La startul mini-returului, Petrolul a confirmat, Deac a redovedit că are vână de golgheter, iar Blănaru – că muncește mult și poate… sparge și gheața. Pentru un anumit gest, atacantul ar trebui iertat!

Dragos Trestioreanu - feb. 22, 2020

FC Petrolul a început mini-returul așa cum trebuia, adică obținând victoria în dauna Dunării Călărași, scor 2-0 (1-0). Au marcat Gabriel Deac (minutul 16), golgheterul din cantonamente, și Ștefan Blănaru (66), cel „pe sec” acolo, ambii fiind la cele dintâi reușite în Liga 2, în echipamentul galben-albastru. Nu a început însă la fel și meciul, pe care l-a terminat cu un succes, călărășenii având un start lansat, în care al doilea căpitan al Petrolului, fundașul dreapta Ștefan Bărboianu, s-a sacrificat cu un… fault la 18 metri, în poziție centrală, făcut asupra lui Georgian Honciu, a cărui preluare înspre lateral stânga l-a îndrituit pe centralul bucureștean Iulian Dima să-i arate cartonașul galben, ci nu pe cel roșu, așa cum cereau oaspeții! Plasarea balonului peste zid, la lovitura liberă ce-a urmat, de către Tha’er Bawab, părea a-i provoca emoții lui Raul Avram, dar – original – Gabriel Deac s-a retras pe direcția balonului și l-a respins cu capul, din fața goal-keeper-ului Petrolului! Dacă mingea ar fi fost cadrată, nu se știe cum ar fi fost debutul de meci! Dunărea nu a slăbit „strocul” vreme de 15 minute, dar în al 16-lea, oarecum contrar cursului jocului, același Deac – cred că la cele mai bune meciuri ale lui de până acum, din carieă! – a punctat sec, cu o lovitură de cap precisă, la colțul scurt, din apropierea primei bare, la cornerul bine executat de un căpitan, Laurențiu Marinescu, albit cu mult înainte de vreme.

La 0-1, băieții domnului profesor de matematică Cristian Pustai au rămas total descumpăniți, golul trupei „lupilor” căzând ca o ghilotină pe creștetele lor. Și până la ultima fază din cea dintâi repriză, prima vioară a fost, fără doar și poate, Petrolul, și numai această echipă! S-a jucat frumos, s-a pasat mult și bine, s-a centrat destul, s-a șutat des la buturile adverse; pe scurt, a fost cu totul și cu totul altceva decât în tur! Însă, la vestiare era cât pe-aci să se meargă cu un 1-1, ceea ce ar fi fost din nou contrar cursului jocului. Centrarea lui Honciu, din stânga spre dreapta, deviată cu pieptul de David Derlis Meza Colli pentru detenta lui Bawab, care a sărit mai sus decât Țicu, însă incomodat, regulamentar, de junele ploieștean, l-a determinat pe iordanianul cu pașaport spaniol să trimită de aproape, cu capul, numai la încheietura barelor. Și-a rămas astfel 1-0 pentru Petrolul.

Și partea a doua a partidei a fost tot la discreția Petrolului, adeptă a aceleiași strategii pusă în practică în primul mitan: s-a atacat mult la buturile lui Neculai Calancea, înlocuitorul moldovean de peste Prut, din minutul 36, al austriacului Stefan Krell, comoționat involuntar de Blănaru, după ce parase șutul acestuia din urmă, din poziție de „unu la unu”, s-a tras și pe poartă, și pe lângă, dar s-a tras, s-a asediat chiar careul Dunării. Calancea s-a opus cu succes, doar o singură dată cedând, la puțin peste un ceas de joc, în urma unui corner pe care îl pot numi deja „marca Marinescu”. Executat pe direcția aceluiași Deac, cu prelungire a blondului mijlocaș de bandă, tot cu capul, ca și la golul său, vizându-l pe fundașul central Andrei Răuță, reluarea fostului echipier al Clinceniului a fost blocată de un Bogdan Jica prăbușit pe gazon, dar și cu ajutorul… brațului stâng! Atent și dibaci, totodată, vârful din acest meci al Petrolului a lovit balonul cu latul, de la 8-9 metri, și l-a trimis în plasă, pe diagonală, fără vreo reacție a goal-keeper-ului advers, mascat de către fundașii rămași, și ei, fără replică.

La 0-2, cu Bawab cu al său „rezervor de benzină” spre cota de avarie, cu un Rusu care a vrut să arate multe și i-au ieșit… mult prea puține, cu defensiva mai mereu depășită, Călărașiul a cedat cu totul. Asta chiar dacă, la final de repriză, ca și în prima, ultima fază de gol i-a aparținut. La șutul lui Honciu, de la distanță, mingea a survolat aproape razant transversala porții lui Raul Avram. Ceva mai devreme a fost de reținut intervenția de efect a apărătorului buturilor Petrolului, la un șut al atacantului ex-petrolist, acum la Dunărea. Chiar dacă prahoveanul Bogdan Șandru și coechipierii săi au cerut un penalti la atacul, din careul mare, al lui Michael Leonel Pierce asupra lui Bawab, cel mai bun om al adversarilor „lupilor”, decizie care poate că s-ar fi impus, este greu de crezut totuși că petroliștii mai scăpau victoria. Apreciere izvorâtă din modul cum au decurs ostilitățile și ulterior. Echipă bună, fără dubii, Dunărea a dovedit însă că nu-i destul să ataci periculos, dacă nu poți să și marchezi. Cine a înscris a și câștigat. Absolut pe merit!

