Florine, așa se face o schimbare și în China? Ca la Petrolul, la Ovidiu? Altfel, nu te lăsa ademenit de cântecele de sirenă dinspre Marea Neagră! Nici vorbă de așa ceva, acum!

Dragos Trestioreanu - feb. 20, 2023

Ca să nu se caute vreo conotație specială a rândurilor de mai jos, reamintesc din start că, alături de Nae Constantin, mai recentul antrenor demisionar al Petrolului, și de Marius Măldărășanu, fostul omolog al acestuia de la Hermannstadt Sibiu, l-am propus ca parte dintr-un trio al speranței, pe banca „lupilor”, în vara lui 2021, și pe Florin Pârvu. Mai exact, actualul șef al staff-ului tehnic al trupei găzarilor. Automat, este limpede că nu există nicio conotație a acestui text legată de Pârvu. Un tânăr antrenor care a debutat cu dreptul la actualul FC Petrolul, în fața echipei unui fost coechipier și concitadin, mai sus-amintitul Măldărășanu. Florin este un tehnician în care am crezut, cred și voi crede. Pe scurt, rândurile care urmează nu se vor altceva decât un semn al mirării, hai să-i zic imaginar, cu privire la o înlocuire de jucători făcută, la Ovidiu, de către el neașteptat de devreme, în opinia mea. Dar nu numai despre atât.

Din experiența de peste 65 de ani de vizionat meciuri de fotbal interne și internaționale, am ajuns să cunosc – dar mi s-a mai și spus – că nu ar fi bine să se facă o schimbare de jucători în prima repriză, decât în cazul în care planează vreo posibilă expulzare sau, mă rog, este vorba despre o accidentare serioasă. Drept urmare, o înlocuire în minutul 32, mai ales a unui fotbalist cu vârsta de peste 30 de ani, bașca internațional al unei țării vecine de la Sud, nu ar fi trebuit, cred, să fie o decizie pe care s-o ia un antrenor la început de drum în primul eșalon autohton. Aș avea, de altfel, aceeași părere și dacă nu Pashov, el fiind subiectul înlocuirii sale cu Dumitriu, ci oricare altul, chiar un „under”, s-ar fi aflat în aceeași postură.

Într-un dialog off the records cu un prieten, chiar nu are importanță cine, acesta mi-a spus că schimbarea cu pricina, devreme, în cea dintâi repriză, se practică în fotbal, explicându-mi că așa s-ar face de regulă. Adică, se scoate un fundaș și se bagă un mijlocaș, cazul lui Dumitriu, la Ovidiu, sau un jucător de profil ofensiv, în situația unui scor negativ, la un moment dat. Și că, indiferent de vârstă, cel înlocuit nu trebuie să se supere, ci să dea dovadă de înțelegere în privința decizie tehnice, căci altădată poate fi un alt coechipier în locul lui. Este un punct de vedere de la care am pornit analiza care urmează. Cu argumente contra, însă, mai ales. Florin Pârvu, antrenor care, în ultimii ani, a pregătit echipa a doua și cele de juniori ale unui club chinez de primă ligă, a optat – așa cum am scris și în cronica meciului cu Farul – asupra a nu mai puțin de șapte spre opt jucători de profil defensiv. Sunt ferm convins că a știut ce face, când a luat această decizie de a se apăra în fața Farului. La 0-1, după patru minute de la deschiderea scorului, când – pe tabelă – „dracul” nu era totuși atât de negru, de ce atâta grabă pentru a schimba, deja? Mai era, cu prelungiri cu tot, vreun sfert de oră și se puteau face, după cum decurgea jocul, trei schimbări. Nu numai una, cum s-a și întâmplat. Și de ce Pashov, ci nu Mathaus – dacă tot se dorea atunci un declic al ofensivei -, fundaș central care se observa că era foarte afectat de eroarea-i de la golul lui Munteanu, cea care schimbase pentru prima oară tabela? Chiar dacă era vorba tot despre un jucător străin cu experiență, ar fi fost cu totul altceva, capoverdianul greșind decisiv și psihicul risca să-i producă o reducere a concentrării. Mai ales că, până atunci, se luptase onorabil cu Alibec, demonstrând spirit de sacrificiu.

