Monarhia, trecut şi prezent… dar viitor?

Constantin Dobrescu - sept. 23, 2015

În ziua de 4 septembrie 2015 a avut loc la Club Cinema Winmarkt, o interesantă manifestare de suflet dedicată atât Monarhiei cât şi industriei de petrol. Acţiunea a fost organizată de Alianţa Naţională pentru Restaurarea Monarhiei – Prahova şi Asociaţia culturală „Conştiinţa”. La această manifestare au participat circa 100 de persoane care şi-au arătat interesul faţă de principiul Monarhic în general şi mai ales de ceea ce a însemnat Monarhia în societatea şi istoria românească.
Cu această ocazie s-a prezentat filmul documentar „Societatea <<Astra-Română>>”, producător Wilfried H. Lang, realizator cunoscutul om de televiziune Marilena Rotaru. Personal, pe mine filmul m-a interesat. În primul rând l-am cunoscut pe distinsul domn Wilfried H. Lang, iar în al doilea rând am obţinut consacrarea ştiinţifică şi academică cu o teză de doctorat privind istoricul societăţii „Astra-Română” sub îndrumarea profesorului universitar doctor Ion Agrigoroaie la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi.
După vizionarea acestui film-documentar despre activitatea celei mai importante societăţi petroliere din România, „Astra Română” (1910-1948), care în prezent este o ruină şi „raiul” hoţilor de fier vechi, regret că la finalul prezentării filmului, nimeni nu a luat cuvântul să arate situaţia de netolerat în care se află Muzeul Naţional al Petrolului – adevărat brand al Ploieştiului, fiind în pericol de a fi mutat la Câmpina. De fapt nu mă miră că la vizionare nu am văzut niciun muzeograf de la amintitul muzeu, măcar din respect pentru fostul lor director prof. Ion Ştefănescu, prezent în sală la momentul proiecţiei şi intervievat în cadrul documentarului.
În continuare a avut loc lansarea DVD-ului intitulat „Cuvântul Regelui”, realizat de Marilena Rotaru, iar prezentarea acestuia a realizat-o lector univ. dr. Marina-Cristiana Rotaru (simplă coincidenţă de nume, au mărturisit cele două doamne). În loc de prezentarea, plină de suflet, a doamnnei Marina Rotaru, mai bine se prezenta şi DVD-ul, pentru ca cei prezenţi să fie edificaţi. Din spusele prezentatoarei, aflăm că acest DVD „poate fi privit ca o continuare, ca o completare a lucrării lui Mircea Ciobanu: Convorbiri cu Mihai I al României. Formatul video al documentului doamnei Marilena Rotaru completează documentul mărturie al lui Mircea Ciobanu”.
Personal, respect Monarhia ca instituţie pentru contribuţia ei la marile evenimente naţionale. Pentru mine, Regele Mihai este o personalitate istorică şi merită respectul cuvenit. Problema nu este persona Sa. S-a pripăşit în jurul ideii restaurării Monarhiei o liotă de indivizi cu trecut dubios, care acum ne dau lecţii despre cât de bună a fost Regalitatea şi cât de bună va fi de acum înainte dacă o reaşează în şa (adică pe tron). Sunt sceptic. Mai răspunde Monarhia la factorul divin ? Aici vin să dau publicităţii un fapt istoric. Relaţia regilor României cu Biserica Ortdoxă Română a fost diferită. Carol I a întrerupt tradiţia ungerii domnitorilor în biserică, deoarece a refuzat categoric acest act, preferând să se încoroneze în sala Tronului din Palatul Regal din Bucureşti. A fost străin de simţământul românesc, dar prin politica sa a contribuit la obţinerea Independenţei, a continuat reformele iniţiate de Alexandru Ioan Cuza necesare modernizării statului român şi a oferit o identitate României pe plan internaţional. Succesorul său nepot de frate, Ferdinand, ca german şi catolic a adoptat aceeaşi atitudine în problema ungerii în Biserică. A acceptat să fie încoronat, nu şi uns în faţa incintei catedralei care se ridicase tocmai pentru acest măreţ act din istoria neamului românesc. A urmat Carol al II-lea, botezat ortodox, apoi fiul său Mihai pentru care vremurile nu au fost de partea sa, cert este că el promitea să fie un bun rege constituţional. Îmi vin în minte cuvintele scrise de savantul neurolog, prof. dr. Gh. Marinescu, adresate în anul 1931 lui Stelian Popescu (prahovean de-al nostru), directorul ziarului „Universul”, care spunea că: „Dacă este adevărat că regii scriu, în mare parte, istoria naţiunilor, se poate afirma cu siguranţă că Regii Carol şi Ferdinand au înscris în istoria românilor pagini nepieritoare. Primul a dus armata românească la glorie şi a dat independenţa ţării iar al doilea a înfăptuit idealul unui prinţ al poeziei”
În cazul fiecărui Monarh român de după 1866, Biserica a cerut ungerea şi încoronarea în faţa Sfântului Altar. De fiecare dată Monarhii români au refuzat, deşi se declarau regi „din mila lui Dumnezeu”. Refuzul lor a dus la o ruptură între puterea sacră şi puterea seculară. Cert este că Biserica a sperat ca românii să împărtăşească bucuria aducerii în faţa Sfântului Altar a capetelor încoronate. Generaţia mea nu va apuca restaurarea Monarhiei, poate tineretul, elementul dinamic şi vital al reintroducerii valorilor tradiţionale şi ale credinţei creştine să apuce. Dacă nu va lupta pentru acest deziderat, va deveni lustruitor de socluri. Oare şi în ţări vecine ca Bulgaria, Grecia, Albania, Serbia, Italia etc. există o astfel de problemă a restaurării Monarhiei? Oare suntem noi mai hotărâţi?
Tot tineretului îi revine sarcina să schimbe şi ziua naţională care să fie legată de o persoană cum ar fi Sfântul Apostol Andrei, cel care a semănat cuvântul lui Dumnezeu în ţarina fertilă a acestui neam care s-a născut astfel deopotrivă român şi creştin. Să luăm exemplu de la greci şi în această privinţă. Pentru ca memoria colectivă să funcţioneze în privinţa problemei restauraţiei Monarhiei este nevoie ca tânăra generaţie să cunoască în mod obiectiv ce a însemnat regalitatea în istoria naţională pe bază de documente istorice autentice iar nu interviuri subiective. Pentru asta este nevoie ca decidenţii să introducă în şcoli acel curs facultativ privind istoria Monarhiei constituţionale şi ereditare de care se discuta în anul 2010.
Să nu idealizăm Monarhia, de-a lungul istoriei a avut şi ceva pete şi chiar sânge de român pe mâini. Regele Carol al II-lea a practicat crima ca politică de stat. Referitor la comutarea pedepsei cu moartea în privinţa Mareşalului erou şi martir, lucrurile stau altfel, problema a lămurit-o cunoscutul istoric ploieştean prof. univ. dr. Petre Ţurlea, de asemenea problema celor 1000 de studenţi arestaţi care urmau să fie executaţi dacă Regele nu semna actul de abdicare mai trebuie cercetată.
Nu trebuie sa luăm a priori de bun tot ce ni se prezintă. Aici mă opresc.
Toate bune şi frumoase, mulţumim organizatorilor pentru această Întâlnire cu Istoria, cu distinsa doamnă Marilena Rotaru, care a fost un adevărat Regal. Organizatorilor le dorim mai multe întâlniri de acest gen, dar înainte, să rezolve problemele de organizare. Multă lume nu a ştiut unde este locaţia şi aşa că a renunţat să participe.

Prof. dr. C. Dobrescu