IN MEMORIAM Ultimul interviu al celui care a fost jurnalistul sportiv Raul Alexandrescu

Redactia -

IN MEMORIAM Ultimul interviu al celui care a fost jurnalistul sportiv Raul Alexandrescu

Au trecut şapte ani de când unul dintre cei mai vechi cronicari sportivi ai Prahovei a trecut în nefiinţă. Este vorba despre Raul Alexandrescu, cel care, într-o anumită perioadă a carierei sale, a colaborat şi cu Gazeta de Prahova. Îi aducem un omagiu publicând ultimul interviu pe care Raul Alexandrescu l-a dat pentru Gazeta de Prahova, interviu apărut în ediţia din data de 11 februarie 2008.


Statistica sportivã este o patimã dusã la extrem”

acestea au fost ultimele cuvinte ale celui care a fost Raul Alexandrescu

 

Unul dintre jurnaliştii care au slujit pe altarul presei scrise prahovene, dar nu numai, a fost

şi mizileanul Raul Alexandrescu (foto). Din nefericire, a plecat dintre noi, la vârsta de 78 de ani, în urma unui accident vascular cerebral.

Pe data de 18 ianuarie 2008, doar cu câteva zile înainte sã treacã în nefiinţã, Gazeta de Prahova l-a vizitat pe „nea Raul” – aşa cum îl numeau prietenii -, acasã, la Mizil. Iar asta pentru a sta de vorbã cu unul dintre cei mai vechi cronicari sportivi şi statisticienii de profil, deopotrivã, pe care judeţul nostru i-a avut.

Iatã, în rândurile de mai jos, dialogul purtat cu cel care a fost Raul Alexandrescu.

Doborât de… pasiune

Vizita noastrã l-a gãsit pe Alexandrescu într-o stare precarã a sãnãtãţii. Cu ceva timp în urmã, fusese externat din spital, dupã ce a suferit un prim accident vascular cerebral (AVC), care i-a creat destule probleme. AVC-ul fusese cauzat de principala patimã a sa: statistica sportivã!

„Anul trecut, am fost rugat de cãtre colegii Comisiei de Statisticã, din cadrul Federaţiei Române de Fotbal, sã lucrez la anuarul statistic al lor”, ne-a declarat, cu prilejul vizitei noastre, Raul Alexandrescu. El a mai adãugat cã, „în fiecare zi, lucram cincisprezece ore, ocupându-mã de diviziile A şi B. Într-o searã, când eram aproape pe sfârşite, din cauza oboselii mentale, am <> la masa de lucru şi m-am trezit abia peste cinci zile, la Spitalul Judeţean din Ploieşti! Din cauza surmenajului intelectual, am intrat în comã, iar din acel moment, doctorii mi-au interzis sã mã mai ocup de statisticã, un alt atac putând sã-mi fie fatal”. Din pãcate, specialiştii au avut dreptate!

De subliniat cã, în anul 1990, alãturi de alţi 20 de colegi de breaslã, din întreaga ţarã, Raul Alexandrescu a înfiinţat Comisia de Statisticã, de pe lângã Federaţia Românã de Fotbal, fiind membru activ pânã când sãnãtatea nu i-a mai permis!

S-a nãscut pe data de 30 iunie 1930, la Tecuci, oraş aparţinând de judeţul Galaţi. Încã de mic, s-a îndrãgostit de fotbal, fiind legitimat, pentru prima oarã, la echipa din oraşul local – Rapid Tecuci.

În aceea perioadã, „nea Raul” a fãcut şi primii paşi în jurnalism, despre acest moment din viaţa lui spunându-ne: „La un meci al echipei noastre, nu a fost prezent ziaristul <>, iar eu am fost rugat, de cãtre reprezentanţii cotidianului respectiv, sã-i ajut cu rezultatul final şi componenţa celor douã echipe. Mi-a plãcut ceea ce am fãcut”. Însã, debutul oficial în presã al lui Raul Alexandrescu s-a consemnat pe 1 august 1954, la ziarul Sportul Popular.

Ca fotbalist, a evoluat pe postul de fundaş sau mijlocaş dreapta, trecând pe la echipe precum Dinamo Bacãu, Dinamo Obor şi Rapid Mizil, ultima fiind cea la care şi-a pus ghetele în cui.

O lunã la arest

Un episod inedit din cariera de fotbalist a lui Alexandrescu a avut loc la un meci de fotbal dintre Rapid Mizil şi UM Buzãu, în anul 1963. Între cele douã echipe era o rivalitate acerbã, ambele ţintind promovarea în cel de-al treilea eşalon fotbalistic al ţãrii.

„Scandalul a început de la meciul tur, atunci când ei ne-au marcat golul victoriei, dupã un fault fãcut asupra portarului nostru”, şi-a reamintit „nea Raul”, care a continuat, atunci, prin a spune cã „nu am uitat ceea ce s-a petrecut la Buzãu şi, în retur, le-am plãtit cu aceeaşi monedã. Însã, a ieşit o bãtaie generalã, între jucãtorii ambelor echipe, iar suporterii noştri – care erau formaţi în mare majoritate din soldaţi – au vrut sã intre pe teren. În cele din urmã, totul s-a aplanat, dar noi – jucãtorii -, care eram, de asemenea, soldaţi în termen, am fãcut o lunã de arest! Dupã acel scandal, ambele echipe au fost excluse din campionat!”

 

S-a retras la Mizil

Faptul cã, în oraşul prahovean,

şi-a cunoscut viitoarea soţie, Maria, iar apoi, a fost angajat la o firmã din Mizil, pe postul de contabil şef, l-a decis sã se stabileascã în urbea prahoveanã.

În decursul anilor, s-a aflat în structura de conducere a echipei de fotbal locale, fiind cel care, în anii ’60, i-a schimbat denumirea în Rapid Mizil. Odatã ce gruparea prahoveanã a fost preluatã de cãtre Fabrica de armament, din localitate, iar de destinele echipei au început sã se ocupe Constantin „Ticã” Dãnilescu – în prezent, oficial al campioanei en-titre Dinamo Bucureşti -, şi localnicul Florea Niţu, formaţia şi-a schimbat numele în Steaua Mizil, fiind – ani

de-a rândul – un „arbitru” al promovãrii şi retrogradãrii! Sau, altfel spus, „standul de probã” pentru fotbalişti precum Costel Lazãr, Marian Aliuţã sau Cãtãlin Mulţescu, ca sã nu mai lungim „vorba”.

Din nefericiure, fapt care l-a afectat enorm pe Raul Alexandrescu, fotbalul mizilean a dispãrut de pe firmament, din cauza problemelor locale de ordin economic. Şi cum Steaua Bucureşti şi-a cãutat „sateliţi” prin altã parte…

Cristi DAMIAN, Constantin DUMITRU-PLOPENI