Istoria aşa cum a fost: Protestul lui Cezar Petrescu faţă de abuzul Poliţiei Legionare la Buşteni

Constantin Dobrescu - dec. 25, 2017

Personalitate ilustră a literaturii române, Cezar Petrescu a avut legături strânse cu Prahova. Amintim, în primul rând că la Buşteni poseda o vilă, unde îşi găsea odihna binemeritată, după munca de creaţie. La Ploieşti avea prieteni, cu care a purtat o interesantă şi intensă corespondenţă. Dintre prietenii prahoveni ai lui Cezar Petrescu amintim pe cunoscutul avocat George Brănescu, autor al unei foarte înteresante lucrări despre istoria aviaţiei şi specialist în dreptul aviatic internaţional, membru marcant al PNŢ, prieten cu Ionel Teodoreanu care şi-a sfârşit zilele la Canal.

         În cele ce urmează redăm o plângere adresată de Cezar Petrescu autorităţilor locale în care protesta împotriva unei ilegale percheziţii efectuate de discipolii lui Horia Sima, la vila sa din Buşteni şi, mai ales, în lipsa sa. Documentul pe care îl reproducem vine să adâncească un episod din sumbra perioadă a guvernării legionare precum şi din viaţa ilustrului romancier.

* * *

            „Bucureşti, 22 octombrie 1941. Pretura Sinaia vă cerceta şi referi. (Semnatura indescifrabilă). Subsemnatul, scriitor şi ziarist, prezentându-mă Duminică 20 octombrie a.c., la locuinţa mea de lucru din str. Tudor Vladimirescu 1, Buşteni, judeţul Prahova, am constatat cu sur­priză următoarele:

          Întreaga locuinţă a fost cerecetată, percheziţionată, iar două camere de lucru, cu biblioteca, au fost sigilate cu sigiliu indescifrabil, de un grup de localnici din Buşteni, care n-au arătat nici un fel de împuternicire oficială sau legionară pen­tru a proceda la asemenea operaţiuni.

            Mama mea, D-na Olga Petrescu, vene­rabilă pensionară de profesor secundar, în vârstă de 67 de ani, a fost supusă la un interogator cu întrebări de cea mai absurdă imaginaţie, de aceeaşi ancheta­tori fără nici certificare oficială sau legionară.

            Lăzile cu obiecte casnice, aparţinând surorii   sale, profesoară refugiată din ţinutul ocupat, au fost desfăcute din ţinte, răvăşite şi percheziţionate fără nici un rezultat, dar şi fără nici un sens.

            Printre persoanele care au putut fi identificate în acest grup, se aflau agentul de percepţie din Buşteni, fiul comerciantului Ştefănescu, din aceeaşi localitate, un ucenic lacătuş, numit – Tache­ Pandrea.

            Argumentul acestora a fost, că aflând din ziare şi de la Radio, că mă găsesc sub domiciliu obligatoriu, au socotit de a lor datorie să ajute cercetările de la centru, completându-le cu o percheziţie locală şi sigilând pe cont propriu, în aşteptarea unei „comisiuni speciale”, ce urmează a sosi din Ploieşti.

         Domnule Prefect, interesele generale ale ţării sunt de o atît de gravă natură, încât asemenea violentări de drepturi şi garanţii individuale, trec pe al treilea plan.

         Însă, subsemnatul nu mă aflu sub do­miciliu forţat, care a fost ridicat în mai puţin de 24 ore de la anunţare, găsindu-se că am figurat pe listă dintr-o eroare, după cum vă puteţi informa de la Dl. Director al Poliţiei şi Siguranţei Generale, Ghica.

          Subsemnatul, nu am avut a  ascunde, aici, la Bucureşti, la domiciliul perma­nent, la nici o pereheziţie, cercetare, interogator ete. – stabilindu-se că nu am avut nici un amestec de nici un fel şi ca nu am deţinut nici o demnitate res­ponsabilă în trecutul regim de doi ani jumătate.

          Deci, cu atât mai puţin – şi de altfel inutil – găsesc că s-ar fi aflat cineva îndreptăţit a percheziţiona şi sigila ca­merele mele de lucru de scriitor, din localitatea Buşteni, unde mă pregăteam a reveni pentru a continua scrisul la vol. III, din romanul 1907, interzis tocmai de acest trecut regim pentru tema prea ferm naţionalistă.

          Dacă totuşi această cercetare pare cui­va necesară, vă rog a dispune ca nu­mita comisiune specială din Ploieşti să-şi execute cât mai minuţios, dar şi mai urgent misiunea, pentru a-mi eli­bera de sub sigiliu camerele de lucru.

         Iar dacă operaţiunile s-au făcut pe simple închipuiri, vă rog a dispune an­chetarea şi sancţionarea cazului, nu pentru vreo satisfacţie personală care nu-şi are nici un rost în asemenea vremuri, ci pentru a înfrâna cu energie, în înţelesul general, un început de anarhie cu urmările cele mai grave în mentalitatea şi metodele celor ce prin exces de zel deservesc ordinea şi încrederea în România legionară.

         Vă rog a crede că, îndeosebi, această solicitudine pentru simptome care depăşesc un simplu caz individual, stă la temeiul suplicei de faţă. Cu deosebită stimă, Cezar Petrescu, în Buşteni, Prahova, str. T. Vladimirescu, în Bucureşti, str. Olari 9.

Prof. C. Dobrescu