La 1-1, în cele trei minute de prelungiri, era cazul ca Petrolul să tragă de timp la Târgu Jiu? Urmarea: o echipă de bătut, Viitorul Pandurii, a scăpat cu o remiză nemeritată după aspectul general al jocului!

Dragos Trestioreanu - oct. 4, 2020

Acum, nu mai încep cu… începutul, ci direct cu sfârșitul! Sau, mai bine zis, cu aproape sfârșitul unui meci controlat de Petrolul, la Târgu Jiu, aproape non-stop! Ca să pun la socoteală raidurile gazdelor din primele minute ale jocului cu Viitorul Pandurii, nu ar însemna nimic altceva decât să mă îndepărtez de povestea reală a meciului. Da, acele raiduri au dovedit, încă o dată, că – și… fără Manolache – defensiva tot scârțâie și poate primi gol încă din minutul 9! Dar voi reveni la acea fază, anulată, să zic așa, de reușita lui Meijers (29), la centrarea bună a lui Lax, fiind prima a olandezului în echipamentul galben-albastru. Să revin la… (aproape) sfârșit. A fost o minge trimisă de gazde în afara terenului, pe zgură, în spatele porții debutantului Cebotari. Moldoveanul de peste Prut a alergat după obiectul de joc și am crezut că, fiind primul minut de prelungiri, rapiditatea lui viza, e fapt, o repunere urgentă, pentru a duce balonul iute în careul advers. Cât mai iute, dacă se putea! Însă, bizar, ajuns la linia de fund, portarul a încetinit „ritmul”, ba chiar, a tot căutat unde să pună balonul! Pe colțul din stânga al careului mic, cel mai apropiat, sau pe cel din dreapta?!? Nu intenționez să dezvolt istorioara aceasta din dorința de a face o paralelă între fostul titular, Avram, acuzat de către unii suporteri, ca și de… siteul Liga 2, care a propus chiar trecerea lui pe bancă, idee dusă, s-a văzut, la îndeplinire (!), și integralistul dintre buturi de la confruntarea din Gorj, mai sus-numitul Cebotari. Repet, nu am deloc această idee, ci altceva vreau să scot în evidență, de fapt. Mai precis, să subliniez existența obișnuinței unor portari de a trage de timp atunci când cred că un punct câștigat e mai bun decât niciunul!

Așa o fi, că-i mai bine 1, decât 0, numai că, Rapidul o bătuse pe Concordia, la Buftea, după o repriză secundă de parcă era… Real Madrid (!!!), Călărașiul câștigase la rândul său, la limită, dar învinsese, iar la Recea, erau totuși mici speranțe la o nouă surpriză a trupei ambițiosului și dotatului tehnician prahovean Nae Constantin. Intervenția lui Cebotari, cu „un tempo în minus”, la reușita de la 18 metri a lui Paraschiv – poate îl voi apuca cândva la Petrolul, căci prea le dă gol ploieștenilor pe unde îi prinde! -, a condus la un neașteptat 0-1, încă din debutul duelului. Era de așteptat ca moldoveanului să i se fi spus, dacă nu știa cumva, că noii sale echipe îi trebuie 3 puncte, nu unul, la Târgu Jiu. Poate astfel se grăbea măcar puțin și nu le dădea aceleași idei și unor coechipieri, care se invitau cine să arunce de la margine, când mai erau 15 secunde până la fluierul final. Care a și venit imediat! Automat, apreciez remiza finală, 1-1 (1-1), din partida cu Pandurii drept un… insucces! Noroc cu Fotbal Comuna Recea, care a făcut iar un meci mare și a scos remiza, 3-3 (1-1), în fața liderului, FC U 1948 Craiova, împiedicând-o astfel să se detașeze în ierarhie. Un rezultat, e drept, foarte bun mai ales pentru Rapid, ajunsă la numai o lungime de olteni, în vreme ce ai lui Cebotari au rămas tot la patru puncte! De pe locul patru, să afle asta și Cebotari!, Petrolul a căzut pe cinci, chiar dacă ASU Poli a pierdut la Miercurea Ciuc și putea fi, drept urmare, depășită la o victorie a Petrolului, la Târgu Jiu! A picat pe 5 – optimiștii vor zice că tot în play-off sunt și a patra, și a cincea poziție! -, deoarece Călărașiul, cu succesul mai sus-amintit, a reușit să sară peste „lupi”.

