care l-au primit pe Stoican, ca și pe Grozavu, o repet, ca pe un Mesia. Uite că nu a fost așa! Sau, cel puțin până acum, nu a fost!

O fi ghinion, o fi blestem? De ce s-a ajuns ca, acum, destui dintre cei care aplaudau, de li se înroșiseră palmele, venirea lui Flavius la Petrolul au trecut deja în partea cealaltă, blamându-l și cerându-i, ca și anul trecut pe vremea asta lui Grozavu, să plece, „să ne lase”! Ba chiar, acum, „la pachet” cu președintele Marius Stan și cu toți jucătorii aduși de ei, în vară și după! Oameni buni, abia se poate într-o pauză competițională așa ceva, darămite în plin campionat, puțin după jumătatea turului! E clar că, volens-nolens, trebuie continuat la fel. Numai că jucătorii musai a nu uita ce scrie în CV-urile lor, a nu uita că trebuie să dovedească, măcar pentru orgoliul lor, că nu au venit aici doar să bifeze un club, în cariera lor, și să-și ia banii trecuți în contracte. În viață, există și altceva de lăsat în urmă! Dacă ai obraz pentru tine însuți! Valabil, evident, și pentru tehnicianul lor!