Jumătate, fotbal; jumătate – scandal! Acesta este… rezumatul unui derbi renăscut: Petrolul-Rapid

Dragos Trestioreanu - iul. 31, 2018

Fără discuție, lăsând la o parte incidentele, pe care nu avea cum să le prevadă cineva, ideea unui meci de prezentare a nou-divizionarei secunde FC Petrolul Ploiești în compania mai… proaspetei FC Rapid București, promovată în al treilea eșalon, a fost o idee excelentă. Nu știu cine ar fi anticipat, repet, posibilele răfuieli dintre galerii, răfuieli care împliniseră câțiva ani de pauză! Dacă în ceea ce privește fotbalul, cei 5.500 de suporteri din tribune și peluze au fost mulțumiți, amicalul jucându-se de parcă ar fi fost un joc oficial, cu privire la scandalul care a început dinainte de primul fluier și a durat până la ultimul, chiar nu știu cine s-o fi arătat… încântat!

Când sunt prezent la o partidă între Petrolul și Rapid – slavă Domnului că am fost la o grămadă, în cei 62 de ani petrecuți pe stadioane! – mă gândesc, în primul rând, la cea de pe vechiul stadion ploieștean, când cu golul direct din corner al lui Puiu Dridea, din anul 1966, apoi la finala Cupei României, din 1995, de pe fostul „23 August”, și – în sfârșit – la câteva confruntări deosebite, încheiate cu succesul ploieștenilor, uneori la scor mare. Însă, evident, nu pot uita nici faptul că Petrolul a… predat titlul cucerit în 1996 Rapidului, după un 0-0 suficient „alb-vișiniilor” pentru a ocupa locul 1 la finele ediției 1966-1967 a campionatului Diviziei A. Iar momentul de glorie al giuleștenilor a fost consemnat la Ploiești! Sincer, deși rivalitatea a fost dusă aproape până la extrem și înainte de ’89, și după, am preferat să ascund în… cotloanele memoriei imaginile cu fanii celor două echipe mutând duelul sportiv, de pe gazon, în peluze sau pe străzi, deloc cu fair play! A fost mai bine așa, păstrând golurile, fazele frumoase, trofeele, prietenia dincolo de arene a fotbaliștilor de altădată ai Petrolului și Rapidului ș.a.m.d. Nu întâmplător, ori de câte ori s-a organizat vreun turneu de old boys, cinstind memoria celor trecuți în neființă ori omagiind clipele de glorie de cândva, Petrolul nu a lipsit de la sărbătoarea Rapidului, și invers. Motiv să nu înțeleg, pur și simplu, ce s-a întâmplat acum. Nu-mi place absolut deloc că sunt obligat să scriu mai întâi despre evenimentele dintr-o peluză și abia apoi despre meciul amical, unul care a părut, repet, cu miză!

Sosiți în număr mare, cu trenul mai ales, la Ploiești, apărând la arena Ilie Oană în două tranșe, suporterii Rapidului au fost îndrumați către sectorul obișnuit al galeriei echipei oaspete, cel care a devenit… rapid mult prea mic pentru atât de mulți fani oaspeți, care arătau ca băgați într-o cutie de sardele! Nu știu de ce, poate să fi fost vorba despre inerente provocări, la care însă nu ar trebui să se răspundă, rapidiștii au scos primele scaune și le-au azvârlit peste gard, tot în peluză, cu măiestria unui… recordmen aruncător de disc ! Cei mai apropiați de locul faptei susțin, sub acoperirea anonimatului, că – după aplauzele cu care trupa lui Constantin Schumacher fusese primită la intrarea pe gazon – galeria de la P1 ar fi trecut la invective, doar distanța dintre peluze neconducând la replici ale celor vizați. Păcat însă că, recunoscută drept galeria cuminte a Petrolului, cea de la peluza 2, așa-numita „Peluza Latină”, a preluat „mesajul” și, din acel moment, nu a mai existat meci de fotbal, ci doar o confruntare verbală ca la… volei, adică este gardul care îi izola pe oaspeți, gard care este atât de bine montat și atât de solid, încât – slavă Domnului, din nou! – rezistă, rezistă, rezistă!

Dacă, la un moment dat, „beligeranții” au mai uitat de râca dintre ei și au trecut la ceea ce ar fi trebuit să facă tot timpul – spectacol pentru susținerea favoriților! -, totul avea să fie, de fapt, doar… liniștea dinaintea furtunii. Momentele în care farmecul uriașelor bannere afișate și a mesajelor de pânză a pălit, lăsând locul unui gest ieftin: șterpelirea de pe gard a unui banner uriaș vișiniu, pe care scria mare AHOE! Și apoi, fuguța cu el undeva sub P2, acolo unde a fost dus urgent și unul al ultrașilor care stau de regulă în acel loc! A fost scânteia care era să aducă și vâlvătaia, sosirea cam târzie a jandarmilor reușind totuși, cât de cât, calmarea spiritelor. Dar numai după ce vreeo 60 de scaune colorate în galben și albastre au zburat în toate direcțiile, dinspre sectorul rapidiștilor, care au mai sărit și peste gard, au mai vrut sa-l pună și jos… Totul – pentru a spăla onoarea bannerului furat, pesemne! Nu știu, poate în istoria ultras un astfel de gest ar coincide cu o mare victorie. Habar nu am, o repet. Mă gândesc exclusiv la consecințe. Cu siguranță, din nou amenzi mari, fiindcă au mai fost și petarde, fumigene, unele de parcă luase foc un depozit de… cauciucuri, așa neagră era pâcla, noroc că nu a fost vânt, iar recidiviștii ar putea să se trezească – Doamne, Dumnezeule! – cu porțile închise la debutul de sâmbătă, din campionat! Cui i-a folosit „războiul”? Petrolului? Rapidului? Nicidecum! Păcat pentru munca depusă pentru acele bannere!