În urma rezultatelor de până acum, consemnate în etapa a VI-a, un succes al lui Pol Roigé Rodríguez & Co. ar fi dus-o pe Petrolul pe poziția a treia – revenind, pe cale de consecință, pe podium – la egalitate de puncte, 12, cu Dunărea, dar cu un golaveraj mai bun, cel mai bun, încă, din L2, după șase runde. Și, mult mai important, la numai 2 puncte și 1 punct de Craiova (14), respectiv Rapid (13), nu la 4, față de ocupanta celei dintâi poziții, sau la 3, în urma celui de-al doilea loc. Unde mai pui că, dacă marți, 6 octombrie, Turris-Oltul Turnu Măgurele s-ar impune în deplasare, în dauna noii echipe a lui Laurențiu Marinescu, Petrolul ar mai cădea un loc, pe 6, fiind egalată, cu siguranță, și la punctaj, cu o zi înainte, de „U” Cluj, a cărei adversară va fi nimeni alta decât „lanterna roșie”, adică (doar) Pandurii Târgu Jiu!

De ce nu a reușit Petrolul lui Viorel Moldovan să câștige un meci pe care l-a avut la îndemână, chiar și după ce l-a pierdut, după numai 15 minute de la debut, pe un Vajushi, care se pare că era nerefăcut total după problemele musculare? Nu l-a câștigat, fiindcă trupa lui Vio este dependentă 100% de albanez. Cu el, (mai) merge, fără el – deloc! Ieșirea de pe teren a lui Armando nu a fost o eroare a lui Moldovan. Nicidecum, firește. Însă, ideea de a debuta în deplasare un „copil” de 17 ani, chiar dacă golgheter la categoria lui de vârstă și mai sus, impunea să fie promovat. OK, cu așa ceva, dar nu oricând și nu oricum! Adică mai bine acasă ar fi fost! Leonard Iovu, pe prenumele și numele sale, este un atacant letal în fața porții, dar nu numai, la meciurile de juniori B sau A. Însă, una-i una și alta-i alta. Nu seamănă unele cu altele. Mai exact, confruntările dintre adolescenți cu acelea ale ale seniorilor, mai puternici și mai versați în a anihila un „puști”. Pesemne ca să nu procedeze ca și alți colegi de breaslă ai săi, dl Viorel l-a ținut – chinuit?!? – pe Leo 45 de minute pe teren, schimbându-l, de ce nu mai devreme?, cu mai obișnuitul cu L2 Mario Bratu. Trimis la reluare pe gazon, Bratu a intrat însă pe fondul retragerii totale a „autobazei” lui Flavius Stoican, cel care nu poate fi acuzat că nu a dictat să se joace fotbal la ce echipă are! Cu Iovu am comentat, acum să revin la un… revenit în defensivă, Răuță. Ghinionul lui a fost că a făcut parte dintr-un cvartet care a fost total în suferință, singurul cu notă mai bună fiind batavul Meijers. Dar asta exclusiv pentru golul reușit dintr-un careu dominat de apărătorii mai înalți ai gorjenilor. Mendoza a fost depășit și cred că-i cazul sa fie încercat și Olaru, iar Țicu nu a fost din nou în apele lui, în vreme ce deja-pomenitul Răuță mă face să-i aștept cu o maximă curiozitate pe… Mondragón și Huja! Devin… ultimele speranțe ale fortificării unei defensive fragile, așa, ca să fiu elegant. Ce ghinion: când era apărare, nu exista atac, iar acum, este invers! Deși ultimele trei meciuri ar putea să mă contrazică și în privința ofensivei!

