Meandrele discursului unui antrenor de la CSM Ploiești

Dragos Trestioreanu -

Meandrele discursului unui antrenor de la CSM Ploiești

Îl urmăresc cu maxim interes pe antrenorul echipei de handbal feminin CSM Ploiești, croatul Neven Hrupec, din vară. Adică de când l-a înlocuit pe banca tehnică a trupei municipalității – „regina” clubului – pe sârbul Goran Kurtes. Hrupec este diferit de cel pe care l-a schimbat. Mai sobru, mai liniștit, parcă și mai inspirat. Deși, e adevărat, are la dispoziție un lot cu mult mai bun decât cel de care a beneficiat predecesorul lui. Înlocuitorul lui Kurtes a debutat en-fanfare în actuala ediție a Ligii Naționale și aveam speranțe astfel că o va ține tot așa. Cel puțin prin prisma jucătoarelor pe care le are, în frunte cu o fostă vicecampioană mondială, compatrioată a lui Goran Kurtes, interul dreapta Marina Dmitrovic. Nu știu din ce motive, destul de repede – să fi fost vorba despre… amețeala locului al treilea de pe podium? – fetele lui Neven Hrupec au început să dea… rateuri. Ba chiar, în acest context, aproape că au făcut „nuntă”, după ce Dmitrovic a egalat-o pe HCM Roman, în ultima secundă, la sala Olimpia, dintr-o aruncare de la 9 metri, cu o execuție mai rar văzută: cu un zid în față, înălțat de mâinile ridicate ale apărătoarelor! Apărând și eșecurile neprogramate, handbalistele de la CSM au început să piardă teren. S-a crezut că-i vorba doar despre simple accidente. Însă, bomboana pe colivă, să zic așa, a fost pusă cu prilejul partidei de acasă cu Unirea Slobozia. O formație mult afectată psihic de decesul tragic al unei componente a efectivului și aflată și la al doilea meci dificil într-un interval de numai 24 de ore. Eșecul rușinos, la o diferență de cinci goluri, în fața unei echipe clar inferioară valoric, l-a adus pe Hrupec, dar nu numai pe el, în biroul noii conduceri a clubului. Evident, pentru a explica motivele surprizei neplăcute.

Față de alți antrenori, cu precădere români, croatul a recunoscut franc jocul slab al jucătoarelor sale, asumându-și responsabilitatea, dar a căutat și unele scuze – vezi absențele unora sau starea medicală a singurului pivot rămas în lot, după accidentarea gravă a back-up-ului acesteia. Desigur, deși au existat zvonuri că, de fapt, fetele ar fi tratat mai ușor meciul, din motive… extrasportive, tehnicianul a evitat un astfel de subiect. Firesc, câtă vreme probabil ca în țara lui așa ceva să nu se întâmple. Dacă atunci i-am înțeles, cât de cât, discursul, nu la fel îl pot aprecia și pe cel avut de el înaintea meciului, tot de la „Olimpia”, cu vicecampioana națională HCM Baia Mare, proaspăt întoarsă de la Rostov, din Rusia, de la un joc din grupele Ligii Campionilor. Parcurgând declarația dată siteului oficial al clubului, senzația a fost că Hrupec se considera, în destulă proporție, învins (încă) de la… vestiare. Nimeni nu zice că Baia Mare nu ar avea un lot mai bun, un prim „7” superior celor ale CSM-ului. Numai că, în orice sport, fie individual, fie pe echipe, există zile în care marea favorită se poate împiedica, din varii motive, în fața unui outsider. Iar motive ar fi fost și luni, la duelul cu maramureșencele. Cele din urmă veneau după un drum lung în străinătate, și retur, după o partidă dificilă, acolo, și cu un moral scăzut, după un eșec clar. Chiar și în contextul în care Ionela Dinuși Elena Șerban stau pe tușă, din motive medicale, iar Daciana Balaban și Alla Sheiko nu sunt încă la un nivel al pregătirii optim, pentru a reveni pe teren, CSM Ploiești nu trebuia să se încline, parcă, ante-factum. Din cuvintele lui Neven Hrupec se subînțelegea că, de fapt, urma a se încerca doar o replică onorabilă. Nicidecum nu se intra pe parchet cu o dorință imensă de a face tot posibilul pentru o victorie. Nu se încerca a se profita de posibilele slăbiciuni ale oaspetelor, din motivele mai sus-enunțate. Prilej astfel ca, post-factum, să se facă… sărbătoare pentru – nota bene – o replică onorabilă, pentru scorul de la pauză, 12-13, ignorându-l pe cel final, 23-29, deloc de lăudat. Mai ales în condițiile în care, pentru aproape 4 minute, în repriza secundă, jucătoarele lui Aurelian Roșca au evoluat cu doar patru apărătoare în fața a șase handbaliste ale gazdelor, iar acestea din urmă nu au reușit să răstoarne rezultatul de pe tabelă de-atunci, 22-24!

Un discurs cu adevărat motivant ar fi fost acela în care antrenorul ar fi spus că – ținând cont de condițiile concrete și profitând la maximum de ele – fetele sale nu ar avea alt obiectiv decât să câștige meciul cu HCM Baia Mare. Nu numai pentru a încerca a se apropia din nou de podium, ci și, în special, pentru a le da peste nas cârcotașilor care le-au acuzat de un, pasămite, non-combat, la disputa cu Unirea Slobozia. Dacă s-a dorit o… confirmare a cauzelor înfrângerii în fața ialomițencelor, atunci chiar că s-a reușit! Numai că, în sport, temerarii culeg aprecieri și aplauze meritate. Fricoșii – niciodată. Când te mulțumești cu puțin, cu atâta rămâi. Și ajungi să te dai mare (doar) că le vei face praf pe modestele nou-promovate Măgura Cisnădie și HC Alba Sebeș. Cu așa mentalitate de echipă mică nu se pot atinge țeluri mai înalte, precum un loc final pe podium și o prezență, în sezonul viitor, în cupele europene. Dar, așa se întrâmplă când salariile sunt mai mari decât… obiectivul. Unul despre care tare aș dori să aflu care-i cel real și asumat: locurile 5-6 sau 1-3?