Părintele Gheorghe Pârvu a avut premoniția morții sale. Iată poezia prin care și-a luat adio de la lume!

Daniel Dimache - nov. 18, 2021

Preot Profesor Iconom Stavrofor Pârvu I. Gheorghe a trecut în nefiinţă pe 17 noiembrie 2021.

În numărul din luna septembrie al ziarului local, părintele Iconom Stavrofor Pârvu I Gheorghe, de la Biserica Sfinții Voievozi din Urlați, publica o poezie tulburătoare în memoria soţiei sale. Așa a ales părintele Gheorghe Pârvu, prin nemărginitul său har sfânt, să-și ia rămas bun de la cei dragi.

“Rugăciunea cea din urmă” s-a intitulat poezia şi a fost scrisă pe 14 septembrie, cu două luni înainte ca părintele să treacă în nefiinţă.

 “Doamne, Sfânt al Cerului / şi Tată al Pământului / Inima ţi-o-ncredinţez / C-am păstrat şi al tău Crez” – sunt doar câteva din versurile pe care Părintele Iconom Stavrofor Pârvu I Gheorghe le-a aşternut atunci pe hârtie, presimţindu-şi parcă sfârşitul în această viaţă…

Vestea morţii sale a îndurerat întreaga comunitate, iar Parohia “Sfinţii Voievozi” a redactat un mesaj emoţionant la trecerea în nefiinţă a părintelui Gheorghe Pârvu, care ar fi împlinit 84 de ani.

“Cu mare durere, vă spunem că Părintele Iconom Stavrofor Pârvu I Gheorghe, de la Biserica Sfinţii Voievozi din Urlaţi, a adormit întru Domnul la începutul Postului Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos… Râu de lacrimi, la trecerea Sfinţiei Sale în veşnicie! A fost atât de bun, de blând, de milostiv, devotat în toate câte realiza… Încă îi vedem privirea senină şi zâmbetul nedespărţit… Îi ascultăm glasul duios… Simţim, şi acum, mângâierea mâinii sale întru binecuvântare… Dumnezeu să-i poarte sufletul pe drum luminat în Împărăţia Sa!

Dumnezeu să-i lumineze calea spre odihna şi pacea veşnică! Veşnica lui pomenire!”

Din acest colţ de pagină, transmitem şi noi Sincere Condoleanţe familiei îndurerate.

Dumnezeu să-l odihnească!

Vă prezentăm poezia premonitorie prin care părintele Gheorghe Pârvu, atât de iubit și de respectat de enoriași, și-a luat adio de la viață și de la cei pe care i-a iubit și slujit cu dragoste și devotament:

Rugăciunea cea din urmă

(Preot Gheorghe Pârvu / marţi, 14 septembrie 2021)

Încă mulţi ani se-mplinesc,

De când cea din neam lumesc

A plecat de lângă noi

Prea tânără, nu apoi…

Firul vieţii când se rupe,

Murim ca eroii-n lupte,

Iar când viaţa-i se sfârşeşte,

Omul iar se spovedeşte

Atuncea şi-ultima oară

Pentru cei de-aici şi-afară,

Omul vrea o rugăciune,

Cerându-şi şi-o iertăciune

Mai citeşte, mai citeşte

Şi mă mai blagosloveşte,

Măi, dargă, ce-mi eşti Părinte

Din cărţile cele sfinte.

Mai citeşte-o rugăciune

Cât mai sunt cu voi în lume,

Ca sufletul să-l duc pe ape

Lui Hristos, cât mai aproape.

Să mi-l ia îngerul morţii

Până sus, la stâlpul porţii,

Lângă tronul lui Iisus,

Să mai stau şi-acolo sus.

Pentru cele ce-am greşit

Pe care le-am spovedit,

Şi-acuma eu cer iertare

Şi m-aplec cu prosternare.

Iar de-am făcut fapte bune

În această multă lume,

Domnul să-mi dea o cunună,

C-am fost o creştină bună.

Pe lume m-am străduit,

Cum Domnul mi-a dăruit

Să muncesc şi să mă rog

Cu-acest al meu, teolog.

Şi să creştem doi copii

Liniştiţi şi nu zglobii,

Ca ofrande de Florii

Între creştinii cei vii.

Doi copii ascultători

Şi de oameni, iubitori,

Şi s-ajungă oameni mari

Ca românii, cărturari…

C-aşa mă rugam mereu

Preabunului Dumnezeu,

Să fiu de folos oricui

Şi-naintea Domnului.

Că şi cei ce sunt aici,

Oamenii şi cei mai mici,

S-or ruga neîncetat,

După cum i-am învăţat.

Doamne, Sfânt al Cerului

Şi Tată al Pământului,

Inima ţi-o-ncredinţez,

C-am păstrat şi al tău Crez.

C-am fost Maică Preoteasă

Şi soţie credincioasă,

Alături de-acest Părinte

Ce-l port şi acum în minte.

Că am fost împlinitori

Şi de oameni iubitori,

Făcând bine tuturor

Pentr-un har mântuitor.

(N.B. Preoteasa Maria Pârvu s-a născut la 16 aprilie 1936 şi a decedat la 27 septembrie 1993)