Partea neagră a festivalului B’ESTFEST : dezastrul organizării transportului în comun

Redactia -

Partea neagră a festivalului B’ESTFEST : dezastrul organizării transportului în comun

Întrucât o cronică de succes trebuie să se ocupe, obiectiv, de tot ceea ce se întâmplă în jurul unui festival, voi zăbovi puţin asupra celei mai mari probleme pe care am remarcat-o şi de care am fost, de fapt, afectat de-a lungul ultimelor trei zile. Este vorba despre transport, şi, ca de obicei, când transportul este problema, vina este împărţită: între organizatorii festivalului, care nu au fost în stare să dea cifre reale ale traficului de călători înspre şi dinspre festival, şi nu au fost capabili să obţină subvenţionarea transportului în comun către Tunari (lucru care se întâmplă de mulţi ani în Ungaria, de exemplu, în cadrul festivalului Sziget) şi RATB, care, într-o manieră absolut abuzivă, şi-a bătut joc de călători precum a putut: de la înghesuiala teribilă, la întârzieri nenumărate, la replici acide gratuite şi ameninţări din partea personalului din autobuz.

Să luăm, de exemplu, noaptea de 6 spre 7 iulie. Aproximativ 350 de persoane se înghesuie în dreptul locului de parcare al autobuzelor. Într-un interval de o oră, au sosit 3 asemenea autovehicule, fiecare cu o capacitate de maxim 40 persoane, chiar şi în stare de înghesuială teribilă. Conform matematicii elementare, erau nevoie de aproximativ 3 ori mai multe autobuze pentru a face faţă traficului de călători… şi asta numai la un anumit moment din noapte.

Soseşte primul autobuz. Nu se deschid decât uşile din faţă. Cele peste 300 persoane bat în uşile autovehiculului mai-mai să-l răstoarne. Pe motive întemeiate. În interiorul autobuzului, un controlor indiferent nu se grăbea nicidecum să împartă bilete, în ciuda valului de oameni de afară. Să nu mai vorbim că, din motivele menţionate în primul paragraf, nu ar fi trebuit nicidecum să ne fie luaţi bani suplimentari pentru transportul până la B’ESTFEST. Dar, renunţând la principii, cum să stai să împarţi cu nonşalanţă câte un bilet, când afară sunt sute de oameni care se înghesuie, înjură şi aşteaptă să se întoarcă acasă?

La al doilea autobuz, când s-au deschis uşile, „puhoiul” a năvălit atât de repede şi atât de precis încât nimeni nu a mai avut timp să taxeze nimic. Însă am stat efectiv într-un picior timp de 30 minute, cât a durat drumul până la piaţa Charles de Gaulle.

În a treia zi de festival, autobuzul în care ne aflam a făcut pană. Să nu mai vorbesc că trebuia să primim banii înapoi pentru acest dezastru, ţinând cont că am pierdut una dintre formaţiile noastre favorite ca urmare a incidentului. Dar nu am primit nici măcar scuze. Aşa că am aşteptat, lângă autobuz, deasupra unei borduri şi cu păpuşoiul alături, timp de 35 minute, sosirea unei noi maşini. Care nu se ştie de unde a venit, dar şi de la autobaza Ferentari să fi plecat, şi tot ar fi trebuit să ajungă mai repede…

Aparent, cei mai fericiţi ar fi trebuit să fie oamenii care au ales să stea, cu cortul, în zona de camping a festivalului. Numai că, dacă este a da crezare părerilor publicate pe pagina B’ESTFEST, au existat şi aici numeroase probleme, printre care cele mai mari : lipsa apei şi atitudinea necorespunzătoare a bodyguarzilor.

Ca răspuns la problema transportului, organizatorii au găsit soluţia optimă : oamenii ar fi trebuit să plece înspre festival de la ore matinale, ca de exemplu 12. Acesta a fost unul dintre halucinantele mesaje apărute pe pagina oficială B’ESTFEST zilele trecute. În loc să condamnăm oamenii că preferă să nu vină cu ore înainte de concertele aşteptate pentru a sta în soare şi praf, oare nu este mai indicat să furnizăm numărul necesar de autobuze ?! Din punct de vedere organizatoric, se pare că mai avem multe de învăţat…