Mortadha ABDELLATIF: „Despre galeria Petrolului pot să stau o zi întreagă să vorbesc, dar tot nu termin, visând astfel să vină o bună zi în care o să mă întorc la Ploiești!”

Dragos Trestioreanu -

Mortadha ABDELLATIF: „Despre galeria Petrolului pot să stau o zi întreagă să vorbesc, dar tot nu termin, visând astfel să vină o bună zi în care o să mă întorc la Ploiești!”

A fost unul dintre mulții străini veniți la Ploiești după ultima promovare în Liga 1 a Petrolului, străini care au scris, și ei, sau, uneori, mai ales ei, istorie atât în campionat, cât și, în special, în Cupa României, dar și în Europa League, totodată. Au fost anii cei mai buni ai găzarilor, în cupele continentale, dar nu numai, de după 1989. Indiferent din ce țară au venit, indiferent că au fost pe teren sau alături de acesta, fie pe bancă, fie în cabinete, cu toții au rămas îndrăgostiți de Petrolul și de vremurile de acum mai bine de cinci ani! Erau și vedete, erau și mai puțin cunoscuții din jurul lor, dar la fel de importanți la succesele de atunci! Erau cei care se luptau să asigure sănătatea starurilor adulate de pe gazon!

Izolat în Arabia Saudită împreună cu frumoasa lui soție, Mortadha Abdellatif (născut pe 14 mai 1988), kinetoterapeutul tunisian care putea fi și masor, și translator, și – de ceva timp – posesor de licență B africană de antrenor, are numai amintiri frumoase din ceea ce numește a doua țară a lui, România, ca și despre clubul Petrolul, pe care l-a considerat a doua familie a sa! Mai jos, aveți un mega-interviu cu un personaj pe care l-am apreciat mereu drept o… rotiță bine unsă a unui angrenaj pus la la punct, unul care merita să aducă Ploieștiului cel puțin încă un titlu în fotbalul autohton! Priviți, vă rog, ca o întoarcere în „altă viață”, la fotografiile cu loturile antrenate, odată, de Cosmin Contra și, respectiv, Răzvan Lucescu! Nu-i așa că exista, pe-atunci, un aer occidental?

Morta, știu ca ai terminat ANEFS, la București, sectia de kinetoterapie, și apoi te-ai angajat la SC FC Petrolul Ploiești. În ce an s-a întâmplat?

Mortadha ABDELLATIF: Am ajuns în România în 2008, pentru a urma cursurile Academiei Naționale de Educație Fizică și Sport, iar după un an la secție de educație fizică, am ales-o pe cea de fizioterapie sportivă sau kinetoterapie, așa cum se mai numește. Am terminat facultatea în 2012 și, apoi, m-am angajat la SC FC Petrolul.

Ai activat la Petrolul în aceeași perioadă cu Hamza Younes, compatriotul tău tunisian. Îl cunoșteai dinainte sau a fost o pură coincidență? L-ai recomandat Astrei pe un alt fotbalist tunisian, Syam Ben-Youssef, și el, și Hamza, după evoluțiile foarte apreciate din Liga 1, ajungînd să joace în echipa naționala a țării voastre, nu-i așa?

M.A.: Când am ajuns la Petrolul, în afara lui Hamza Younes, pe care, da, îl cunoșteam dinainte, mai era la echipă încă un fotbalist tunisian, fundașul Selim Ben Djemia. Încă din anul terminal de la facultate, adică 2012, eu veneam la arena Ilie Oană, fiind prezent la majoritatea meciurilor formației „lupilor”, și aveam relații foarte bune cu jucătorii Petrolului. Și datorită lui Hamza am semnat un contract cu clubul petrolist. Abia apoi, a ajuns Ben Youssef la Astra, dar nu recomandat de mine, ca și Hamza Younes și Selim Ben Djemia, de altfel. În același an, grație evoluțiilor lor foarte bune din prima ligă de fotbal a României, toți trei au fost convocați, într-adevăr, la echipa națională a Tunisiei, bifând meciuri în diverse competiții oficiale și în partide amicale.
 
De ce ai ales să vii în România pentru a face facultatea? Erai atras de sport și, mai ales, de fotbal, în Tunisia?
 
M.A.: Am ales România după ce am vorbit cu unchiul meu, Ahmed Jemaa, care a făcut, și el, facultatea în țara voastră și s-a și stabilit, ulterior, într-o localitate din județul Prahova. El m-a ajutat foarte mult să ajung în România. De când eram copil, nu lipseam de pe stadion, în Tunisia, fiind în galeria echipei mele favorite, Étoile sportive du Sahel, și făceam parte și dintr-un grup de ultras, numit „Brigade Rouge”, după una dintre culorile clubului, roșul, cealaltă fiind albul. Astfel încât, devine ușor de înțeles de ce a fost visul meu, dintotdeauna, să lucrez, după facultate, în domeniul fotbalului, iar la Ploiești am ajuns să fac, pentru prima oară, exact ceea ce am visat!
 
