Gazeta de Prahova

Paul Antoche: „Cred că meritam să-mi duc contractul până la capăt și să mă bucur de o nouă promovare!”

Sport

Dragos Trestioreanu

După un an și jumătate, din cei doi pentru care semnase un contract cu FC Petrolul Ploiești, în vara anului 2017, moldoveanul din Vatra Dornei, Paul Antoche, a ales să plece la o altă echipă de tradiție din fotbalul românesc, Farul Constanța. Sau mai exact Suporter Spirit Club Farul Constanța, așa cum scrie în acte. Deși i s-a propus să semneze o prelungire a angajamentului cu clubul găzarilor și să accepte imediat o detașare la Daco-Getica București, Antoche a ales-o pe Farul pentru exact aceleași considerente pentru care acceptase să coboare un eșalon, de la CS Balotești (Liga 2), la Petrolul (L3, pe-atunci): brandul, proiectul, suporterii și emulația din jurul echipei! Privind… fără mânie, acum, în urmă, Paul își exteriorizează sentimentele și impresiile – din acele 18 luni petrecute la Ploiești și la FC Petrolul – într-un interviu în care spune lucrurilor pe nume!

– În vara lui 2017, ai venit la pe-atunci o nou-divizionară C, FC Petrolul, de la CS Balotești, o echipă de eșalon secund. Cine te-a convins să cobori un eșalon? Te-a recomandat cineva?

Paul ANTOCHE: Așa este. Am coborât atunci un eșalon, deși aveam câteva oferte să rămân în liga a doua. Fostul meu coechipier de la Balotești, Roland Stănescu, care – la acea vreme – era la Petrolul, mi-a spus numai lucruri frumoase despre proiectul care era în derulare la Ploiești, iar după câteva convorbiri cu el, eram hotărât ca, în momentul în care urma să fiu contactat de către Cristian Vlad (n.r. – președintele executiv al FC Petrolul Ploiești), să fiu deschis discuțiilor cu acesta. Eram decis sută la sută să vin la Petrolul, nu mai țineam cont de oferta pe care urma să o primesc. Una care, oricum, era mai bună decât cea pe care o aveam la Balotești. Am fost la returul de promovare în liga a treia, cu Dentas Tărtășești, de pe „Ilie Oană”, iar după meci, am stat două minute cu Cristi Vlad în tribună, am discutat și am acceptat oferta lui, urmând să mă alătur Petrolului la reunire. A fost ceva senzațional ce-am trăit atunci!

– La scurtă vreme după sosirea la Ploiești, ai devenit unul dintre favoriții antrenorilor “lupilor”, Octavian Grigore, în tur, și – în retur – Romulus Ciobanu. Chiar și Leo Grozavu, până la un punct, în liga a doua, te-a folosit ca titular. Dacă nu de la început, asta numai pentru că te-ai și accidentat la ultimul meci-test din cantonamentul din Slovenia. Pe care tehnician l-ai simțit mai apropiat de tine?

P.A.: Ce pot să zic? Nea Tavi (n.r. – Octavian Grigore), așa cum îmi place mie să-i spun, sau… profesore, a fost omul care, împreună cu Cristi Vlad, m-a dorit la echipă. A fost omul alături de care mi-am început aventura la Petrolul. În fine, mergând mai departe, după un tur de campionat cu victorii pe linie și două remize, a venit Romică Ciobanu ca antrenor principal. Nu am înțeles nici până în ziua de azi de ce a fost nevoie de această schimbare! O mutare care nu-și avea rostul, după părerea mea! Mergând și mai departe, după promovarea în liga secundă a venit Leo Grozavu. Un antrenor cu experiența la nivelul primei ligi. Punct!

Simpatizat pentru caracter, fel de a fi pe teren și comportament în viața de zi cu zi

– Din afară, dar și din unele declarații, s-a înțeles că ai fost simpatizat de președintele executiv Cristi Vlad, dar nu numai. De unde crezi că a rezultat această apropiere față de tine, atât a unora dintre antrenori, cât și a oficialilor clubului?

