Abia ce-a redebutat la „un alt Petrolul”, Constantin Budescu nu se mai vede jucând la echipa „lupilor” în viitorii trei-patru ani? O vrea să urce la munte pentru a-i fi alături unui foarte bun prieten de-al său, pe care nu l-a mai prins la echipa lui Nae Constantin?

Dragos Trestioreanu - oct. 22, 2022

De la bun început, pentru a se înțelege de ce am scris în titlu „un Petrolul”, în cazul redebutului lui Constantin Budescu consemnat joi, 20 octombrie 2022, în minutul 71 al meciului cu Sepsi Sfântu Gheorghe, din cadrul Grupei A a Cupei României, trebuie să amintesc că, atunci când a fost transferat la Astra, societatea comercială care deținea echipa de-atunci se numea SC FC Petrolul. Una care a fost cedată între timp, contra cost, administrației locale. Din vara lui 2016, o asociație – ACS Petrolul ’52, a fostelor glorii – a preluat denumirea de Petrolul și-a înscris echipa nou-formată în campionatul Ligii A Prahova (al patrulea eșalon, cel de elită al AJF-ului local). Deci, Budescu a redebutat, practic, la un… alt Petrolul, față de cel la care fusese inițial, junior fiind.

Odată stabilită apartenența lui Budi în raport cu Petrolul, haideți să vedem ce-a declarat, printre altele, fostul internațional, după primul meci jucat din nou în galben și albastru: „Mi-aș fi dorit să joc cu el (n.m. – Gabriel Tamaș) la Petrolul, dar – la ce formă are, dacă mai joacă trei-patru ani – poate îl mai prind la vreo echipă, de primă ligă sau liga a doua”! A fost un răspuns poate oferit – zgândărit de reporteri, de ce nu? – și sub influența rezultatului negativ, 1-3 cu trupa antrenată de Cristiano Bergodi. Un scor care i-a umbrit revenirea lui Costin Budescu pe arena Ilie Oană, de data aceasta cea nouă. Budescu a intrat în joc când Sepsi reușise de 10 minute remontada, 1-2 de la 1-0, și a prins pe teren ultimul gol al meciului, cel de 1-3. Poate că nu era momentul să fi fost întrebat de Tamaș, câtă vreme se știa de scandalul de la începutul săptămânii, cu acea convorbire în care brașoveanul a folosit un limbaj trivial și jignitor la adresa oficialilor și suporterilor Petrolului. În sfârșit, că era oportună sau nu întrebarea cu pricina, nu mai are importanță acum, alt aspect a fost de reținut din acea declarație, dacă se citește „printre rânduri”.

Nu trebuie să se aibă vreo nu știu câte facultăți, masterate, doctorate, pentru a nu se înțelege ce-ar gândi fotbalistul la numai câteva minute după redebutul la „un alt Petrolul”. Era foarte clar că prietenul lui nu va mai juca vreodată aici, și nu pentru că are aproape 39 de ani, iar după încă trei-patru, va împlini 42-43, ci deoarece a „fluierat în biserică”. A se citi cuvinte injurioase care au fost folosite într-o conversație telefonică nocturnă cu antrenorul principal, înregistrată de o aplicație a aparatului acestuia. În acest context limpede, bucuriei unei intrări bune în meci a lui Budescu – cu pase frumoase, centrări de calitate, șuturi tari – i-a luat locul intenția acestuia de a juca, în viitorii trei-patru ani, într-o echipă, de prima ori a doua ligă, cu Tamaș. Fapt care nu pare deloc a nu lărgi orizontul lui Budi la Petrolul. Pe șleau, el nu s-ar vedea prea mult stând/jucând pe aici! Iar cum Gabi Tamaș se antrenează în prezent, cu acordul Petrolului, dar fără drept de joc până în luna ianuarie 2023, cu FC Brașov, divizionară secundă din urbea natală, s-ar mai putea deduce și că actualul „lup” o vrea să urce, la un moment dat, la munte. Evident, dacă prietenul său va rămâne la gruparea la care se antrenează zilele acestea.

Nu numai din acest campionat, ci și din cele precedente de L2, mă tot întreb de ce la FC Petrolul se aduc jucători care vor, apoi, să plece după o perioadă scurtă de timp, de ce se decide, înainte de expirarea contractelor, întreruperea bruscă a acestora, în cazul altora, de ce sunt tratați total neelegant câte unii ce-au lăsat ceva în urmă, ceva bun, mai precis. Nu cred că la mijloc s-ar afla exclusiv cvasi-marasmul financiar. În fond, nou-veniții știau unde ajung; adică la un club pe care nu îl dau banii afaraă din casă Pe cale de consecință, există posibilitatea existenței și a altor motive pentru aceste exoduri neașteptate. Unele chiar de neexplicat sau mai dificil de înțeles. Așa cum este și acel fragment de declarație, de pe www.gsp.ro, a lui Constantin Budescu. Când a semnat un contract cu FC Petrolul, nu era clar că este așa cum este? Atunci, de ce a mai semnat? Să fie drumul cu oameni ori numai să fie pus pe linia de plutire și, apoi, pe aici ți-e drumul? Nu aș vrea să cred că astfel a ajuns un club aproape centenar, cu titluri, trofee ale Cupei României, prezențe în cupele europene și chiar unele rezultate apreciate și pe continent. De luat aminte…