Cât timp ai lucrat la SC FC Petrolul și cum ți s-a părut perioada petrecută în România? 
 
M.A.: Am activat la Petrolul din 2012 și până în octombrie 2014. În acea perioadă de timp, m-am simțit cel mai bine din viața mea de până acum. Sincer, eram ca la mine acasă, ca într-o familie, era ca și cum aș fi fost, repet, exact ca acasă, în Tunisia! Nu am cum să uit perioada de timp în care am stat la Ploiești, în România. Au fost șase ani, din 2008 până în 2014, în țara voastră, adunând și cei de facultate. Revin în România și la Ploiești, mereu, cu o imensă plăcere. Am prieteni aici. Nu am cum să nu mă întorc la voi, fiindcă România este a doua mea țară!
 
Ce antrenori a avut Petrolul în cei doi ani cât ai activat la club? Care ți s-a părut cel mai bun? Ai colaborat perfect cu toți?
 
M.A.: Am prins, în acea perioadă de timp, patru antrenori principali la Petrolul. Mai exact, Mircea Rednic, Cosmin Contra, Răzvan Lucescu și Gheorghe Mulțescu. Cu toții erau antrenori buni, dar, după mine, Cosmin și Lucescu jr. – cei mai buni! Am fost un norocos, având parte nu numai de antrenori foarte buni, ci și de fotbaliști la fel. L-am prins, reamintesc, pe Hamza, dar în echipă au mai fost și Bokila, și Mutu, și Albin, și Zicu, și Bornescu, și Geraldo, și Alcenat, și Grozav, și mulți alții, în diferite perioade timp. Să știți că eram cu toții o familie! Nu am cum să uit. Atunci, am jucat la titlu, am luat Cupa României, am fost aproape, doi ani la rând, de grupele Europa League! Ce timpuri minunate!
 
De ce ai părăsit clubul și în ce an? Au fost probleme sau așa s-a întâmplat, pur și simplu?
 
M.A.: Am părăsit clubul Petrolul exact pe data de 20 octombrie 2014. Nu uit nici acea zi! Era meci, la Ploiești, cu echipa Ceahlăul Piatra Neamț. Am plecat pentru că mi-a apărut oportunitatea să merg în Golf, la o echipă foarte mare de acolo, și să fac parte din staff-ul unui antrenor foarte bun. Dar nu sunt ipocrit deloc și recunosc că m-a tentat și salariul mult mai mare de acolo! Am fost la conducerea clubului Petrolul și am cerut să ne despărțim. Am găsit înțelegere, nefiind deloc, deci, probleme în a fi lăsat să plec. Am vorbit si cu domnul Gigi Mulțescu, care era atunci antrenor principal la Petrolul. Mi-a urat baftă, ca și jucătorii prezenți atunci la echipă. Am plecat de la stadion cu lacrimi în ochi! Ca și unul care și-a părăsit familia!
 
După ce ai plecat de la Ploiești, îmi aduc aminte că i-ai fost translator, în Arabia Saudită, fostului selecționer al României, Victor Pițurcă, la o echipa din superliga lor. Cum a fost acolo? Pițurcă a avut chiar două mandate la aceeași echipă, nu-i așa?
 
M.A.: Da, după ce am plecat de la Petrolul, am fost cu domnul Victor Pițurcă la Al-Ittihad Club, una dintre cele mai bune echipe din zona Golfului. M-am înțeles bine cu Pițurcă. La început, aveam în gând să merg ca masor, dar, după ce am discutat cu dânsul, am decis să-i fiu translator. Am fost într-o perioadă de probă, însă, după aceea, am ajuns să fiu membru al staff-ului. Era un staff foarte bun, de echipă națională, activase la cea a României, după cum se știe. Am fost împreună la ambele mandate ale lui Victor Pițurcă la Al-Ittihad Club. Am avut rezultate bune acolo cu o echipă de tradiție, cum vă spuneam. Una care juca acasă numai cu 60.000 de suporteri pe stadion! Era ceva de vis!
 
Cine te-a recomandat lui Victor Pițurcă? Ai avut relații bune cu tehnicianul?
 
