Dacă unii au primit penalti degeaba, ci nu ușor, așa cum scriu câțiva, de parcă acum au descoperit fotbalul, musai apare dragostea bruscă, pe la televiziuni, pentru… Petrolul!

Dragos Trestioreanu -

Dacă unii au primit penalti degeaba, ci nu ușor, așa cum scriu câțiva, de parcă acum au descoperit fotbalul, musai apare dragostea bruscă, pe la televiziuni, pentru… Petrolul!

Acum, ca niciodată, voi face două cronici ale meciului care a închis etapa a IX-a a campionatului SuperLigii de fotbal, dintre CFR Cluj și FC Petrolul Ploiești, de pe arena ardeleană din cartierul Gruia. Una scrisă de un ploieștean, care „nu este jurnalist”, nici neputând fi numit astfel, câtă vreme ignoră totul despre adversară și „vorbește” exclusiv despre formația oaspete, cea de suflet a lui. Alta e scrisă de un jurnalist, obiectiv, fără falsă modestie, pentru care tot ceea ce s-a întâmplat trebuie disecat, analizat, într-o manieră neutră, dar corectă. Ce va rezulta veți vedea mai jos, cu urmările de rigoare în astfel de cazuri când niciodată nu se va întruni unanimitatea, ci dimpotrivă.

Primo: Nu zic că meciul a început de la 0-1, fiind minutul 12, atunci când s-a deschis scorul. Nu zic, deoarece pe teren și până atunci, și până în minutul 45+3, și până  în minutul 90+5 a fost numai o echipă. Una care, dacă primea două penaltiuri, ar fi câștigat cu 2-1, dacă e să fiu modest. Asta meritat, pentru jocul dezinvolt, ofensiv, cu o formulă atractivă, 1-3-4-3, rar 1-3-5-2, care a surprins-o pe mult lăudata de până acum echipă a italianului Andrea Mandorlini. Cea aflată în căutarea celui de-al patrulea succes consecutiv. Dar, cum s-o bați pe Petrolul, care venea după cinci jocuri fără eșec? Cine credea că se poate așa ceva? Numai arbitrul, nu-i așa? Arbitrul care a închis ochii la două faze de penalti, iar după unii a trecut cu vederea și un cartonaș roșu sau măcar galben. Să le luăm pe rând! În prima repriză, portarul Sava îl faultează pe Musi în lateral stânga, în careul mic, și nu se dă cuvenita lovitură de la „11 metri”. Nu-i cazul să descriu faza de unde a plecat mingea și cum a ajuns apoi respinsă de portarul CFR-ului. Interesează nu ce-a fost înainte, ci cum s-a terminat, nu? În al doilea mitan, un fundaș central al clujenilor îl calcă pe picior, în careul mare, pe al nostru Pedro Justiniano – dacă nu aș fi ploieștean, aș fi întrebat de ce nu a fost folosit până acum, dar sunt, așa că… nu întreb! – și tot nu se pune mingea pe var! Când, la alții se pune! Dar, mai bine tac, fiindcă avem meci cu aceasta mai spre sfârșitul anului, cine știe cum „pică bobii”, atunci, și să nu vorbească, acum, gura fără mine ! Inadmisibiiiiil! Petrolul a fost furat ca-n codru! Dacă era cum trebuia să fie pentru „lupi”, acum am fi fost în sărbătoare, mai-mai că nici nu mai conta ce face echipa în compania cumătrului Marius Mădărășanu, sâmbătă, pe seară, într-o juma’ de nocturnă, așa. Și-acum, dovada – mai jos – că nu numai eu am văzut furăciunea sau analistul acela fugărit, odată, de șeful grupărilor ale căror meciuri le disecă în prezent, din punctul de vedere al arbitrajului, ci și doi membri marcanți ai Petrolului, Claudiu Tudor, respectiv Valentin Țicu, ale căror declarații, la DigiSport, vi le redau mai jos.