Nu vreau acum să mă gândesc – și nici să speculez – că ar fi fost vorba despre o… pedeapsă aplicată în public unui fotbalist care, în pauza competițională de iarnă, a refuzat propunerea de reziliere amiabilă a contractului aflat în derulare, el ajungând, de altfel, la Side, din acest motiv, cu vreo câteva zile mai târziu decât coechipierii săi. Și o să-mi închipui numai că, poate, Pârvu s-a gândit că scoțându-l pe Pashov îi face un bine lui Mathaus, neafectându-l, și că Dumitriu va fi omul de atac care să ajute la reegalarea scorului, în condițiile în care Petrolul nu prea ajungea mai deloc la poarta lui Aioani. Că tot nu prea a ajuns până spre finalul partidei, asta-i o altă poveste, desigur. Probabil că, dacă ar fi fost pe teren și Budescu, pentru a forța restabilirea egalității să se fi apelat la Moldoveanu – depășit de joc ca titular – să vină de pe bancă, ci nu la Dumitriu. Dar asta-i o presupunere, nu o certitudine. Concret, fără să mă erijez în avocatul bulgarului, eu nu l-aș fi schimbat totuși în minutul 32. Nu se făcea așa ceva!

Trecând de la una la alta, cu siguranță că toți suporterii Petrolului au apreciat cuvintele frumoase la adresa echipei ploieștene spuse după meci de Gheorghe Hagi, managerul tehnic al Farului și fost mare internațional. Dacă nu cel mai bun, așa cum înclin să cred că a fost, cert între primii trei fotbaliști all time ai României. Atenție, Hagi nu a lăudat numai trecutul, ci și prezentul, ceea ce aș aprecia, tot era pe aproape Marea Neagră, drept un… cântec de sirenă. Unul care nu ar trebui să-l determine pe mai tânărul omolog al „Regelui” să-și închipuie că ar avea la dispoziție o echipă bună. Una înseamnă punctajul, 33, neașteptat fără discuție și meritoriu, totodată, pentru o nou-promovată, și alta ceea ce va mai fi de acum încolo, adică patru meciuri foarte-foarte grele și, mai ales, o înjumătățire, cu ale sale importante consecințe ulterioare. Da, Petrolul a avut, are și va avea mereu suporteri frumoși, pătimași și fideli, nu există niciun dubiu nici în acest moment. Dar, lot, echipă chiar că nu are, nu trebuie să se ascundă nimeni după deget și să  creadă că, dacă a zis Gică Hagi că avem, atunci chiar avem! A spus-o să-și încurajeze un fost elev al său de la echipa națională, a zis-o pentru un club partener în meciurile amicale, a afirmat-o pentru simpatizanții lui de aici, care continuă să îl iubească și să-l respecte, văzând în el singura persoană capabilă să schimbe ceva. Nu a spus-o pentru că există o echipă bună. Căci, dacă era viitoare adversară certă în play-off, nu știu dacă o mai zicea cu atâta larghețe. Făcând o paranteză, înclin altfel să cred că o propunere a lui Hagi cu privire la acordarea unui procent de la companiile multinaționale care activează în România cluburilor din SuperLigă – deși nu este acum legală, dar când nu s-a încălcat legea pe la noi? – poate fi singura cale spre ieșirea din fundul gropii în care a ajuns soccerul autohton. Inițial, mi-am zis că tot ceea ce e nelegal nu se face a fi9 luat în calcul, dar dacă propunerea ar conduce, într-o zi, la schimbarea legii, oare, ce s-ar putea întâmpla? Ar fi bine, nu ar fi?

Foto: www.fcpetrolul.ro (www.sportpictures.eu – Răzvan PĂSĂRICĂ) și www.gsp.ro