De ce ar fi antrenorul principal o problemă la FC Petrolul? De teama celor trei puncte față de locul 13? Dar cele tot atâtea până la a cincea poziție din clasament chiar nu ar conta deloc?

Dragos Trestioreanu - dec. 29, 2023

Încă două zile și FC Petrolul Ploiești încheie un an întreg în care a combătut în primul eșalon, denumit acum SuperLigă. După ce au promovat la 11 ani distanță față de consemnarea statistică precedentă de același gen, „lupii” – mă rog, dintre cei de-atunci plus alții, veniți ulterior – s-au menținut deasupra liniei roșii a barajului și au cochetat, nu o dată, cu partea de sus, cea a play-off-ului. Cu ce antrenori? Cu Nae Constantin, din vara lui 2022 și până la începutul lui februarie a.c., respectiv cu Florin Pârvu, de-atunci și până în prezent. Dar, cu acesta din urmă mare parte din suporteri speră că va fi și în continuare. Sezonul trecut, Petrolul a terminat a opta în ierarhia generală și a doua în ierarhia play-out-ului. Per total, de când este pe banca „galben-albaștrilor”, actualul antrenor principal, Florin Pârvu (foto, la titlu), a adunat, se știe deja, 14 victorii, tot atâtea rezultate de egalitate și 11 înfrângeri, cuantificate în 56 de puncte. Un bilanț echilibrat, numai cele două trepte mai jos, locul 10, față de finalul ediției precedente a campionatului lăsând o altă impresie, dar una falsă. Și totuși, în pofida statisticii evidente, favorabilă unui tehnician cu un lot, la prima vedere, nici prea-prea, dar nici foarte-foarte, împrumutătorul Marian Copilu îi „cere capul” lui Pârvu!

Are acest drept Copilu, la Petrolul? Se spune că așa ar scrie în contractul de împrumut, pe care acum, cel puțin, conducerea găzarilor ar trebui să-l facă și public. Sau măcar în punctele esențiale, dacă altele trebuie ținute „top secret”. Ce cred că l-ar fi determinat pe omul de afaceri, și de fotbal, totodată, să se decidă asupra îndepărtării lui Florin? În primul rând, eliminarea apreciată drept prematură din grupele Cupei României. Deși, putea garanta cineva că se va câștiga 100% trofeul? În al doilea rând, jocul etalat, nu prea plăcut ochiului, este adevărat. Numai că, la fel ca și Nae Constantin, și urmașul acestuia, Florin Pârvu, sunt convins că nu a apreciat – totuși cu mențiunea că acesta din urmă beneficiază de fotbaliști ceva mai buni decât finul lui – că ar avea la dispoziție un efectiv care să-i permite să joace și la siguranță și să facă și spectacol. Ambii, și Nae, și Florin, exponenți ai „școlii Răzvan Lucescu”, au optat – din acest motiv – numai pe siguranță, renunțând la spectacol. Dar, cred că și din teama de a nu avea rezultate și a se lăsa expuși, apoi, criticilor șefilor și ale suporterilor. Prudenți, ca și mentorul lor, de altfel, nu au oferit un joc care să atragă, să placă, să facă stadioane plin mereu. Lucescu jr., păstrând evident proporțiile, a reușit, la un moment dat, la defuncta SC FC Petrolul, să treacă peste granița ternului atâttor remize și să le dea fanilor exact ceea ce le trebuia: „fotbal-șampanie”, un termen acum la modă! Nota bene, a nu se uita totuși ce fotbaliști a avut atunci Răzvan și ce, după ani, Nae și/sau Florin.

Întorcându-mă la Copilu, dacă domnia sa, ale cărui merite întru salvarea trupei găzarilor musai a nu fie ignorate vreodată, s-ar fi sfătuit, fără să-i pice blazonul, și cu selecționerul Edward Iordănescu (foto, jos, în text, alături de împrumutătorul Petrolului), știu de ce cu el, și ar fi venit astfel cu nume cu adevărat importante, hai că aș mai fi înțeles. Nume cu adevărat importante ar fi însemnat antrenori cu performanțe, dar nu unele vechi, ci de dată mai recentă. Afirma așa ceva, deși mă număr și eu, opinie mai largă, printre cei care își doresc cu adevărat ca Florin să rămână pe loc. Nu pentru că am propus, în vara lui 2021, un triumvirat pe banca tehnică a „lupilor”, cu el, Nae și Măldărășanu. Opțiune respinsă din fașă de „boala” individualismului care macină și fotbalul românesc, ci pentru că Pârvu este un tehnician care își caută drumul, unul drept, iar dacă i se dă acum în cap poate că se va bloca. Și nu merită deloc așa ceva. Nu este gură mare, așa cum se zice în jargon, nu-i lăudăros, a jucat fotbal, și nu la orice nivel, simte vestiarul, fiind numai aparent dominat în interior, cum mai aud pe ici, pe colo, doar bunul simț al lui inducând această falsă impresie.

Bref, antrenorul principal al Petrolului oferă spre exterior tiparul unui tip modern, care ar putea să arate mult și multe, dacă ar avea și… mult și multe la dispoziție. Nu are, încă! Știu că în sportul rege de la noi, din păcate, sunt mai agreați tehnicienii „spurcați la gură”, cei care tot dau ture în spațiul tehnic, protestează oricând și pentru orice, dorind să arate „managementului” cât suflet pun ei, ca nimeni alții. Nu știu, săracii, însă că sufletul nu-i de ajuns, dacă nu există și profesionalism, dacă nu se simte în spațiul strâmt – căruia numai șmecherii îi depășesc adesea limitele, chipurile că adrenalina îi forțează să facă astfel – ce decizii săi iei pe loc. Concret, ce să schimbi în privința strategiei de joc și a schimbărilor de echipieri. I-aș sugera, cât mi s-ar putea permite, lui Marian Copilu să se mai gândească la decizia lui, și deoarece înlocuitorii vizați nu sunt, fără a dori să jignesc pe cineva, de talia Petrolului, club centenar una peste alta. OK, nu trebuie să nu se lase influențat de nimeni, dar să măsoare de mai multe ori, înainte de a „tăia” o dată, chiar că este necesar. Asta pentru că Pârvu întrunește calitățile unui tehnician surpriză, odată și odată, nu prea târziu. Dacă greșesc, o să-mi fac mea culpa, atunci, dar în prezent numai astfel văd detensionarea unei situații care se inflamează tot mai mult. Una care la Petrolul, acum, nu ar fi trebuit să existe. Aș fi preferat, în prezent, dezbateri despre cine pleacă, cine vine, ce trebuie îmbunătățit. Ar fi fost mult mai productiv. Se aude însă, mai de ultim moment, că s-ar precipita lucrurile la club în privința antrenorului principal! Vom trăi și vom vedea, știți clișeul…