„Știam de când am văzut cine ne arbitrează că o să fim furați. Și noi, și băieții eram siguri de asta. Nu ai voie să faci așa ceva! Sunt două faze: la Musi și la Pedro. El vine cu talpa pe glezna lui, îl umple de sânge și nu se dă nimic. Este incredibil, nu ai voie să faci așa ceva! El este acolo, cel mai mare arbitru român.  Nu degeaba este înjurat când vine la Ploiești și Hațegan este primit cu flori. Nu ai voie să faci asemenea greșeli și cei de la VAR să nu zică că este penalty! Am vrea ca domnul Kovacs să nu ne mai arbitreze. Nu degeaba și Marseille i-a făcut memoriu (…) Îți bați joc de noi și de un oraș intern! Măcar să ne zică, nu mai dăm banii pe avioane. CFR nu știu dacă avea nevoie de așa ceva. Nu aveai voie să nu vezi penalty la Musi, dar, mai ales, la Pedro! Acolo este de roșu, dacă nu măcar de galben. Nu ai cum să nu vezi așa ceva! Este bătaie de joc la adresa unui oraș întreg. Este pe glezna lui faultul, nu poți să nu dai așa ceva. Domnul Kovacs, marele Kovacs, te faci că nu vezi. La fel și VAR-ul. Măcar să ne zică, nu mai băgăm bani, venim în ziua meciului și scorul este același”.

„Am jucat tot meciul de la egal la egal cu ei. CFR este o echipă matură, omogenă, cu experiență, dar în seara asta nu a fost mai presus de noi cu nimic. Din câte am înțeles, am avut un penalty clar.  Nu știu ce se întâmplă, avem VAR. Pe Pedro îl calcă clar în careu, nu are nicio treabă cu mingea. Dacă domnul arbitru așa a considerat… poate asta e diferența între o echipă mare și una mică. A câștigat FCSB aseară și cred că trebuia să câștige și CFR în seara asta.  Nu ai cum să nu dai penalty la așa ceva! (…) Suntem în grafic, dar diferența între ultimul loc și cel de play-off nu e mai mare de 6-7 puncte. Trebuie să avem constanță. Sper să începem să adunăm puncte, pentru că ele te țin acolo sus. Am pierdut puncte când aveam deja un avantaj, cu Oțelul, la Botoșani. Cred că suntem încă în zona roșie”. Nota bene: sublinierile aparțin www.gsp.ro, de pe care le-am preluat!

