În prima noapte a lui 2021, a mai căzut o Stea de pe Cerul minunat de altădată al Petrolului cel adevărat! CAMIL OPRIȘAN, fost adversar, pe teren, al celebrei Liverpool FC, a pășit neașteptat de repede pe ultimul drum al său!

Dragos Trestioreanu - ian. 2, 2021

Dintre cei care au jucat la Petrolul în anii de măreție ai echipei mele de suflet, culminând cu duelurile, din 1966, contra lui Liverpool FC, din „Cupa Campionilor Europeni” (actuala „Liga Campionilor”), am fost apropiat mai mult de frații Dridea, Puiu și Mircea, de Edi Iuhas, Mocky Mocanu, Mișu Ionescu, Costică Moldoveanu, Petrică Dragomir, Bibi Dincuță, Sandu Boc și, nu în ultimul rând, ci dimpotrivă, de Camil Oprișan. Cu toții, glorii adevărate, care sunt convins că au fost, mai sunt și vor mai fi recunoscute, de toată suflarea petrolistă, cu această titulatură generică! După o scurtă, dar intensă suferință, Camil – așa cum îi spuneam, el fiind cu numai cinci ani mai vârstnic decât mine – ne-a părăsit pentru totdeauna! A plecat neașteptat, la 73 de ani, lăsând în urmă  multe regrete, dar și atâta admirație, ca și respectul binemeritat. Așa cum merită, de altfel, fiecare dintre purtătorii culorilor Petrolului, dar mai ales cei care au atins „EVERESTUL”!

Nu ne întâlneam chiar prea des, dar atunci când o făceam conversam mult de tot, mereu fiind impresionat de blândețea și finețea lui, cea din urmă fiind o caracteristică a lui și pe teren, e adevărat. L-am văzut jucând, a fost un mare talent, o extremă de finețe, repet ceea ce am scris mai sus, un fotbalist elegant. A pus ghetele în cui și a devenit antrenor, dar și oficial al clubului găzarilor, conducând destinele Centrului de Copii și Juniori al FC Petrolul. L-am întâlnit, nu aveam de unde, firesc, să intuiesc că era pentru ultima oară, la restaurantul din „Albert” al familiei Negoițescu, George și Vlad, observator AJF Prahova, respectiv baschetbalist multiplu campion cu Asesoftul. Am fost invitat acolo, în toamna lui 2019, ca și alți jurnaliști de sport locali, la a 53-a aniversare a marii victorii, cu scorul de 3-1, a Petrolului, în dauna celebrei campioane a campioanei mondiale, Liverpool FC (Anglia). Ne-am putut bucura astfel de o nouă întâlnire și am discutat mai multe minute. Dar nu într-atât, totuși, cât mi-aș fi dorit. Dacă aș știut că era ultima, l-aș fi ținut lângă mine tot timpul alocat acelei festivități! L-am iubit pe Camil, l-am prețuit și m-am bucurat că Petrolul meu a avut în componență OAMENI de calibrul lui!

Camil Oprișan a jucat la Petrolul cu fotbaliști de mare valoare, iar după ce a îmbrățișat cariera de antrenor, l-a legat o prietenie lungă, indestructibilă, de fostul coechipier Virgil „Puiu” Dridea. În toate mandatele de tehnician principal ale celui mai mic dintre frații Dridea, acesta l-a luat ca prim colaborator, de fiecare dată, pe Camil. După ce nu au mai luat loc pe banca de la marginea terenului, au rămas însă tot nedespărțiți. Iar asta până la neașteptata dispariție din viață, de ieri, a secundului de altădată al lui „nea Puiu”. Îndurerat de pierderea prietenului său cel mai bun, Dridea II – așa cum apărea în ziare, în vremurile de glorie ale Petrolului – a declarat pentru www.gazetaph.ro, că „am pierdut un frate. Așa l-am considerat pe Camil, alături de care, multă vreme, am petrecut zile multe, de care îmi voi aminti cât voi trăi! Suferința mea este enormă, greu de descris în cuvinte, fiind acum lângă familia îndoliată a prietenului meu, căruia îi doresc liniște, acolo Sus, de unde va privi meciurile Petrolului actual”!

Am în fața ochilor echipa-fenomen din care a făcut parte și CAMIL OPRIȘAN. Unii mai sunt, alții – nu. Din nefericire, celor din urmă li s-a adăugat, de-acum, și Camil, care a plecat să-i reîntâlnească pe portarii de vis Mișu Ionescu și Sile Sfetcu, pe fundașii de netrecut Gică Pahonțu, Gică Florea și Mocky Mocanu, pe mijlocașul „fără plămâni” Petrică Dragomir, pe „tunarii” Costică Moldoveanu și Bibi Dincuță, ca și pe rafinatul atacant din sistemul 1-4-2-4, Sandu Badea. Fotbaliștii de odinioară, unul și unul! Privindu-și în joc, acum, epigonii au ce povesti; cum a fost trecutul și cum este prezentul, dar și „gândindu-se”, cu toții, la un viitor altfel, mai bun al urmașilor de pe gazon! După Romeo Ionescu, la scurtă vreme, pierd un alt prieten Adio și odihnă veșnică la dreapta lui Dumnezeu, dragul meu Camil!

Foto: www.digisport.ro, captură VPTV, www.prosport.ro și www.liga2.prosport.ro