Ne-a părăsit un fost sportiv, un om de fotbal, un om de litere, un ex- jurnalist de sport și, mai ales, un OM DEOSEBIT, Octavian Bălteanu! A fost și președinte al FC Petrolul Ploiești, înainte de 1989! Drum lin spre Cer, stimate domnule profesor!

Dragos Trestioreanu - iul. 5, 2023

Atunci când pierd, pentru totdeauna, o persoană care m-a impresionat în mod încă din momentul primei întâlniri din viață, mi-a marcat existența într-un anume fel, mă încearcă o mare durere. Una atât de intensă încât nici nu pot s-o descriu unde, exact, și cum, cât ș.a.m.d. Apoi, când se mai domolește, mă las copleșit de tristețe, de o mare tristețe. Deși iubesc scrisul mai mult decât orice pe lumea asta, încă din adolescență, chiar, cel mai greu îmi este s-o fac în astfel de momente ale unei despărțiri implacabile de un model. De un frate mai mai mare, dacă îmi este permis să zic așa. Și las, apoi, să treacă timpul, până îmi fac curaj să-mi „aștern pe hârtie”, gândurile care mă copleșesc. La fel s-a întâmplat și astăzi, 5 iulie 2023, atunci când prietenul meu de-o viață Marcel Marin, arbitru încă în activitate și știind astfel tot ce se întâmplă și în lumea fotbalului local, m-a întrebat, până în orele prânzului, dacă auzisem că s-a săvârșit din viață profesorul Octavian Bălteanu! Nu, nu auzisem, iar vestea mi-a picat ca o lovitură dură în suflet. Cum, de-acum înainte, nu voi mai primi delicatele urări de Paște, Crăciun și Anul Nou, pe care le voi păstra mereu în memoria telefonului meu? Nu mă va mai suna să-mi spună că mi-a lăsat două cărți purtând semnătura domniei sale, la prietenul comun Titel Arsene, la stadion? Una pentru mine, alta pentru Daniel Dimache, patronul și prietenul meu de peste 20 de ani. Și nici nu mă va mai felicita, cu sinceritate, atunci când îi plăcea un text scris de mine, făcându-mă să roșesc că un astfel de OM o făcea. Da, recunosc, l-am admirat, respectat și IUBIT pe sensibilul, monumentul de bun simț și educație OCTAVIAN BĂLTEANU! Deși, să zic, era de cealaltă parte a baricadei, ca oficial de fotbal, a fost și om de presă, iar ori de câte ori a avut ocazia, i-a ajutat pe jurnaliști să-și facă în condiții excelente meseria, așa cum și dânsul o făcea, mereu cu acceași onestitate. Pentru TOT și TOATE, îi voi rămâne veșnic atât admirator, cât și recunoscător DOMNULUI PROFESOR!

Când pleacă de pe lume o personalitate care m-a inspirat întotdeauna, nu țin deloc să mă apuc să înșirui, ca într-un CV post-mortem, ce-a fost și pe unde, de-a lungul vieții. Și NICIODATĂ nu îmi doresc să dau eu primul știrea pierderii unui apropiat. Dimpotrivă, vreau să-mi amintesc întâmplări care m-au marcat și din care am avut de învățat de la cel dispărut. L-am întâlnit prima oară în biroul de președinte al FC Petrolul original, după ce fusese numit și făcea tandem, sau mai bine zis echipă, cu tatăl meu. Fără falsă modestie, după Gheorghe „Corvin” Urich, eram impresionat de un alt șef de club petrolist care semăna cu părintele meu. Dl Bălteanu, ca președinte, tatăl meu, Eugeniu Trestioreanu, ca vicepreședinte, au condus clubul fără ton ridicat, fără scandaluri, fără șmecherii etc. Au pus NUMAI mult suflet. De-atunci, PROFESORUL, cum aveam să-i spunem noi, jurnaliștii, mi-a ajuns la inimă. Bunul simț, educația, discursul, puterea de muncă, erudiția din domeniu, dar nu numai, au reprezentat lecții predate nu de la o catedră, ci direct în fața noastră, a celor care îl respectam și căutam să învățăm de la dumnealui. Am fost împreună, fie ca ziariști, fie ca domnia sa ca observator AJF, iar eu ca jurnalist, la zeci de meciuri de județ. Când citeam că urma să fie oficial al unui joc, mergeam liniștit la locul faptei, căci nimic neplăcut nu se putea întâmpla. Avea o artă de a se impune, la fel ca și la FC Petrolul, adică fără cuvinte dure, ci numai prin statura sa de OM DE FOTBAL respectabil. În destul de desele deplasări prin județ sau prin țară, tot la meciuri, am ajuns să ne cunoaștem și mai bine, impresionându-mă întotdeauna prin prestanța domniei sale. Privindu-l, ca o dulce alinare, îl revedeam cumva pe tata, cel care mă părăsise în vara lui 1995. Iar, acum, într-o zi tot de vară, a făcut-o și DRAGUL DOMN PROFESOR OCTAVIAN BĂLTEANU! Rămas bun, stimate domnule profesor, să aveți drum lin spre Cer și să știți că noi, jurnaliștii sportivi din Ploiești și Prahova, nu vă vom uita niciodată și vă vom prețui, mereu, așa cum meritați! Sincere condoleanțe soției, fiului și fiicei dumnealor, întregii familii, într-un moment de atât de adâncă durere și tristețe! ADIO, DOMNULE PROFESOR OCTAVIAN BĂLTEANU!