P.A.: Cred că înainte de a fi jucător de fotbal ești om. Iar caracterul, în ziua de azi, este mai important decât orice altceva. Felul meu de a fi la antrenamente și la meciuri, plus comportamentul de zi cu zi, poate că a condus la simpatia față de mine. Mi-a plăcut dintotdeauna să-mi fac datoria, să-mi văd de treabă și să dau totul pentru clubul la care sunt legitimat. Poate și faptul că am jucat și cu sufletul să fi contat în acest sens. Pentru cei care m-au criticat, le spun acum să nu uite că am jucat, în returul campionatului ligii a treia, cu piciorul “în piuneze”, după o accidentare dintr-un meci amical cu Progresul Spartac București. Moment după care am fost nevoit să stau pe bară, cum se spune, trei săptămâni. La fel, lumea să nu uite că am venit la Petrolul într-un moment greu, în care mulți jucători au refuzat oferta acestui club. Poate și de aici toată această simpatie despre care m-ați întrebat de unde a provenit.

– Pe parcursul turului campionatului ligii secunde, s-a consemnat un moment neplăcut, atât pentru tine, cât și pentru doi dintre coechipierii de-atunci, Mirel Bolboașă și Sergiu Arnăutu. Pe scurt, ați fost scoși din lot de Leo Grozavu pe o perioadă nedeterminată. Nu s-a spus niciodată tranșant care a fost motivul real al pedepsei, deși a fost vorba despre doi titulari, Arnăutu și cu tine, dar și de un portar cu experiență chiar și la prima ligă, Bolboașă. Poți să ni-l spui, acum, dacă îl și știi exact, desigur?

P.A.: Da, foarte bine, să vorbim despre acel moment! A fost unul foarte dificil din cariera mea. Însă, referitor la această întrebare, o să răspund numai din punct de vedere personal. Totul s-a întâmplat după meciul de la Pitești, cu FC Argeș. Pur și simplu, un grup de jucători – aproximativ 10 – am avut o discuție, amicală, cu conducerea clubului, în timpul căreia am dorit să ne spunem, și noi, anumite păreri despre ceea ce se întâmpla în cadrul echipei. Opinia mea de-atunci a fost că jucătorii nu sunt toți tratați la fel! Arnăutu și Bolboașă au avut și ei câteva păreri. Ceilalți au fost însă “mielușei”! Dar, ce-a fost a fost, nu vreau să dau acum nume. Am afirmat așa ceva deoarece – se stie foarte bine – Leo Grozavu, atunci când a venit la Ploiești, a spus că, din lotul care a promovat în liga a doua, ar fi oprit maximum doi jucători! Practic, aproape toți nu am fi avut față de liga a doua! Asta cred că a vrut să spună! Dânsul a mai declarat că, dacă jucătorii au coborât nivelul, atunci au o problemă! Normal că această declarație nu ne-a căzut bine niciunuia din noi. Păi, așa, pot întreba și eu: dar dânsul de ce a coborât de la liga întâi la a doua?!? În ziua în care am fost exclus din lot, nici nu am fost la antrenament, fiind învoit să merg la un botez. Și ulterior am aflat că am fost exclus din cadrul lotului! Bineînțeles că nu a existat un motiv întemeiat pentru excluderea mea, Leo Grozavu afirmând la acel moment – fiind întrebat de ce a luat acea decizie – că a auzit, prin oraș, că mă plâng la conducere fiindcă nu joc! Dar, stați puțin! Am locuit cumva în Ploiești, ca să mă întâlnesc cu X, Y sau Z și să am astfel de discuții?!? Nu cunosc pe cineva din vreo galerie și nici nu am avut vreo treabă cu cineva din Ploiești!

– Percepția personală, influențată inițial, e drept, și de feedback, a fost că postul tău real era, de fapt, cel de mijlocaș la închidere, pe care evoluaseși și la CS Balotești, ci nu cel de fundaș central, pe care ai fost – din nou, impresie a mea – forțat să joci de către toți antrenorii actualului Petrolul. De aici, așa cred, și problemele pe care le-ai avut în defensivă, culminând cu evoluția de coșmar din meciul cu UTA, de pe arena Ilie Oană, din tur. Atunci când, printre altele, ai provocat un penalti, transformat de Ciprian Rus, și ai și fost eliminat de pe teren la acea fază. Sincer, pe ce post crezi că dai cel mai bun randament: pe cel de mijlocaș la închidere sau de fundaș central?

