Înaintea unei alte pauze competiționale lungi impusă de FRF, pe arena Ilie Oană, din cauza echipelor naționale, Petrolul a redescoperit gustul victoriei. Gustul, dar nu și farmecul, deși a câștigat iar acasă, după 20 de ani, Primvs Derby!

Dragos Trestioreanu - nov. 6, 2020

După (numai) al doilea succes pe teren propriu al Petrolului până la jumătatea unicului tur al sezonului regular, 2-0 (1-0) în dauna Fotbal Rapid București, în nocturnă, pe arena Ilie Oană, adică o nouă victorie, acasă, după 20 de ani, în Primvs Derby, trebuie să recunosc, cu maximă franchețe, că rezultatul final i-a mulțumit pe suporterii gazdelor, fără doar și poate. Dar, la fel de limpede a fost și că nu și jocul i-a ținut pe… neutri în fața micilor ecrane. Însă, nu numai al învingătorilor, ci și al învinșilor, cei care nu i-au motivat absolut deloc pe „lupi”, ci au fost tot ca o pensulă plină de vopsele cu tonusuri cenușii. Bref, reiau din titlu, Petrolul a redescoperit gustul victoriei, dar încă nu și pe al farmecului acesteia, să zic așa! Cu aceeași construcție lentă, cu abuz de mingi lungi, cu destule centrări fără adresant, cu lipsă parcă de mai mult curaj în a ataca buturile adverse, Viorel Moldovan nu a reușit să-și super-motiveze băieții așa cum o merita o nouă ediție din Primvs Derby. Asta mai ales în condițiile în care ambele combatante aveau nevoie numai și numai de victorie. Evident, pentru a mai conta cu șanse mai mari la calificarea în play-off. Deocamdată!

Un meci pornit cu palpitații pentru ploieșteni, noroc însă cu Bălan, cel care s-a grăbit să iasă din grupul de jucători, la lovitura liberă a lui Sefer, iar aflat în spatele defensivei adverse, a atacat o minge pe care nu a și atins-o, totuși. Deși balonul a intrat în plasă, ofsaidul a fost limpede pentru asistentul Mihăiță Necula, a cărui semnalizare de la margine a fost luată imediat în considerare de centralul Andrei Antonie. Era minutul 3, și ce-ar fi însemnat o deschidere de scor atât de devreme pentru oaspeți! Glonțul doar a trecut pe la ureche, iar 240 de secunde mai târziu, la cealaltă poartă, pe centrarea de pe dreapta a lui Constantinescu, spre colțul lung, lui Saim Tudor nu i-a ieșit cum și-ar fi dorit spectaculoasa semi-foarfecă. Când ai în atac un „vulpoi” precum Buhăescu, chiar și un șut aiurea se poate transforma într-un assist, însă. Nu a fost ofsaid, fostul și actualul petrolist urmărind traiectoria obiectului de joc și propulsându-l sub bară, din careul mic, pentru un deja dătător de speranțe 1-0 pentru ploieșteni.

Ulterior, din nefericire, deși ocazii au mai fost, nu multe sau mari, e adevărat, nici petroliștii, vreme de 85 de minute, și nici rapidiștii, până la ultimul fluier, nu au mai punctat. Aproape de spartul târgul, mai precis la jumătatea intervalului de prelungiri dictate de Antonie, a ieșit iar la rampă Buhăescu. Cum? Cu o fază excelent gândită în fața lui Finica, fază care a fost finalizată de abia-intratul Botic, primul gol al acestuia din urmă în echipamentul „galben”, șut din prima la colțul scurt, cu dreptul, de la 14 metri, pe jos, fiind realmente foarte frumos. Așa a fost să fie până la urmă, adică 2-0 pentru Petrolul, cum notam, mai sus, în debutul textului. Desigur, suporterii găzarilor nu sunt precum ai altora, ei nu se mulțumesc numai cu un succes, dacă nu a fost rodul unui joc-spectacol, dacă nu i-a ridicat în fotolii, acasă, în fața televizoarelor. Când se vor obișnui că acele vremuri sunt trecute și că, poate, nu-i deloc cert, vor mai reveni numai când „galben-albaștrii” vor fi iar în Liga 1, se va întoarce și obișnuința bucuriei de a sărbători victoriile precum cea de-acum. Căci, fără ele, așa cum sunt, fade mai de… neprivit, și farmecul acela de viitor se îndepărtează tot mai mult. Dar, cine știe?, poate va fi ceva spectacol peste 12 zile, pe același „Ilie Oană”, contra Aerostarului Bacău, o echipă condamnată să și atace la ce bilanț are în prezent!