Nu-i de vină cine vrea să plece de la Petrolul, ci exclusiv cei care îi obligă s-o facă!

Dragos Trestioreanu - dec. 22, 2015

Există un trend, păcătos i-aș spune, de a-i blama pe jucătorii care anunță, și public, că nu mai vor să continue la un club. Particularizând, la Petrolul, de exemplu. Odată ce Pecanha a spus, cu lacrimi în ochi, nota bene, că a ajuns la limita maximă aici, au și apărut și voci care-l condamnă. Poate că și Tamuz, despre care se scrie că ar fi la un pas de a semna cu o trupă din țara lui adoptivă, Hapoel Tel Aviv, va împărtăși acceași soartă. Chiar dacă la el, e drept, este vorba despre un caz mai special. Ambii sunt fotbaliști care i-au făcut mândri, odată, pe suporterii formației găzarilor, dar acum nu se mai regăsesc deloc în acest haos de la Petrolul. De ce, atunci, să fie arătați ei cu degetul? Nu mai doresc, de fapt, să stea la un club la care implozia riscă să-i acopere. Atâta tot. Dar nu ei sunt de vină că vor să plece, ci numai cei care i-au împins s-o facă. Cei care au dus echipa din Paradis în Infern, pe termen scurt, foarte scurt.

„Bombardați”, mai de curând, cu numele viitoarelor achiziții, poate că vor mai trece pe plan secund plecările. Deși, ar trebui mai degrabă să ne pară rău de cine va pleca, decât să fim încântați, deocamdată, de cine va veni. Când schimbi o „linie” mediocră, elegant vorbind, cu o alta la fel, nu știu dacă se va ajunge și la a se vedea luminița de la capătul tunelului. Dacă se speră salvarea cu transferuri precum Paolucci – sunt convins că și-au mai pus și alții întrebarea, nu numai… Mihai Stoichiță, de ce ar veni un jucător cu CV-ul lui, în Serie A, la ultima clasată din prima ligă a României! – sau „celebrii” Gabi Matei ori Mișelăricu, înclin să cred că Petrolul va juca la… ruleta rusească. De Pacar nu comentez, fiindcă nu-l știu, nu l-am văzut, faptul că vine din al treilea eșalon elvețian fiind însă ultimul care m-ar deranja. În acest moment, cel puțin. Am fost, recunosc, foarte curios să aflu care vor fi cele 10 noutăți, din această iarnă, despre care Stoichiță vorbise deja încă de pe la începutul mandatului său. La halul în care s-a prezentat lotul, nu-mi închipuiam decât adevărate… minuni de achiziții pentru salvare. O salvare obținută, desigur, pe teren, fiindcă altcumva nu mi-ar genera la final vreo bucurie, ci numai o… mare scârbă.

Bine, ar mai fi timp ca, să zicem, celelalte șase transferuri să fie unele mai de soi. Unele care să ofere garanția acelei salvări despre care se tot vorbește. Mă tem însă că, atunci când schimbi un antrenor cu experiență cu unul aproape novice și visezi să dai aceeași lovitură pe care se zice că ai dat-o altădată, tot de ruletă rusească-i vorba. Ce a mers odată, a mers cu un lot foarte bun pentru Liga 1. A doua oară nu poate fi la fel cu unul mai slab. Acum să-l văd pe cel care și-a asumat cândva merite, unele dintre ele chiar inconbtestabile, pentru acele transferuri, făcute însă pentru un club care nu se zgârcea la salarii și de peste 10.000 de euro, dacă va reuși la fel, în condiții net inferioare din punct de vedere financiar. A-i prezenta pe cei mai sus-menționați ca pe adevărați „salvatore della patria” merge acum, când stăm la povești, la gura sobei, și înghițim orice. Deși, știți cum este, spunem povești, cu povești putând rămâne. Când se va ajunge în iarbă, sigur nu va mai fi ca ante-factum. Pierzându-i, zic și eu, pe Pecanha, Tamuz, Moussa și Zoubir, și punând la loc jucători în genul celor deja-amintiți sau alții care vor (mai) urma, nu poate ieși decât un… mare minus. Dar, vom trăi și vom vedea.