Se simte mai bine ca mijlocaș la închidere, dar știe că polivalența e la modă

P.A.: Da, au tot fost, de-a lungul timpului, discuții pe tema postului meu. Pot să vă spun că postul de bază al meu este cel de mijlocaș la închidere. Dar, după cum ați văzut, am alternat posturile pe care am evoluat la Petrolul. Însă, chiar și la Balotești am avut o perioadă bună de timp în care am jucat fundaș central. Când am venit la Petrolul, mi s-a spus, de la bun început, că voi fi folosit pe ambele posturi, iar asta în funcție de nevoile echipei, dintr-un moment sau altul. Sunt, de fapt, două posturi apropiate ca sarcini de joc. Să știți că este important în ziua de azi ca jucătorii sa fie polivalenți. Vedeți și dumneavoastră destui fotbaliști care joacă pe mai multe posturi. Da, îmi place mult să evoluez și în fața apărării. Practic, este postul pe care am început fotbalul. Dar, stiți cum este, fiecare antrenor are percepția, filozofia și viziunea lui asupra unui jucător și îl folosește pe postul pe care crede el de cuviință. După cum cunoașteți, în returul ligii a treia, jucând în modulul 1-3-4-3, am fost fundaș central dreapta. Mai precis, un post apropiat de cel al fundașului lateral dreapta. A fost nevoie să mă adaptez. Dar, repet, asta cere fotbalul în ziua de astăzi, să ne adaptăm!

– Încă din luna decembrie a anului trecut, apăruse zvonul potrivit căruia conducerea intenționa să te împrumute la o altă echipă, de preferință colegă de eșalon. Zvon care avea să prindă tot mai mult contur în noul an. Ai fost învoit câteva zile față de data reluării pregătirilor, pentru o excursie exotică, ca lună de miere după căsătoria din vară, iar apoi, ai aflat că nu vei face parte din lotul care urma să plece la Lara, în cantonamentul din Turcia. Care crezi că a fost motivul pentru care nu a mai fost nevoie de serviciile tale?

P.A.: Sincer, nu știam absolut nimic din decembrie trecut. Nu auzisem ceva, inițial, și nici nu mă așteptam că ar trebuit să plec de la Petrolul! În fine, am fost în luna de miere cu soția și abia atunci am început să aud zvonuri cum că este posibil să mi se spună să plec! M-am întors la antrenamente la trei zile de la reunire. Totul mi se părea normal, dar – pe undeva – parcă mă așteptam să fiu chemat la discuții cu conducerea! Mai ales că primeam telefoane de la diverse echipe, prin care eram întrebat dacă doresc o colaborare, fiindcă se auzise că aș fi reziliat contractul cu Petrolul! Totul era însă fals! Dar, ulterior, chiar am fost chemat la o discuție, în cadrul căreia care mi s-a propus prelungirea contractului cu Petrolul, dar și un împrumut imediat, pe o perioadă de șase luni, la Daco-Getica București. Am cerut atunci să mi se permită să mă gândesc la această ofertă. Între timp, am tot primit și alte solicitări, numărul ofertelor ajungând la șase. Sincer, nu am de unde să știu exact motivul pentru care nu mai sunt acum la Petrolul! Dar, din ce-am auzit, nu am mai intrat în planurile antrenorului Mugurel Cornățeanu pentru ce a mai rămas de jucat din acest retur. Fiecare are strategia lui. Nu mai contează. Asta-i viața! Oricum, adevăratul motiv nu cred că îl voi afla vreodată!

– Dintr-o discuție avută cu președintele executiv Cristi Vlad, aflasem că domnia sa insista pentru un împrumut al tău la o altă grupare și nu luase în calcul deloc o despărțire definitivă. Până la urmă, ai plecat la Farul după rezilierea contractului aflat în derulare cu FC Petrolul. Cine a decis așa ceva?

P.A.: Eu am ales-o pe Farul, și ea o echipă de tradiție, cu suporteri pătimași, cu un proiect la fel de frumos și din care fac parte oameni cu mare experiență a sportului rege. Când am ales-o pe Farul, nici nu m-am uitat în clasament, nu m-am gândit nicio secundă că voi merge la o formație la care o să mă bat la retrogradare. Am ales să merg la una care are perspective, o echipă care vrea să crească frumos și la care se dorește performanța. Cu siguranță, din sezonul viitor, Farul va avea un cuvânt greu de spus în liga a doua.

