Mihnea. Mihnea Rădulescu. Un tânăr petrolist de 18 ani începând de astăzi, pe care merită pariat că este deja FOTBALIST! Că-i astfel cu adevărat o dovedesc tocmai coechipierii lui de la echipa națională România „U19”, cei care au început să cam… evite să-l joace! Teamă, invidie, cumva?

Dragos Trestioreanu - sept. 17, 2023

Duminică, 10 septembrie 2023, înainte de prânz am vizionat, pe FRF TV, un post gratuit pe care îl recomand; nu-i mare scofală a se face un cont acolo, meciul internațional amical de fotbal dintre echipele naționale ale Israelului „U19” și României „U19”. La cea din urmă, după cum se știe deja, a fost selecționat unul dintre puținii echipieri ai FC Petrolul Ploiești convocați la un lot național. Mihnea. Mihnea Rădulescu (foto sus, cu numărul 7, și jos, cu mama lui, Mihaela, ca și cu tortul aniversar, de la majorat) avea la ora acelui meci, dar și al revanșei de pe 12 septembrie, de la aceeași oră, 11.00, aceeași vârstă, mai precis 17 ani. De astăzi însă, 17 septembrie 2023, tânărul produs 100% al Academiei de Copii și Juniori a Petrolului este major cu acte în regulă, cum se mai spune! Îl mai văzusem un meci întreg, tot pe FRF TV, contra Ungariei „U19”, la Telki, în deplasare. Și acolo, și la Shefayim, pe coasta Israelului, în ambele partide, am observat un amănunt care m-a determinat să-mi pun semne de întrebare. Nu, mai bine zis de mirare. Folosit în banda dreapta, Mihnea nu prea era jucat de către coechipierii săi, toată strategia făcându-se în jurul unui „decar”, așa cum îi place „Regelui” să spună, acesta fiind, de fapt, unul de-al lui, dar împrumutat la echipa din orașul de baștină al său, FC Argeș. Decarul este fiul selecționerului Adrian Dulcea, Patrick. Un tânăr talentat, fără discuție, dar cam liniar în a da „culoare” jocului. Un joc împins predilect către stânga. Numai într-acolo parcă aplecându-se terenul!

Simțind și el, parcă, deși este de înțeles că nu ar fi reproșa cuiva, o astfel de manieră de abordare a unei partide, Rădulescu a luat jocul pe cont propriu. Asta ca să folosesc din nou termeni din folclorul fotbalistic. La 0-1, în meciul din Ungaria, aflat pe dreapta, a oferit o centrare de manual unui coleg care a egalat scorul. Rețineți, o centrare cu piciorul drept. Mă așteptam ca după acel assist să fi fost primul felicitat de către marcator. Așa cum ar fi fost firesc și mai ales cu fair play. Nici vorbă! A fost… chiar ultimul. Bașca după ce trecuse și pauza de hidratare, dictată după acel gol! Ei bine, Mihnea Rădulescu, psihic puternic, nu s-a lăsat copleșit și, trecând pe stânga, partea aceea unde fusese „aplecat” terenul, a mai trimis o centrare de manual. Nota bene, atunci cu stângul! Mi-a amintit pe loc de momentul când începuse să-mi placă Ianis Hagi. Dar, încă nu era vedeta din prezent. Într-un meci de Cupa României, la Iași, Ianis a transformat două penaltiuri. Unul în timpul regulamentar, cu dreptul; altul – la loviturile de departajare – cu stângul. Și avea cam vârsta lui Mihnea!

Ajuns în Israel, pentru un stagiu de antrenamente și jocuri, pe o caniculă mai serioasă decât în România, plus după un zbor obositor dis-de-dimineață, Rădulescu s-a lovit în primul joc de aceleași metehne ale coechipierilor Nu-l prea jucau din nou. Atunci, terenul se aplecase tot spre stânga, Enes Sali (foto la titlu; cu numărul 16, cedat de… Mihnea) – altfel prietenul petrolistului – pornind, parcă din minut în minut, câte o cursă, aproape toate terminate însă fără succes. Ultima din prima repriză a fost totuși finalizată frumos, până la urmă. Dar s-a… uitat că, pe gazon, exista și un mijlocaș de bandă dreaptă, pentru care – culmea coincidenței! – am deschis, după debutul lui Sali la echipa națională de seniori a României, o polemică. Și cu cine credeți? Cu nimeni altul decât unul dintre cei mai mari fotoreporteri de sport din România, al cărui nume permiteți-mi, vă rog, sa îl țin secret!