Sigur că părțile, dacă le-ai asculta, ar avea varianta lor explicativă cu privire la cine pe cine a provocat, cine a cui onoare a salvat, cine pe cine trebuia să pedepsească etc., etc. Numai că, indiferent de toate acestea, consecința va fi una singură: vinovații vor plăti! Din nefericire, ca și altădată, și… nevinovații! Care se vor vedea obligați să taie din buget pentru producerea unor incidente pe care nu și le-au dorit, dar pentru care vor trebui fie să se bage din nou mâna adânc în buzunar, pentru a se putea disputa viitorul joc, fie a-l vedea doar la… TV!

Și acum, despre fotbal, despre FC Petrolul, despre FC Rapid… A fost un duel efectiv ca între două echipe de eșalon secund. Cu siguranță că Rapidul, dacă ar juca în Liga a II-a ar conta aproape la fel de mult ca Petrolul în economia viitorului sezon. Nu întâmplător, rapidiștii au avut și primele ocazii de a înscrie, doar reușita speculativului Sergiu Arnăutu – cel care a profitat de lentoarea mai vârstnicilor Alexandru Iacob și Vasile Maftei, beneficiind și de o pasă bună a lui Alexandru Țigănașu, din minutul 22 – temperând șarjele oaspeților de la poarta lui Tordai Arpad. Iar trasorul lui Cristian Danci, din aceeași primă repriză, i-a arătat lui Ștefan Ciuculescu care-i echipa de eșalon superior, portarul care îl imita odată, în vestiarul Stelei 2, pe Gigi Becali, dovedindu-și atunci clasa. Așa cum a făcut-o și la jumătatea reprizei celelalte, când a intervenit fabulos la o minge șutată de Saim Tudor, una pe care scria gol!

Mitanul secund a fost al Petrolului, Schumacher – pentru că Rapidul va debuta oficial abia în a doua jumătate a lunii viitoare – permițându-și, la foc continuu, schimbări de jucători, ceea ce nu sa făcut și Leo Grozavu, tehnicianul „lupilor” înlocuind puțin, la debut de repriză a doua și numai ceva mai târziu în număr mai mare. Nu cred că a ținut astfel la rezultat, rămas neschimbat până la final, deoarece oricum era vorba despre un amical. Mai curând apreciez că a dorit să facă o bună repetiție cu echipa pe care ar dori-o din minutul 1, la meciul cu Sportul Snagov, de sâmbătă, 4 august, ora 15.30. Fără discuție, chiar dacă jocul băieților săi nu a strălucit, a fost cu mult mai frumos decât cel etalat în partidele-test de până acum. Cu asemenea fani în spate, am convingerea că și omogenizarea și apariția unei idei clare în joc, a traseelor, se vor bifa mai repede. La fel, este de așteptat ca valoarea dată nu numai de CV-ul unora dintre actualii petroliști să fie concretizată în partidele pe puncte, ce se apropie cu mare rapiditate. Centrul defensivei nu va mai avea voie să tremure, tandemul din spatele trioului ofensiv va și construi, nu numai va căra mingea sau se va rezuma la a îndrăzni câte un șut de la distanță. Un semn bun este jocul inteligent al lui Nini Popescu, cel care și-a schimbat stilul de a se exprima, nemafiind… primadonă, ci cel care aduce, el însuși, pianul, unde nevoie să cânte cineva la el. Dacă înțelegeți ce vreau să zic! Nu pot uita cursa și pasa excelentă a lui Nini pentru Țigănașu, cel care putea duce, fără doar și poate, la un lesne 2-0, dinainte de pauză! Cert este că Popescu a trecut clar primul examen. În schimb, de la Claudiu Herea, dar nu numai de la el, ci și de la alți nou-veniți, se așteaptă mult mai mult. Deocamdată, cu destulă răbdare, dar nici nu trebuie dusă și aceasta prea departe. Interesantă a fost, altfel, și intrarea cu mare poftă de joc a lui Alexandru Ciocâlteu, semn că efectivul din Liga a III-a nu a fost chiar așa de slab, precum îl mai văd câte unii!

Mă opresc totuși aici cu astfel de comentarii, deoarece este cât se poate de limpede că despre fiecare jucător în parte trebuie făcută o analiză mai aproape de realitate abia după cel puțin șase meciuri oficiale, trei de acasă și tot atâtea din deplasare. Băieții merită acest bilet de favoare, în perspectiva unui debut de campionat nici ușor, dar nici foarte dificil, până la deplasarea de la Petroșani pentru meciul cu o formație cu nume rupt parcă din epoca socialistă – Energeticianul! Grupare patronată de – la fel ca Gigi Becali, odată, pe vremea… Gloriei Buzău! – de un om de afaceri care susține financiar încă o trupă. Culmea însă, tot de Liga 2!