Alte greșeli tehnice – poate că e momentul să se ofere explicații oficiale – le consider a fi înlocuirea prea rapidă a căpitanului Petrolului. Da, și în minutul 71 mi se pare a fi așa! Are probleme fizice? Nu respectă sarcinile de joc? Marchează prea puțin? Nu-i decisiv? Nu poate juca fără Vajushi? Aștept și alte motive, dacă or mai fi! În fine, de ce doi închizători, când se știa că adversara era mai slabă? De ce nu direct cu Ekollo în locul lui Lax sau Salifu. Apreciez că oricare dintre ei ar fi putut aduce un plus în repriza secundă, înlocuindu-l pe titular, presupus a fi Lax, cel care este schimbat des, de altfel. Cu Ekollo în primul „11”, deși întro oarecare scădere de formă, atacul ar fi avut mai mult de câștigat. Mai mult decât cu israelianul și ghanezul în același timp pe gazon. Introdus târziu în joc, ce să mai facă și Ekollo? E dificil sa îi ceri lui Matiș, născut în 2001, să decidă un meci, cum nu ar trebui să i se ceară nici lui Bratu. Și nici lui Țicu să fie metronom non-stop. Trebui parcă gândite mai bine formulele de echipă cu acești „underi”. În privința atacantului, Balint nu s-a dezmințit, a jucat ca până în prezent, dar am impresia că deja lipsa golurilor, vreme de șase etape, deja, îl apasă psihic. Mai cred că și absența unor rezerve care să îi creeze cu adevărat concurență „îl culcă pe o ureche” măcar un pic! Mă întreb unde o fi acel Buhăescu din 2011 sau cel puțin din sezonul trecut, de la Campionii FC Argeș!

Față de alte meciuri, la Târgu Jiu, Petrolul a avut parte de un arbitraj cu adevărat echidistant. De fapt, nu prea îi pot reproșa acestui arbitru craiovean cu nume predestinat de central. Flueran Nicușor, nimic în toate partidele ploieștenilor în care a oficiat. Chiar oferă siguranța unor prestații fără cusur. Să nu se schimbe pe parcurs, căci ar fi păcat! Și asistenții săi au fost la fel, deci erau premise pentru un succes în dauna Viitorului Pandurii, mai ales că pe internet – felicitări pentru transmisiunea perfectă asigurată de Ionuț Pană și Cristi Chircă! – am avut impresia că și terenul de la Târgu Jiu începe să fie din nou mai în ton cu frumusețea arenei. Una pe care am putut s-o admir în totalitate, cu prilejul nedoritei absențe, încă, a suporterilor. Acolo, în Gorj, nu e ca la Recea, unde, aproape de jur împrejur, ba chiar și în incinta micuțului stadion, cred că numai cele câteva măști le mai amintesc iubitorilor fotbalului că, în România, există un virus, Covid-19, care nu se lasă deloc dus și face și multe victime, mai ales dacă este luat la… preț de matineu!

Trecând de la una la alta, să reamintesc că urmează o pauză oficială de două săptămâni în ceea ce privește meciurile oficiale ale Petrolului. Cel de săptămâna viitoare, contra CSM Slatina, care s-a anunțat deja că va fi decalat până miercuri, 28 octombrie 2020, pentru a se menaja gazonul arenei Ilie Oană, ar fi fost oricum amânat. Asta deoarece în acea perioadă de timp se va desfășura un stagiu al echipei naționale de juniori „U 19”. Cum doi actuali slătineni, prahoveanul ex-petrolist Ianis Stoica și deveanul Andrei Iana, au fost convocați de către selecționerul Dan Oprescu, CSM Slatina intenționa să ceară amânare și ar fi avut acest drept regulamentar. Odată cu această decalare, după o deplasare lungă, la Târgu Jiu, peste două săptămâni va urma alta și mai lungă, la Fotbal Comuna Recea, iar apoi, peste încă o săptămână, acasă, un alt joc cu o mare încărcătură. Mai precis, cel împotriva FC U 1948 Craiova, actualul lider al ierarhiei L2. Deci, după o deplasare va urma alta, iar apoi un meci super dificil, pe teren propriu, în condițiile în care Petrolul se cam chinuie pe „Ilie Oană”. Colac peste pupăză, la puține zile va veni rândul partidei amânate din runda viitoare. Greu, greu de tot va fi! Se știe că, după pauze mai mari competiționale, nici tonusul de revenire nu-i același ca în cazul unui program obișnuit. Poate un singur avantaj să fie, important, e drept: posibilitatea unei perioade mai lungi de refacere a lui… Vajushi! Fără el, repet, nu merge!