„Municipalul” din Târgu Jiu – stadionul pe care Petrolul ’52… nu poate pierde! Un succes conturat și cu o contribuție importantă a „under”-ilor! Absențele destule nu s-au observat deloc!

Dragos Trestioreanu -

„Municipalul” din Târgu Jiu – stadionul pe care Petrolul ’52… nu poate pierde! Un succes conturat și cu o contribuție importantă a „under”-ilor! Absențele destule nu s-au observat deloc!

Înainte de startul meciului de astăzi, 22 august 2021, cu Viitorul Pandurii, de la Târgu Jiu, pe al cărui stadion reconstruit din temelii Petrolul ’52 – sub diverse mărci alese, FC Petrolul Ploiești sau Petrolul Ploiești – nu a pierdut niciodată, făcând remiză sau câștigând o dată, speranțele spre reeditarea ultimului succes din Gorj nu erau totuși prea mari. Iar asta total justificat, deoarece delegația ploieșteană nu i-a cuprins și pe suspendatul Sergiu Pîrvulescu, „under”-ul născut în anul 2003, titular ca fundaș dreapta, apoi un alt „under” (2001), Mihai Nițescu, și seniorii Marius Coman (atacant), Alexandru Saim Tudor (mijlocaș de bandpă) și Bart Meijers (fundaș central dreapta), toți patru fiind accidentați. Colac peste pupăză, la exercițiile de încălzire de dinaintea jocului de pe „Municipal”, a cărui suprafață de joc arată groaznic, a devenit indisponibil și poate cel mai în formă jucător al trupei „lupilor, Sory Ibrahim Diarra! Motiv pentru care a fost ridicat de pe banca de rezerve Simon Măzărache și trimis în locul africanului, iar junele David Ilie, adus la Târgu Jiu pentru cazurile de forță majoră, să ia el loc pe bancă. Putea visa Petrolul ’52 astfel la 3 puncte? Puncte absolut vitale pentru a se menține pe poziții de play-off, acolo unde s-a reintrat după succesul de acasă în dauna grupării FK Csikszereda. Dar, era pe locul 6, ultimul din play-off! Bașca, numărul mare de echipe care au debutat în forță, având maximum de puncte după primele etape. Era clar că numai o victorie ar fi menținut-o pe formația lui Nicolae Constantin în cărțile „Top 6”, deși se anunța dificil de obținut. Cum Nae Constantin a început, în spatele noului vârf de atac, Măzărache, cu un mijlocaș în vârstă de 17 ani, Alin Boțogan, fizicul mai plăpând al acestuia părea să-l facă pradă sigură în fața longilinilor și puternicilor Alexandru Core și Ričardas Šveikauskas, lituanianul debutant din Klaipeda. Deci, șansele de a marca deveneau și mai mici! Chiar dacă, pe banda stângă se afla fotbalistul de mare calitate Armando Vajushi, de la care parcă se așteaptă mereu să „scoată din joben” câte un „iepuraș-minune”! Prima repriză, cu unele excepții, a arătat că temerile ante-factum au fost destul de justificate, Raul Avram trebuind să intervină spectaculos, cu brio, la două șuturi violente ale „bomberilor” Viitorului Pandurii, Alin Țegle și Ciprian Rus. Ultimul, fost atacant al echipei UTA Arad în sezonul trecut de Liga 1, a revenit la o echipă din Târgu Jiu, acum chiar în calitate de căpitan. Ploieștenii au replicat prin „underii” Boțogan și Mihai Constantinescu, cel dintâi – o pot pune pe seama lipsei de experiență, mai ales – irosind cea mai mare ocazie a mitanului, șutând mult peste transversală, deși era singur, pe diagonală, la 12-13 metri de buturile lui Bogdan Moga, acolo unde a fost deschis subtil de către Vajushi.