M.A.: M-a recomandat lui Pițurcă fostul manager general al Petrolului, Vivi Răchită, care îi fusese secund la echipa națională a națională a României. Îi mulțumesc foarte mult lui Vivi pentru că m-a ajutat atunci. Iar cu Victor Pițurcă, să știți că m-am înțeles bine. Excelent a fost că erau și alți români cu noi, acolo. După ce am ajuns în Arabia Saudită, am recomandat și doi din staff-ul Petrolului, mai precis pe masorul Răzvan Negoiță, alias Burtă, și pe preparatorul fizic spaniol Ignacio Martinez, zis Nacho. Apoi, au venit și jucătorii Lucian Sănmărtean și Lukasz Szukala. Polonezul jucase puțin și la Petrolul, în vara lui 2012, înainte să fie transferat la Steaua. Tot acel staff a fost norocul meu, fiindcă eram tot timpul împreună și nu am simțit astfel, niciun moment, că aș fi în altă țară, adică nu în Tunisia, nu în România!
 
Am auzit că, după ce Pițurcă a plecat definitiv din Golf, tu ai rămas acolo, având o licență de antrenor, și ai pregătit o echipă. Poți să ne oferi mai multe amănunte?
 
M.A.: Ulterior plecării lui Victor Pițurcă, a doua oară, de la Al-Ittihad Club, am stat, un timp, fără echipă. De aceea, în perioada de timp respectivă, am ales să mă înscriu la cursurile de obținere a diplomei de antrenor. La terminarea lor, am primit diploma de antrenor cu licență B, din Africa. E altceva decât în România. Altfel, am fost aproape să merg iarăși cu Pițurcă la mai multe echipe din Egipt, Arabia Saudită sau Emiratele Arabe Unite, dar nu a mai fost să fie. Fără el, am activat la Al-Fayha FC, un club tot din Superliga Arabiei Saudite, avându-l ca antrenor principal pe un sârb. După ce a plecat acesta, am rămas pe loc, cu un nou staff, algeriano-italian. Iar anul acesta, am ajuns la o altă echipă din aceeași ligă, Al Hazem, sau Al Hazm, îi zice, la care tehnician principal era, atunci, românul Daniel Isăilă. Vă spun că este un foarte bun tehnician! După ce a plecat și el, momentan fac parte dintr-un staff brazilian și sper ca… viitorul să sune bine, așa cum era o reclamă din România, odată!
 
Te cunoșteam, când ai venit, dar și când ai plecat de la Ploiești, ca fiind supraponderal, dar acum te vad în fotografii ca tras prin inel, cum zicem noi, romanii. Te-ai însurat între timp. Felicitări și casă de piatră, tot cum se zice la români! Cumva, soția te-a rugat să… slăbești așa de mult? Glumesc, desigur! În altă ordine de idei, cu siguranță că îți mai amintesti de galeria Petrolului din anii în care ai fost pe arena Ilie Oană. Ce le transmiți acelor ultrași fără pereche, ca și celorlalți simpatizanti ai Petrolului, de altfel? Ca și tuturor ploieștenilor, care trebuie să stea în casă, acum, pentru a trece cu bine de această pandemie de coronavirus.
 
M.A.: Când am ajuns în România, recunosc că aveam 160 de kilograme! Era, clar, dificil să fiu la o facultate de educație fizică și sport cu greutatea aceea! Așa că, am început „războiul” contra kilogramelor multe în plus și am ajuns, acum, să cântăresc 85 de kilograme!!! A fost foarte-foarte greu, dar sunt mândru că am ajuns la greutatea asta! M-am căsătorit vara trecută cu o tunisiancă de-a mea, Amal o cheamă, iar ea să știți că nu a avut vreo problemă cu greutatea mea de dinainte! Însă, sigur, se simte mai bine cu mine, cel de acum! Despre galeria Petrolului pot să stau o zi întreagă să vorbesc, dar tot nu termin! Este una dintre cele mai bune galerii pe care am văzut-o, iar eu am văzut destule la viața mea, deci știu ce zic! Rar am întâlnit așa suporteri, care și-au ajutat foarte mult echipa favorită, Petrolul, și la bine, și la rău, așa cum ziceți voi! Pe unde mergeam ultrașii erau cu noi, alături de noi și ne dădeau forță și ambiție! Îi salut pe toți suporterii, pe toți cei de la echipa actuală, pe cei de la club, ca și pe toți ploieștenii! Le doresc să aibă grijă de ei și să fie astfel sănătoși! Îmi doresc foarte-foarte mult ca, într-o zi, să revină Petrolul la locul său. Acolo unde trebuie să fie, adică între primele trei formații din Liga 1! Să ia campionatul și să joace și în Liga Campionilor! O să închei cu o mărturisire sinceră, ci nu una de complezență. Visez să vină astfel o bună zi în care o să mă întorc la Ploiești, la Petrolul!
 
Foto: Facebook personal și www.fcpetrolul.ro