Un moldovean din Dorohoi, venit de la Oradea pentru a face istorie în fotbalul de la Ploiești, urbe care l-a adoptat cu mare dragoste, aniversează astăzi mai bine de șase decenii de viață! La mulți ani sănătoși și fericiți, Gheorghe Liliac!

Dragos Trestioreanu - apr. 22, 2022

Astăzi, 22 aprilie 2022, în Vinerea Mare, când șeful și prietenul meu Daniel Dimache, patron și al siteului www.gazetaph.ro, mi-a amintit că un fost fotbalist la care ținem enorm amândoi, ex-portarul internațional Gheorghe Liliac, își aniversează ziua de naștere, împlinind 63 de ani, am apelat la „memoriile” mele, așa cum m-a rugat Dan. Sau – mai bine-zis – am „dat fuga” la „cutiuța cu amintiri”. Iar, cu Lili, cum îi zic eu, am destule amintiri.

Am să încep cu venirea lui, un moldovean originar din Dorohoi, născut în anul 1959, care apăra buturile lui FC Buhor Oradea, adus cu mari sacrificii pentru acea vreme la FC Petrolul Ploiești. Era sezonul 1986-1987, avea 27 de ani și urma să apere fabulos poarta găzarilor, în 34 de meciuri. Avea să devină un idol al Ploieștilor, fapt rar întâlnit pe termen atât de scurt aici, la noi, unde fotbalul este privit de către unii dintre cei mai pretențioși iubitori ai săi. Forma senzațională a moldoveanului înalt, puternic și blajin, cu un bun simț prea puțin întâlnit, semn al unei educații alese, l-a adus în atenția clubului care impunea întregului sport rege autohton cine să fie luat și de unde! Nici Petrolul nu i-a putut ține piept „colosului”, nefiind pentru prima oară, de altfel. Și îi mai miră pe unii de ce nu era un club pe care să-l fi respectat, dacă nu altceva. Ca să nu mai vorbesc că, dacă dădea la schimb cu împrumut jucători, nu lăsa clubul să-i folosească în meci direct, deși „profitorul” își aroga acest drept în privinșța celor luați cu japca! Volens-nolens, deci, Lili a plecat la București, la Steaua, fiind convocat și la echipa națională. Nu a stat foarte mult la formația „roș-albaștrilor”, numai două ediții în fapt, în 1987-1989, revenind – unde altundeva? – decât la Ploiești. Adică acolo unde, în urmă cu doi ani, o „mare” de petroliști a mers în bulevardul Republicii și l-au rugat pe Lili, ieșit în balconul blocului în care locuia, să rămână la clubul găzarilor! Sunt convins că ar fi făcut-o, însă cine își permitea, pe-atunci, să o refuze pe Steaua!

Scriam mai sus că s-a întors la Ploiești, la Petrolul, la care a mai bifat două campionate și a prins și lotul echipei naționale a României la Cupa Mondială din Italia – 1990. Spre finalul carierei, a plecat, pentru doi ani, în prima ligă din Israel, la Hapoel Tzafririm Holon. Foarte trist, aproape de toți banii adunați acolo s-a ales praful. Iar asta din cauza tot a unui portar, fost junior al Petrolului, care deschisese un joc piramidal, știți moda anilor post-decembriști. Așa cum a recunoscut, Liliac a pierdut vreo 90.000 de mărci germane, munca lui de la echipa Holonului! Nu a fost totuși un rob al banului și, stabilit în Ploiești, fiind chiar vecini pentru o vreme în blocurile „A” de la „Omnia”, a mai apărat poarta Metalului Filipeștii de Pădure. O formație pe care a și antrenat-o cu succes. Așa cum era firesc, s-a întors la clubul la care a făcut carieră când încă nu era foarte cunoscut în primul eșalon, iar de-atunci, nu l-a prea mai părăsit, puând umărul, cum se spunea pe vremuri, la nașterea actualului Petrolul, în vara lui 2016, ca secund al ex-coechipierului Octavian Grigore. Apoi, s-a aplecat asupra centrului de copii și juniori al găzarilor, conducându-l de ceva timp alături, din nou, de Tavi Grigore. Mai nou se numește academie, se știe așa ceva, iar în aceasta, Lili are pe mână viitorul Petrolului, echipa „U 19”, mai exact, cu Alin Boțogan, David Ilie și Andrei Jercălău drept cele mai promițătoare speranțe ale fotbalului local și ale suporterilor petroliști.

Întotdeauna, când ne mai întâlnim pe la diverse meciuri, este o adevărată plăcere să discutăm despre – firește – fotbal. De dată ceva mai recentă, îmi amintesc de modul profesionist absolut în care mi-a răspuns la întrebări, în cadrul unei anchete făcute cu privire la academia de copii și juniori a Petrolului. Deși plecat în afara orașului, nu a pregetat să rupă destul din timpul său de relaxare de-atunci, pentru a mă face să înțeleg cum era cu punctajul de la academie, pentru ca aceasta să ajungă să înscrie echipe în Liga Elitelor. Cea în care, sezonul trecut, echipa sa combătuse, alături de cerle mai puternice trupe de profil din  România. Am redescoperit, atunci, pasiunea nestăvilită și competența unui tehnician devotat sportului căruia i-a dedicat toată viața. Fără a face vâlvă, fără a ieși în față, însă cu multă pricepere, Lili a fost, este și va fi un EXEMPLU! Și pentru asta l-am îndrăgit mult. Dar, și mai mult, pentru că a rămas și el la Ploiești. Aidoma lui Edi Iuhas ori a regretaților Petrică Dragomir sau Ghiță Gruber, la a cărui mai recentă dispariție din viață nu am putut scrie nici măcar un cuvânt, atât de tristă fiind vestea pentru mine, eu îndrăgindu-l încă de la sosirea lui. Da, el, Gheorghe Liliac, un moldovean cât un munte, cu vorba calmă, venit la Ploiești să cucerească lumea fotbalului, în drum spre echipa națională a reușit! La mulți sănătoși și fericiți, dragă Lili, și îți mulțumim, noi, toți petroliștii, pentru ceea ce ne-ai oferit și ne mai oferi, de atâtea și atâtea decenii!

Foto: www.fcpetrolul.ro, www.romaniansoccer.ro, www.botosaneanul.ro și www.sportpictures.eu (Răzvan PĂSĂRICĂ)