Mai bine de o jumătate de secol de la cea mai mare victorie „all time” a Petrolului: 3-1 cu Liverpool FC!

Dragos Trestioreanu - oct. 12, 2018

Acum 52 de ani, pe 12 octombrie 1966, un stadion în care nu mai puteai arunca nici măcar un ac, cu peste 20.000 de petroliști în picioare, sărbătorea ceea ce cred că va rămâne pentru multă vreme, și de-acum înainte, cea mai mare victorie a Petrolului, mai precis cea obținută în dauna a pe-atunci campioana campioanei mondiale la echipe naționale, Liverpool FC, din Anglia!

Aproape de jumătatea lunii octombrie, acum mai bine de o jumătate de secol, în cel de-al XX-lea, o echipă din România, domiciliată la 60 de kilometri de capitala țării, București, cea împăunată, și-atunci, cu granzii Steaua, Dinamo sau Rapid, campioana en-titre autohtonă, FC Petrolul Ploiești, din nou una din provincie, a trecut peste eșecul cu 2-0, din orașul-port Liverpool. Și, la retur, s-a luat de piept, pe vechea arenă a Ploieștiului, cu o selecționată, de fapt, a Marii Britanii, Scoției, Țării Galilor și Irlandei, reușind… imposibilul! Adică, să câștige cu 3-1 și să ducă astfel „dubla” la barajul de pe teren neutru, de la Bruxelles, în Belgia. Avea să rămână singura victorie de până acum a unei echipe românești în dauna Liverpoolului, o echipă simpatizată și în prezent de către fani ai Petrolului care au prins acele timpuri sau măcar au ascultat poveștile celor apropiați.

Regretatul Costică Moldoveanu a deschis scorul, la poarta unde acum se află galeria P1, celebrul Roger Hunt – aureolat destul de recent, pe-atunci, cu titlul mondial, pe Wembley, în dauna Germaniei de Vest, RFG-ul din epocă – a egalat cu un șut imparabil, la care nu s-a putut opune marele portar, și el regretat, Mihai Ionescu, revenit între buturi, după ce în deplasare apărase Vasile Sfetcu, trecut ultimul în neființă din marea echipă campioană a Petrolului campion. Dar Alexandru Boc și Mircea Dridea, printre puținii supraviețuitori ai celei mai bune echipe din istoria „all time” a clubului găzarilor, au făcut-o de 3-1, scor care nu a mai putut fi transformat și în unul al calificării – implicit al eliminării celebrei trupe antrenate de Bill Shankly -, deoarece un arbitru sovietic, al cărui nume mi-am impus mereu să nu-l țin minte, a refuzat un penalti clar, făcut de către uriașul scoțian Ron Yeats, al lui Liverpool FC, asupra actualului președinte de onoare al FC Petrolul, mai sus-amintitul Senior Mircea Dridea!

Știu că ne „hrănim” de-atunci cu această amintire minunată și că mi se spune că o să mai fie timp și de alta – mai greu în acest ritm, cred – și chiar de mai multe. Mi-aș dori să fie așa, mai ales pentru urmașii iubitori pătimași ai Petrolului. Până o fi să fie, în fiecare an vom sărbători – cu același orgoliu și în ciuda celor care, din invidie, minimalizează fabuloasa performanță de pe 12 octombrie 1966, cu Liverpool, din Cupa Campionilor Europeni (predecesoarea Ligii Campionilor) – victoria celei mai iubite și frumoase echipe a clubului găzarilor. Respect infinit tuturor celor care au concurat la acel succes de mare răsunet european și, chiar, mondial!