Și-acum, scurte caracterizări și notele petroliștilor:

Raul Avram: sigur pe el, a apărat ce a fost de apărat și a dat încredere, fiind mereu acolo unde trebuia – 7.5;

Ștefan Bărboianu: un meci bun, după ce-a riscat o eliminare, pentru a-și salva echipa de la primirea unui gol în debutul meciului. A fost aproape de a înscrie pe la începutul mitanului secund, numai intervenția de efect a lui Calancea împiedicând mărirea, mai devreme, a ecartului Petrolului. În rest, risipă de energie, cu folos, și devotament total – 7;

Andrei Răuță: debut apreciat, a dat emoții doar la o accidentare la genunchi, care părea serioasă. Noroc că a fost numai o alarma falsă. A avut șansa golului de 2-0, însă a fost blocat. Este un transfer reușit – 7;

Antoniu Manolache: cu bune și mai puțin bune pentru unul dintre cei doi titulari „U 20” ai gazdelor, așa cum se întâmplă la vârsta lui și la lipsa de experiență. De reținut totuși modul cum s-a opus unui șut periculos, din repriza secundă, al lui Tha’er Bawab, mingea putând merge, altfel, spre colțul lung al porții lui Avram. Progresează încet, dar sigur – 6.5;

Valentin Țicu: un meci solid făcut de al doilea jucător „U 20” titular al Petrolului, un fel de – fabulos la 19 ani! – expert al centrărilor în careul mare, dar nu numai. Este pe bună dreptate un titular inamovibil, unul corect, ci nu impus de regulament – 8;

Michael Leonel Pierce: O primă evoluție mai discretă la cel dintâi joc oficial în echipamentul Petrolului. Putea avea pe conștiință acordarea unei lovituri de pedeapsă. A scăzut mult față de evoluțiile din cantonamentul de la Belek, confirmându-le, în sens negativ, pe cele de la Side. Dar, poate să-și revină – 6;

Gabriel Deac: constant, ambițios, exemplu de plasament, dibaci în a găsi spațiile libere, pentru a plasa lovituri de cap „letale”, specualtiv la maximum, a confirmat forma din Turcia. Ca și și simțul porții, fiind marele câștig odată cu motivarea lui, o alta decât în tur. Aduce aminte, diferind numai partea, de… Younes Hamza pus în valoare, odată, de Monsef Zerka, acum ardeleanului făcându-i blocaje bănățeanul Blănaru – 8.5;

Derlis Daivd Meza Colli: mijlocaș complet, dar încă nevalorificat cu totul. Parcă își „escamotează” calitățile reale. Paraguayano-italianul este util și defensiv, și ofensiv, impune și prin plasament, nefiind de mirare să mai vedem și goluri cu… capul ale lui, deși nu are înălțimea „folositoare”. Nu sare în ochi, nu iese în evidență, pe șleau, dar este exact ceea ce trebuie fie în cvartetul din spatele vârfului de atac, fie în fața celui din apărare – 7;

Laurențiu Marinescu (cpt): același fotbalist cerebral, bun executant de faze fixe, coautor la prima reușită, implicat și în a doua. Are capacitate de efort, dă dovadă de devotament și ambiție. Este luptător, dovadă și… cârcelul care l-a scos din joc în minutul 90+2. Să dea Dumnezeu să îl țină toate acestea cât mai mult în joc, chiar dacă a încărunțit deja, repet – 8;

Pol Roigé Rodríguez: mijlocaș de bandă autentic, dublat de tehnică în regim de viteză. Nu are viteza a lui Deac, dar își folosește cu istețime calitățile care îl „scoate” dintre ceilalți. Un mic reproș ar fi momentele din joc în care pare mult prea detașat, mai neconectat la tensiunea unei partide. A trecut cu bine primul examen oficial în fața suporterilor și este interesant de văzut cum va juca și în deplasare. E un câștig al așa-zisului „mercato di riparazione” – 7;

Ștefan Blănaru: dacă m-aș referi mai întâi la „episodul” de după golul său, cel de defulare vădită, de „explodare” a nervilor adunați de-a lungul lunilor în care a îmbrăcat echipamentul galben-albastru și a marcat numai un singur gol, oficial, în Cupa României, m-aș rezuma la a afirma că există temperamente și temperamente. Unele înghit și tac, fiind diplomate, altele – dimpotrivă, își strigă nemulțumirea, neezitând să arate și direcția reproșurilor. Ca o răzbunare pentru toate cele primite până acum. Dar, un fotbalist care aleargă de mama focului 76 de minute, care, da, mai și ratează, fiind hulit non-stop pentru așa ceva, atunci când marchează nu trebuie taxat că a „sărit calul”. A nu admite depășirea limitei de suportabilitate este absolut omenesc. Iar pentru asta, ar trebui cauționat, dacă nu, și iertat, ba chiar urgent – 8;

Younes Hamza: prima schimbare, de data aceasta, a fost post pe post, pentru 13 minute. Tunisianul s-a implicat din plin în joc, însă nu a avut și timpul necesar să mai și marcheze – precum a avut cel schimbat de el -, după câteva ratări, în aceeași notă cu ale titularului. Însă, este clar pe drumul cel bun și va veni cu siguranță și golul „izbăvitor” al său;

Alexandru Saim Tudor: schimbare la trecerea timpului, ca și cea care a urmat, de altfel. Nu pot spune ceva, dacă nu s-a… întâmplat nimic;

Cristian Sîrghi: vezi a doua schimbare, cu mențiunea unei evoluții – cred asta, fiindcă nu am fost atent – și de mai puțină întindere;

Foto: www.fcpetrolul.ro (www.sportpictures.eu – Răzvan PĂSĂRICĂ)