Secondo: Abordând meciul cu un mix „Nae Constantin (vezi „autobaza” și numărul de jucători defensivi din startul meciului, ba chiar, pentru întâia dată, chiar și fără un vârf de atac autentic, timp de o repriză)+Florin Pârvu (vezi intenția nu de blocare non-stop a adversarei, ci și optarea și pentru șarje ofensive, cu periculozitate mai mare, e drept, la fazele fixe, cu precădere la cornere), FC Petrolul a fost o echipă periculoasă, la Cluj, în „Gruia”. Așa cum o declarase și Andrea Mandorlini, în avanpremiera partidei de pe arena Dr. Constantin Rădulescu. Strategia a mers ca unsă pentru „galbeni”, dar a venit minutul 12 și… „specialitatea casei” pe vremea lui Dan Petrescu. Adică, o lovitură liberă din lateral dreapta, acordată de centralul Kovacs Istvan, la o fază în care Pedro Justiniano – pentru prima oară titular și aproape integralist, dacă nu se accidenta – a fost nemulțumit însă în privința deciziei arbitrului. I s-a părut, bănuiesc, că s-ar fi acordat ușor. Așa cum scria cineva despre penaltiul de la Ovidiu, parcă neștiind că, de când lumea și pământul, un penalti este sau nu este penalti, nu ușor și nici greu! De pe locul de unde executa, în anii trecuți, veteranul Deac, aseară pe bancă până la accidentarea lui Cvek, înlocuirea mijlocașului croat dereglând mult jocul defensiv al CFR-ului, grecul Tachtsidis a trimis cu boltă în careul mare. A urmat un mic carambol, terminat cu pasa pusă pe șut, de către Ajeti, pentru Avounou, al cărui trasor la semiînălțime l-a surprins pe un Zima mascat de fundașii din fața sa. De-atunci și până la sfârșitul meciului, aș mărturisi că gazdele au mai avut numai două ocazii foarte mari, ambele din repriza secundă: șutul lui Otelo, parat cu piciorul, ca la handbal, de goal-keeper-ul ceh, și bara din dreapta a aceluiași apărător al buturilor lovită de Deac. În rest, CFR, rămasă și fără Mandorlini în spațiul tehnic, antrenorul principal fiind trimis în tribună de… cartonașul roșu arătat de Kovacs, nu prea a mai contat în atac și a început să tremure și în defensivă. Revenind asupra fazelor apreciate drept litigioase, mai întâi, la un corner de pe stânga, în săritură cu un petrolist, fază nereluată însă la TV (?!?), noroc cu unele capturi de la înălțime ale posturilor cu drepturi exclusive de transmisie, doi ceferiști, ca și ploieșteanul, de altfel, se prăbușesc în iarbă. Centralul nu fluieră, mingea este șutată spre buturi, Sava plonjează și respinge în lateral stânga, Musi urmărește balonul și se împiedică de picioarele ridicate ale clujeanului. O fază aidoma celei în care Zima l-a faultat pe căpitanul Oțelului, italianul Cisotti, și s-a dictat penalti, apărat totuși de ceh. Însă, deși Musi cere „11 metri”, Kovacs acordă fault în atac, după cum s-a observat. Sunt două momente: dacă nu a fost fault în atac, clar, atunci a fost penalti, la fel de indubitabil; dacă a fost, nu trebuia dictat penalti. Din două, una. Greu de decis! Apoi, pe la începutul mitanului secund, tot la un corner, aproape de linia de fund a terenului, Ajeti intră în posesia balonului și avansează (atunci s-a dat o reluare perfectă, la care nu a mai apelat și cotidianul de sport central, în ediția online, rezumându-se numai la impactul albanezului cu Pedro Justiniano!). Însă, Roman, intrat la pauză în locul lui Grozav, l-a tras de umăr, vădit, pe adversarul albanez, abia apoi urmând talpa pusă pe piciorul fundașului central al Petrolului. Chemat de VAR să verifice faza pe micul ecran, Kovacs Istvan a apreciat că nu a fost cazul de penalti, implicit – firesc – și de acordarea vreunui cartonaș. Bizar că analistul fugărit nu a analizat fazele in-integrum, așa cum se procedează în mod corect. Dacă la prima faza, e greu de apreciat ce s-a întâmplat înainte faultului de penalti, la a doua, reluarea este perfect revelatoare. Însă, în loc de scandal, care scandal nu l-am mai auzit provocat decât cu sotto voce, vorba italienilor, pe la alte meciuri în care fusese limopede că „Petrolul fusese furat”, aș scoate în evidență partida bună făcută de Petrolul, o trupă care merita un rezultat de egalitate Unul aproape de a-l fi obținut la lovitura de cap a lui Jefferson, pe care Sava a scos-o incredibil, de pe linia porții. Era minutul 90+1! Și încă una, apoi gata: numai cu Petrović și Roman, Petrolul va marca tot mai greu, pe șleau tot mai puțin, din păcate! Un bonus, aseară, pentru Pedro Justiniano, Musi, Doua, Țicu și chiar Jefferson și Diomandé, intrați, în sfârșit, cu aplomb pe gazon. Măcar să-i țină!

Știu că a doua cronică nu le va plăcea tuturor petroliștilor. Îmi asum riscul. De ce? Deoarece dragostea mea pentru Petrolul, veche de șapte decenii, a apărut tocmai pentru că echipa de suflet a mea mi-a oferit adesea șansa – și satisfacția, totodată – de a nu fi fost ajutată de arbitri, suport pe care nu l-aș fi înghițit vreodată nici cu tone de lămâie. Că a fost furată, da, asta mi-a dovedit că insuflă teamă adversarelor. Dacă aș fi înghițit un „11 metri” neadevărat, nu m-aș fi deosebit absolut deloc de „autorul primei cronici” sau de cei care o iubesc pe echipa ce ne dă cu tifla în privința unui penalti absolut imaginar! Apropo de această formație, spune Țicu, sigur pe el, că – dacă a bătut FCSB (uitând să amintească de penaltiul acela, oare de ce?!?) – trebuia s-o facă și CFR! Chiar așa? De unde o fi crezut asta?

Foto: www.gsp.ro (capturi TV) și www.fcpetrolul.ro