Trofeul „Jucătorul lunii”, primul gol pentru Petrolul și medalia de la promovarea în L2 – cele mai de preț

– Care au fost amintirile cele mai plăcute din sezonul și jumătate petrecut la Ploiești, echipat în galben și albastru? Dar cele mai neplăcute?

P.A.: Cu siguranță, cele mai multe momente au fost frumoase, începând cu câștigarea trofeului de “Jucătorul lunii”, în octombrie 2018, în ancheta suporterilor Petrolului, înscrierea primului gol oficial la de-acum fosta mea echipă, în meciul cu SC Popești Leordeni, din ultima etapă a turului campionatului ligii a treia, și terminând cu sărbătoarea promovării în eșalonul secund. A fost ceva special atunci, nu voi uita niciodată acea seară în care am primit trofeul și medalia de campion, chiar și la acel nivel! Am rămas cu multe amintiri frumoase, am cunoscut oameni extraordinari și am construit relații de prietenie foarte frumoase, care probabil vor rămâne pentru totdeauna. Momentul cel mai prost cred că a fost la meciul cu UTA, când am făcut acea greșeală, ulterior căreia am fost destul de afectat. Știu că greșeala aceea a influențat rezultatul final, 2-2, dar până la urma fiecare greșește în fotbal. Este un joc și nu poți fi perfect. Greșesc fotbaliști de zeci de milioane de euro! Dar greșeala este omenească, nu-i așa?

– Dacă ar fi să fie, altcândva, să te întorci la Petrolul, pentru cine ai face-o în primul rând și, mai ales, în ce condiții? Ai simțit, cumva, că ai fost nedreptățit acum și provocat să pleci de tot? Ce le dorești foștilor colegi de echipă și suporterilor acestora?

P.A.: Nu cred că neapărat m-aș întoarce pentru cineva anume. V-am spus, am legat relații frumoase cu oamenii de acolo. Dar, în primul rând, dacă ar fi vreodată să mai ajung la Petrolul, aș face-o pentru spiritul care domină acest club: de luptă, de învingător. Când am venit, visul meu a fost să debutez în liga întâi la Petrolul! Nu a fost să fie! Ce va fi pe mai departe nu avem de unde să știm. Vom vedea. Totuși, cred că meritam să-mi duc contractul până la capăt și să mă bucur de o nouă promovare! Dacă ar fi fost să continui, nu puteam decât să mă bucur că mi-aș fi îndeplinit obiectivul. Însă, în viață, nu totul se întâmplă așa cum îți dorești să fie. Baieților, foștii mei colegi de echipă, le doresc, în primul rând, multă sănătate, putere de muncă și s-o ducă pe Petrolul acolo unde îi este locul. Liga întâi are nevoie de acest club! Și suporterilor vreau să le urez sănătate, iar din campionatul următor, să se bucure, din nou, de derbiurile cu FCSB, Dinamo, CFR, Astra sau Craiova!

Foto: www.fcpetrolul.ro și www.iflovsport.ro

Citeste mai departe

Imagini de la recuperarea cu suport aero realizata astazi pe Valea Albă, de catre salvamontistii prahoveni si elicopterul pus la dispozitie de catre Inspectoratul General pentru Aviatie si Departamentul pentru Situatii de Urgenta.Din pacate, astazi a fost situatia in care cel mai negru gand al salvamontistilor cand merg sa recupereze un decedat, devine realitate , cel in care trupul gasit sa nu fie al persoanei cautate, ci al unei alte persoane neanutate ca disparuta, cum s-a intamplat si acum, ca in multe alte situatii. Actele gasite asupra victimei ne confirma ca aceasta nu este persoana anuntata ca disparuta acum 2 saptamani, fiind vorba de o persoana cu un al nume, domiciliata in Giurgiu. Continua cautarile, continua consumul de resurse umane si materiale, continua expunerea la risc, dar , noi nu putem spune "NU", noi nu putem spune "NU se poate" !

Publicată de Salvamont Romania - Dispeceratul National Salvamont pe Duminică, 17 martie 2019
Fără categorie
Statistici T5
Inline
Inline