Apoi, la centrarea șutată din dreapta a lui Constantinescu, cel care putea scoate mai mult din întreg duelul direct cu un alt junior de vârsta lui Boțogan, olteanul Măzărache a plonjat disperat spre linia porții, dar nu a putut trimite balonul în plasă. Ar mai fi fost de consemnat și intervenția miraculoasă a lui Antoniu Manolache, la primul său meci din acest sezon, și ca titular integralist, în fața lui Ciul. Gorjeanul profitase de o eroare a fostului internațional albanez și era gata-gata să-l lase pe Paul Mitrică singur cu Avram, într-o poziție centrală, în careul mare! Apropo de Manolache, cred că a bifat cel mai bun meci de când îl văd jucând în trupa „galben-albaștrilor”. Nu a făcut vreo eroare gravă, ca altădată, a trimis două deschideri lungi, una reușită, alta ratată de puțin, a dat siguranță defensivei, alături de Marian Huja, la al doilea meci consecutiv fără gafe, și i-a „aruncat mănușa” lui Meijers, prin această prestație foarte bună. Dacă îl ține, Petrolul ’52 și-a rezolvat și problema axului central defensiv, care mai suferea în campionatul precedent. Acum a revenit și Viorel Lică, pentru început pe banca de rezerve, după o absență prelungită. Repriza a doua a fost o încântare pentru grupul de 30-40 de fideli fani deplasați până la Târgu Jiu, pentru suporterii rămași acasă în fața micilor ecrane, ba chiar înclin să cred că și pentru cârcotașii de serviciu, meci după meci! A fost jumătatea de duel în care Viitorul Pandurii nu a mai „suflat” deloc, iar Avram a șomat pur și simplu, neavând emoții decât la primul șut al reprizei, cel din minutul 46, al lui Țegle. Dar, mingea a ocolit atunci vinclul din stânga al porții oaspeților. Apoi, avertizată, echipa lui Nae s-a așezat gospodărește pe construit și nu a trecut mult timp până ce Boțogan – care merită un paragraf special, mai jos – a trecut de Šveikauskas, în banda dreaptă a atacului echipei sale, ulterior unei combinații de efect în trei, cu Olaru și Constantinescu. A pătruns imediat, cu mult calm, până la linia de fund a suprafeței de pedeapsă, acolo de unde a întors balonul spre punctul cu var, Vajushi recepționându-l pe la 12 metri, ușor lateral stânga, și trimițându-l „din prima” în plasă, printre picioarele lui Adrian Ciul, pe lângă Moga. Cu 1-0 din minutul 57, chiar înainte de a se fi scurs, deci, primul sfert de oră al celui de-al doilea mitan, era o altă „mâncare de pește” pentru „galbeni”! S-a și văzut, de altfel, numai șapte minute mai târziu, atunci când a ieșit la rampă căpitanul Valentin Țicu, cu o lovitură liberă de la 25 de metri, ușor lateral dreapta, balonul „bătând” pământul înainte de a intra în poartă, la colțul lung, plonjonul unui Moga surprins fiind absolut inutil. Era 2-0 pentru Petrolul ’52, scor periculos cum „zice” folclorul fotbalistic, fapt știut și de Țicu și compania, cei care nu au slăbit strocul niciun moment, văzându-se clar mâna deosebită a preparatorului fizic Bebe Bărbulescu.

Așa se face că, pentru o e medie de un gol/nouă minute, rezerva utilizată Mario Bratu, un alt „under” care și-a pus amprenta pe o fază de gol, pe care a și finalizat-o remarcabil, a marcat pentru 3-0, în minutul 84! I-a „ciupit” mingea, cu vârful „bocancului”, așa cum se spunea pe vremuri, a preluat cu același picior de bază, stângul, a ajuns la 16-17 metri, perpendicular pe axul porții adverse, stăpânind obiectul de joc cu privirea, neîndepărtată de la acesta, și a șutat sec pe lângă nefericitul Moga. Tocmai când mă gândeam că se pusese copy-paste pe fazele din care venise victoria în dauna Csikszeredei, un gol din acțiune și altul din penalti, la Târgu Jiu singura diferență fusese că s-a punctat din lovitură liberă, Bratu a schimbat datele problemei, cu acel 3-0, un scor de forfait fixat de el cu opt minute, cu prelungiri cu tot, înainte de ultimul fluier al arbitrului Andrei Antonie, căruia nu am avut a-i reproșa nimic! Cu 9 puncte și 7-1 la golaveraj după primele patru meciuri, ACS Petrolul ’52 a urcat de pe locul 6 pe 4 și numai Concordia Chiajna, dacă va câștiga la Miercurea Ciuc, o mai poate depăși în ierarhia la zi. Un început de sezon destul de bun, nu-i așa?