Domnia sa era ferm convinsă că Enes merita să fie nu numai convocat la echipa națională de seniori, ba chiar și debutat. Deși avea o vârstă fragedă, la care poate juniori mai talentați decât el nu au avut acest privilegiu. Aprecia că a fost utilizat pe valoare, la seniori, nu că trebuia blocat astfel pentru vreo altă selecționată străină, care l-ar mai fi vrut! Nu contest anumite calități ale jucătorului Farului, dar nici acum nu cred că merita atunci ceea ce i s-a făcut, pot să numesc – un cadou. În contrapartidă, am oferit exemplul lui Mihnea, cel care nu fusese niciodată convocat la vreun lot național de juniori. Deși era șeful de generație al Petrolului născută în anul 2005! Da, niciodată! Știți că abia acum Dulcea senior, debutant și el la un lot național, l-a convocat în premieră pe Mihnea? Și Rădulescu i-a dovedit că nu a greșit absolut deloc chemându-l!

„Underul” clubului găzarilor nu s-a mulțumit numai cu acele două centrări transformate în assist-uri, din duelul amicale de la Telki. În cel revanșă cu Israel „U19”, introdus pe teren în repriza a doua, și-a lăsat amprenta în ceva peste o jumătate de ceas, prin două faze exponențiale. Prima, destul de repede după intrarea pe teren, cred că îmi va rămâne în minte mult timp. Dacă iubitorii de fotbal din România ar fi văzut-o in corpore și-ar fi zis, mai mult ca sigur, că numai în Top 5 campionate de fotbal ale Europei se mai întâlnește ceva similar! După o minge lungă și înaltă a stoperului rapidist Robert Bădescu, respinsă de un fundaș central israelian, Mihnea (mascat parțial în foto din acest text) a țâșnit ca dintr-un bloc-start și a lovit incredibil balonul, cu stângul, de la 19-20 de metri, ușor lateral dreapta. Obiectul de joc a luat înălțime și, deși fusese lobat, a trăsnit, realmente, transversala. A fost o execuție atât de rapidă și cu atâta forță, încât – după cum se observă în text – stop-cadrul îmi apare ca fiind… blurat! Ronaldo, nu altceva! Altruist, așa cum a fost, de fapt, în toate cele trei partide bifate la România „U19”, primele sale la un lot național, o repet, ca să nu se… uite pe unde ar trebuit, dar a fost, Mihnea Rădulescu a mai oferit unui assist. Prin mingea oferită de el, Codrin Cărăușu, nu cu mult mai mare ca vârstă ca ploieșteanul, a stabilit scorul final: 3-1 pentru România „U19”! Cărăușu este un alt „copil” cu talent, pe care îl puteți vedea, meci de meci, ca „under”, la FC Botoșani.

Am scris acest text chiar imediat după ce Mihnea a devenit major, pentru a atrage atenția ce perspective frumoase are, ce calități necunoscute până acum, mai bine zis nu prea explorate, există la el. După ceea ce a demonstrat sub tricolor, este limpede că trebuie utilizat mai mult și la echipa lui de club, FC Petrolul Ploiești. La cea de seniori mă refer, desigur. M-am mai păcălit, e drept, promovând tinere produse ale Petrolului, o recunosc franc, dar în cazul lui Rădulescu jr, fiu de fost fotbalist, am atâta încredere că va fi altceva. Încât, aș risca să spun că, dacă nu-mi iese, nici acum, un alt… Laurențiu Marinescu, ultimul produs cu adevărat competitiv al Petrolului, ar fi cazul să mă las de scris! Ce zici, Mihnea, mă ajuți să nu o fac? La mulți ani cu noroc, copile! Succes, în „Gruia”, iar dacă vei fi folosit, fă-ți jocul, ca și în Ungaria și Israel, și fii relaxat, așa cum erai când am dialogat puțin online; eu din țară, iar tu de pe terasa de la Shefayim, cu marea pe fundal (foto, în text). Și am înțeles atunci cât de fericit erai!