Când negociatorii unei asocieri întru prosperitatea Petrolului nu se bagă în seamă la un meci, deși stau alături, cum s-o numi asta?!? Or fi reale tratativele sau este vorba numai despre un balon umplut cu gaz ce va face totuși în curând… booom?

Dragos Trestioreanu - ian. 13, 2024

Acum 11 zile, a doua după Revelion, mai precis, un bun prieten îmi spunea, foarte mândru de sine, că aflase, din culise, despre o adevărată bombă, nici mai mult, nici mai puțin, referitoare la viitorul pe termen foarte scurt al FC Petrolul. Însă, nu putea să dezvăluie, nici mie, nici s-o facă el însuși în scris, nefiind autorizat în acest sens. Sincer, nu am dat prea mare importanță detaliilor pe care mi le-a dat, repet, fără a spune și despre cine este vorba să o preia pe Petrolul, în calitate de finanțator sau investitor, așa cum s-or mai numi oamenii aceștia. Își permisese chiar și un procent de avansare a fazei negocierilor – undeva pe la 80%. Obișnuit cu astfel de povești, eu însumi căzând, cândva, pradă unei astfel de – hai să le zic – născociri, nu i-am dat credit prea mult prietenului meu. Aproape că nici ieri nu aș fi făcut-o, atunci când o postare a fostului șef al departamentului de marketing al SC FC Petrolul, fostul meu coleg de breaslă și prieten Octav Preda, a fost preluată de toate siteurile de sport sau generaliste din capitala țării. Cu acel prilej însă, mi s-a repetat că totul era adevărat, că numele lui Serhan Çetinsaya (foto, la titlu; fost vicepreședinte al clubului Beșiktaș Istanbul) era cel pe care îl ascunsese, de fapt, prietenul. Dar și că el nu știa nimic și despre Sertaç Güven (foto sus, în text; ex-președinte al lui Trabzonspor, echipă din orașul-port la Marea Neagră, Trabzon), presupusul partener al lui Çetinsaya în preluarea clubului găzarilor. Eh, și de aici începe o poveste frumoasă, de-a lungul căreia îi rog pe suporterii culorilor galben-albastre să nu pice totuși la prima fentă, dar nici nu le spun să nu cumva să spere la o asociere româno-turcă. Cel puțin, în acest moment, dacă se poate.

O dată aflat amănuntul că părțile, Marian Copilu (foto jos, în text) și Claudiu Tudor, pe de o parte, și Serhan Çetinsaya & Co., pe de alta, urmau să fie prezenți, vineri, 12 ianuarie 2024, la ultimul meci amical al Petrolului din cantonament, cel contra Chornomorets Odessa, pierdut finalmente de „lupii” cu 1-0, ca și joi, în fața lui Debreceni VSC, cu același scor, era importantă de verificat autenticitatea informației. Urma să fie o confirmare că există ceva, ci nu-i doar un fake. Da, taberele negociatoare au fost prezente în micuța tribună de la terenurile bazei Fanatik, din stațiunea turcă Lara (Antalya). Chiar, așa cum era și normal, de altfel, pe același rând scaune și în aceeași zonă. De altfel, tânărul om de afaceri turc și apropiații săi erau despărțiți de Copilu și de Tudor de… Paul Pintilie, mâna dreapta de la Ploiești a împrumutătorului. Dar, de aici, părăsim sfera normalului și începem să ne punem întrebări, firești aș zice. Deși camera de luat vederi i-a luat în prim-plan, e drept că din spate și din profil, Claudiu Tudor și Marian Copilu, ca și pe Serhan Çetinsaya, de-a lungul celor 90 de minute, nu și-au adresat niciun cuvânt, ba chiar și nicio privire. Și când? A doua zi după ce, în toată media autohtonă și pe o rețea bine cunoscută de socializare, „explodase” deja bomba! Una care devenise, deja, de presă. Ce să mai ascunzi, nu-i așa?!? OK, știu că o negociere trebuie să fie secretă până se bate palma, dar nici să nu saluți după ultimul fluier, să întorci direct spatele și să pleci pe loc chiar că nu se face, orice ar fi! Așa s-a întâmplat, totuși! Și-atunci, deși o sursă îmi spune că numărul unu actual de la Petrolul a recunoscut că sunt discuții cu turcii, să nu te întrebi de ce s-ar fi mimat o scenă cum că nimeni nu se cunoștea cu nimeni, ce să se mai și negocieze?!? Oare, dacă se dorea a se juca un „teatru” bun, de ce nu s-au așezat părțile în locuri opuse ale tribunei? Căci, era loc desul!

Tot la rang de poveste, dar cu iz de necunoaștere a stării reale de fapt de la FC Petrolul, a organizării actuale a clubului mai exact, abundența de precizări că Serhan Çetinsaya și-ar dori pachetul majoritar de acțiuni arată nestăpânirea subiectului tratat ca o bombă de presă. Cred că toți suporterii „lupilor” cunosc că forma de organizare a ACS Petrolul ’52 Ploiești nu este cea de societate pe acțiuni, care să permită vreunui amator să cumpere un anumit număr de acțiuni pentru a deveni acționar majoritar sau minoritar, după caz. Automat, Çetinsaya, om de afaceri în vârstă de 32 de ani, cu experiență însă, moștenită de la tatăl său, este greu de presupus că nu știa despre acest aspect și ar fi cerut ceva ce nu exista. Într-adevăr, i se putea promite că această formă de organizare actuală se va schimba, dar nici așa nu putea să-și adjudece pachetul majoritar. Asta se poate întâmpla numai între sezoane, adică la vară, potrivit regulamentului Federației Române de Fotbal. O societate pe acțiuni nu se face totuși cât ai bate din palme, existând mai mulți pași de parcurs, printre care și un audit, pentru a se afla ce oferă clubul găzarilor și cât e dispus să o facă acționarul majoritar pentru 51% sau cât o dori. Desigur, toți acești pași pot fi parcurși și până la finele sezonului în curs, însă forma legală de a se pompa bani în club, până atunci, care ar fi? Pun această întrebare deoarece nimeni din club nu s-a ferit să recunoască existența unei cifre mari a datoriilor, care, e adevărat, pentru un potent om de afaceri, așa cum este turcul, poate să nu fie un impediment. Dar, repet, cum ar da el banii, sub ce formă? Să se dea peste cap Marian Copilu și să o mai ajute încă o dată pe Petrolul cu vreun alt împrumut, ca să se treacă iar peste momentele dificile în privința achitării datoriilor sau, mai ales, peste cea a obținerii licenței pentru ediția 2024-2025? Una fără de care – ca și menținerea din punct de vedere sportiv în SuperLigă, de altfel – interesul lui Serhan Çetinsaya s-ar pulveriza ca și cum nu ar fi existat. Toate întrebările pe care le-am pus în acest text nu au rolul să descurajeze sau chiar să-i sperie pe fanii lui Valentin Țicu și ai coechipierilor acestuia, dimpotrivă, ci numai de a se afla răspunsuri, oficiale, înainte de a se bate palma. Evident, pentru a nu se întâmpla ca la Cluj, acolo unde se anunța că tratativele avansaseră, dar turcii nu au mai putut să investească la „U”, zice-se că pentru complicata organizare a clubului „șepcilor roșii”. Aș vrea să cred că, față de altădată, acum nu mai este vorba despre „povești de adormit copiii” în privința salvării din punct de vedere financiar, în anul Centenarului Petrolului! Vom vedea ce și cum…