Așa cum am promis, iată și paragraful despre Boțogan! De la bun început, recunosc că am o simpatie specială pentru acest foarte tânăr fotbalist. A fost ceva la prima vedere, să zic așa! Apreciez însă că a fost forțat cam mult spre finalul sezonului trecut și m-am temut astfel să nu se întâmple și la el la fel cu, a fost cu alt mare talent al Petrolului, Sebastian Baroain, fiul fostul jucător și arbitru Tiberiu Baroian și, totodată, nepotul celui mare fotbalist din istoria clubului găzarilor, Mircea Dridea. Îmi amintesc perfect cum Seniorul, când l-am întrebat ce mai face Sebi, mi-a mărturisit, cu maximă sinceritate, că îi este frică să nu cumva să fi fost forțat mult prea mult și să se piardă, drept urmare. Din nefericire, așa s-a și întâmplat! Era un avertisment pentru antrenori să nu procedeze la fel cu Alin! Astăzi, ca urmare a suspendării lui Pîrvulescu, s-a dat peste cap alcătuirea echipei, un alt fundaș dreapta născut în 2003 sau mai mic nemaifiind în efectiv, Ștefan Fabian Niță, evoluând pe același post, tocmai fiind detașat iar la CSO Plopeni. Devenea limpede că trebuia ales între Andrei Aris Oprea (fundaș stânga) sau Alin Boțogan, un veritabil foarte tânăr junior polivalent, obișnuit deja să fie „plimbat” de colo și până colo, pe teren, de către tehnicienii de la seniori din sezonul trecut! Nae Constantin a gândit bine, a riscat și i-a ieșit, mai puțin ratarea mai sus-detaliată a lui Alin. Mai rar să fi văzut un jucător la 17 ani cu o condiție fizică excelentă, iar asta vreme de 88 de minute (III), pe un teren pârjolit de soare și pe o temperatură nu chiar grozavă pentru fotbal. Mărunțel la trup, dar cu vână, dacă ar mai pune ceva masă musculară cu greu va mai fi ținut pe aici, „numărul 36” s-a avântat cu mult curaj și insistență în duelurile cu oponenții mai vânjoși și cu o anvergură mult mai mare. Nu s-a lăsat deloc copleșit de acea ratare din prima repriză, a continuat să arate tot ceea ce știe și a făcut-o OK. A oferit, printre altele, și assist-ul de la deschiderea scorului, a jucat pe tot terenul, sfârșind în banda stângă, ca înlocuitor al lui Vajushi. Deși, odată cu venirea lui Cosmin Tucaliuc – ce debut de apreciat a avut! -, s-a cam aglomerat, e drept, zona de mijloc, cea a creatorilor, cu toate acestea Alin Boțogan nu trebuie uitat pe bancă. Dimpotrivă, să fie folosit des pe gazon, și nu numai în ultimele minute ale unui joc. Una peste alta, el are o inteligență cu mult peste medie la categoria sa de vârstă, iar așa ceva trebuie exploatat la maximum, mai ales în condițiile obligativității utilizării „under”-ilor născuți în 2003 sau mai mici!

Ca o paranteză, am așteptat un meci întreg ca Silviu Pană să mai reducă din deficitul procentual precar de pase corecte, dar nu am avut prea mare noroc. Astfel încât, când a „ieșit la tablă”, pentru a preda lecția transmiterii corecte a balonului către un coechipier, Seto Takayuki a demonstrat tuturor ce înseamnă să ai calitate în privința unui astfel de procedeu, l-aș numi chiar elementar. Mai așteptați-l pe Taka unul sau două meciuri și veți avea parte de lecții predate la cel mai înalt nivel, peste ce a arătat în ultimul sfert de oră al confruntării cu Viitorul Pandurii Târgu Jiu! Altfel, peste șase zile, de la ora 15.30, Petrolul ’52 va reveni pe „Ilie Oană” să combată contra unei alte grupări în foame de puncte, Dacia Unirea Brăila. Un alt „numai” 2-0 nu îmi închipui că ar supăra pe cineva, satisfacția altor trei puncte fiind implicit mai mare, nu-i așa?

Foto: www.fcpetrolul.ro