În perspectiva promovării, Petrolul ’52 ar avea nevoie, drept consilier, de experiența și înțelepciunea singurului tehnician care a cucerit de două ori consecutiv AFC Cup din Asia! Cu Ion Marin la timonă, FC Petrolul a câștigat a doua Cupă a României din istoria sa!

Dragos Trestioreanu - dec. 12, 2021

În anul 2004, s-a înființat în Asia o replică a Cupei UEFA, cea devenită ulterior Europa League, varianta aceea fiind denumită AFC Cup. A doua cupă ca importanță de pe acest continent, destinată echipelor de club care nu s-au calificat în Asian Champions League, a fost mai ales apanajul trupelor din Kuwait, precum Al-Kuwait SC și Al-Quwa Al-Jawiya, care au câștigat-o de câte trei ori. La cel dintâi club a activat, cu foarte bune rezultate, și antrenorul sub conducerea căruia FC Petrolul a cucerit, în 1995, al doilea trofeu al Cupei României din întreaga sa istorie aproape centenară, Ion Marin. Asta după o finală dramatică decisă ulterior executării loviturilor de departajare. A fost un ultim act care s-a desfășurat pe fosta arenă 23 August, în compania Rapidului, echipă care a jucat practic „la ea acasă”! Tehnicianul bucureștean a bifat două mandate la Petrolul, primul între 1992 și 1996, iar al doilea, în 1998-1999.

Mai mult de atât, numele lui Ion Marin stă scris, alături de o fotografie, pe siteul AFC, drept singurul tehnician care a reușit să câștige de două ori consecutiv AFC Cup! Cu aceeași formație, Al-Kuwait SC, în edițiile din anii 2012 și 2013, așa cum certifică siteul competiției intercluburi din Asia. Dar, cel poreclit „Săpăligă” s-a mai impus tot cu Al-Kuwait SC, pe care a pregătit-o și în primul eșalon al țării mai sus-menționate, și în campionat. Astfel, antrenorul de cândva al Petrolului a devenit renumit în zona Golfului, dar și în toată Asia, la fel ca și alți compatrioți ai săi, precum regrtetatul Ilie Balaci, Cosmin Olăroiu, Bölöni László, Constantin Gâlcă sau Răzvan Lucescu, printre alții. Ion Marin a mai antrenat și în primele ligi din Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Irak, activând astfel vreme de un deceniu în străinătate, după ce pregătise în România opt formații. Ca fotbalist, a bifat 346 de meciuri, la patru grupări, și a marcat șase goluri, jucând ca fundaș central. Cele mai multe partide din întreaga sa carieră de fotbalist activ au fost consemnate la Dinamo București (274 și 4 goluri).

Gândindu-mă tocmai la experiența deosebită a domniei sale, atât ca fotbalist, cât și ca antrenor, atât la intern, cât și la extern, mi-am permis în vara acestui an să avansez, în scris, ideea instalării la Petrolul ’52 a unui trio de tehnicieni tineri. Unii care au îmbrăcat, la vremea lor, echipamentul galben-albastru: Nicolae Constantin, Marius Măldărășanu și Florin Pârvu, ordinea nu conta. Iar totí trei să-l aibă în spate pe… directorul tehnic (consilierul tehnic) Ion Marin. Cel a cărui înțelepciune putea conduce la acordarea de sfaturi pentru mai tinerii tehnicieni pe care îi vedeam ca o speranță întru promovarea, în sfârșit, a „lupilor”. S-ar putea spune, glumind puțin, că – fără falsă modestie – am avut „mână bună”, primii doi conducând, fiecare la clubul său, plutonul divizionarelor secunde, Nae – de pe locul 1, cu 42 de puncte, cu Petrolul ’52, iar „Măldă”, de pe cel secund, cu 35, cu Hermannstadt Sibiu! Deci, numai unul dintre cele patru nume avansate atunci a ajuns totuși la clubul găzarilor. Mi s-a mai spus pe ici, pe colo, că fiecare antrenor autohton, indiferent de vârstă, are orgoliul său și nu ar accepta sfătuitori de jur-împrejur. Adică, așa cum era, la un moment dat, la echipa națională a Suediei, de exemplu, cu doi selecționeri.

Nae i-a condus foarte bine pe Valentin Țicu & Co. în sezonul regular, din care mai sunt numai trei etape de jucat, tot așa cum a făcut-o și Marius cu Ionuț Stoica și compania, naș și, respectiv, fin terminând anul pe primele două locuri. Da, e adevărat, și fără a avea alături un sfătuitor, un „cap limpede”, cum se zice în presă. OK, numai că una-i să fii antrenor în Liga 2 și alta-i în prima ligă. Dacă Marius Măldărășanu mai știe cum e acolo, fiind și „principal” la Astra, pe cea dintâi „scenă”, Nicolae Constantin o cunoaște și el, într-adevăr, însă exclusiv din postura de secund al lui Răzvan Lucescu, ambii fiind, de altfel, să le zic așa, produse ale „școlii Lucescu junior”.

Nae era atunci un foarte bun analist, „omul cu laptopul”, într-o vreme când destui se minunau de folosirea calculatorului la fotbal. Cum prima jumătate a anului următor va fi una „pe viață și pe moarte”, chiar dacă acum nu ar părea chiar așa, îndrăznesc din nou să propun atragerea în club a unui om de fotbal experimentat, cu anvergură și charismă, totodată, unul care poate veni cu sfaturi bune și cu o viziune sa care refuz să cred că s-ar fi învechit. Ar mai fi și încă un motv pentru o astfel de cooptare. La club există acum o generație de excepție, cea de la „U 17”, iar antrenorii din academie ar avea un sprijin extraordinal în persoana lui Ion Marin, antrenor cu licența Pro. I-ar strica și lui Nae Constantin o „eminență cenușie” precum Ion Marin și în L2, și mai ales în L1? Eu zic că nicidecum. La cum îl cunosc pe Nae, știu că își folosește orgoliul acolo unde trebuie, nu împotriva cuiva! Deci, Maestrul nu poate fi lăsat – deși a dovedit din nou ce și cât poate, adică mult – să-și continue cariera îndrumând tinere fete fotbaliste din echipa națională „U 19”. S-ar pierde enorm dintr-o experiență acumulată, până în vara lui 2021, NUMAI și NUMAI în fotbalul bărbaților!